Legea nr. 31/1990, art. 237 alin. (1) lit. c)
Solicitarea de dizolvare a unei societăti comerciale, în temeiul prevederilor art. 237 alin. (1) lit. c) nu poate fi făcută decât de ONRC sau de o persoană interesată, terţă faţă societatea în cauză, care este lipsită de calitate procesuală activă.
I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 2781 din 16 septembrie 2010,
Prin acţiunea înregistrată la 4 mai 2009 reclamanta SC Z.I. SRL Dej cheamă în judecată pe pârâtul ONRC Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună dizolvarea societăţii reclamante.
Prin sentinţa comercială nr. 2168/C din 1 iunie 2009 Tribunalul comercial Cluj respinge acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, reţinând că, potrivit art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, invocat de reclamantă, solicitarea de dizolvare a unei nu poate fi făcută decât de ONRC Bucureşti sau de o persoană interesată, alta decât societatea în cauză, precum şi că nu s-a dovedit că pârâtul -autoritatea publică – ar fi refuzat o solicitare similară a reclamantei, pentru a putea fi chemat în judecată.
Prin decizia civilă nr. 184 din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ONRC Bucureşti şi respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, pe de o parte, că în construcţia juridică a reclamantei numai ONRC Bucureşti poate figura în calitate de pârât, deoarece este entitatea ce ar urma să realizeze operaţiunile concrete de dizolvare şi lichidare a reclamantei, şi, pe de altă parte, că apelanta reclamantă, persoană juridică, solicită pentru sine dizolvarea, deşi nu se identifică cu „orice persoană interesată”, terţă faţă de societatea în cauză, la care face referire art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs prin care solicită – cu invocarea dispoziţiilor art. 299 – art. 316 C. proc. civ. -admiterea acestuia, anularea deciziei recurate şi admiterea cererii sale de dizolvare şi lichidare, apreciind că instanţa de apel a făcut o eronată aplicare a dispoziţiilor art. 227 pct. 1 lit. b) şi g), ale art. 262 şi ale art. 237 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, precum şi a prevederilor capitolului III din actul constitutiv al societăţii, societate care nu-şi mai poate realiza scopul pentru care a fost înfiinţată.
Deşi recurenta nu invocă în recursul său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea – cu aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. – în motivul vizat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursul recurentei din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că recursul nu este fondat, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a legii prin menţinerea soluţiei primei
instante.
Se constată, în acest sens, că faţă de dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, invocate de reclamanta recurentă în cererea introductivă de instanţă ca temei de drept al acţiunii sale, dispoziţii care vizează ipoteza în care societatea şi-a încetat activitatea şi nu pot fi găsiţi asociaţii acesteia, şi potrivit cărora orice persoană interesată, ca şi ONRC poate cere dizolvarea acelei societăţi, reclamanta recurentă nu are calitatea de a cere ea însăşi propria sa dizolvare, chiar pentru imposibilitatea de a-şi mai realiza obiectul de activitate, ipoteză prevăzută de art. 227 alin. (1) lit. b) din legea evocată, câtă vreme asociatul unic exista şi este identificabil, instanţa de fond respingând corect acţiunea societăţii comerciale reclamante ca inadmisibilă, iar instanţa de apel confirmând judicios soluţia primei instanţe.
Astfel fiind, decizia recurată fiind legală şi temeinică, facându-se aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva acesteia a fost respins ca nefondat.
