sub interdicţie a reclamantului. Consecinţele invocării excepţiei
lipsei capacităţii de exerciţiu în faţa instanţei de recurs.
Art. 43, 161 şi 243 Cod pr. civilă;
Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004
În ipoteza în care acţiunea cu care a fost învestită
instanţa a fost introdusă anterior punerii sub interdicţie a
reclamantei, se impunea suspendarea de drept a judecăţii până
la numirea tutorelui.
Dacă nu s-a dispus suspendarea şi nici nu s-a făcut
dovada numirii şi citării unui tutore pentru reclamantă, aşa
încât, judecata cererii formulată de aceasta s-a făcut fără a fi
avute în vedere prevederile art.43 din Codul de procedură civilă,
în faza procesuală a recursului nu se poate lua măsura verificării
numirii unui reprezentant pentru pusa sub interdicţie, de vreme
ce s-a făcut deja o judecată fie în condiţiile absenţei unui tutore,
fie a necitării acestuia.
Este adevărat că, potrivit art.20 alin.3 din Legea
nr.554/2004, cea care conţine reglementări procedurale şi pentru
soluţionarea cererilor întemeiate pe Legea nr.544/2001, instanţa
de administrativ nu poate casa cu trimitere decât o
singură dată, însă, urmează să se reţină că textul are în vedere
situaţia în care prima instanţă nu a pronunţat fondul, deci a
soluţionat cauza în baza unei excepţii.
(Decizia nr. 840 din 30 septembrie 2009)
Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 2006, reclamanta
N.G. a chemat în judecată Oficiul de şi Publicitate Imobiliară,
solicitând să se clarifice situaţie contractului de garanţie imobiliară,
întrucât menţiunile făcute la OCPI nu respectă dispoziţiile legale.
Prin sentinţa nr.896/2006 Tribunalul Vâlcea a anulat acţiunea
ca netimbrată, hotărâre ce a fost casată de Curtea de Apel Piteşti prin
decizia nr.302/R-C/2007 în urma recursului declarat de reclamantă, şi
pricina a fost trimisă spre rejudecare, reţinându-se că acţiunile formulate
în condiţiile Legii nr.544/2001 sunt scutite de plata taxei de timbru.
După rejudecare, s-a pronunţat sentinţa nr.461/CAF/2009,
prin care acelaşi tribunal a respins cererea formulată de reclamantă,
reţinând că acesteia i s-au comunicat copii de pe actele existente în
arhiva de publicitate imobiliară cu privire la ipotecă şi radiere.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, din a
cărui redactare nu se pot desprinde care sunt motivele de critică, însă, în
condiţiile art.137 din Codul de procedură civilă, urmează a se observa, cu
prioritate, o excepţie de ordine publică.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.43 din Codul de
procedură civilă, lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale
poate fi invocată în orice stare a pricinii, iar sancţiunea este cea la care se
referă art.161 din acelaşi act normativ.
Potrivit, însă, art.243 din Codul de procedură civilă, judecata
pricinilor se suspendă de drept „prin interdicţie sau punere sub curatelă a
unei părţi, până la numirea tutorelui sau curatorului”.
Din înscrisul de la filele 19-20, rezultă că prin sentinţa civilă
nr.2774/8 mai 2008, rămasă definitivă prin nerecurare, N.G. a fost pusă
sub interdicţie urmând ca autoritatea tutelară să desemneze un tutore, iar
Autoritatea de Sănătate Publică Vâlcea să asigure o supraveghere
medicală permanentă.
Aşa cum s-a arătat mai sus, acţiunea cu care a fost învestită
instanţa a fost introdusă anterior punerii sub interdicţie a reclamantei,
ceea ce, potrivit textului precitat, atrăgea suspendarea de drept a judecăţii
până la numirea tutorelui.
În cauză, măsura suspendării nu a fost luată şi nici nu s-a
făcut dovada numirii şi citării unui tutore pentru N.G., aşa încât, judecata
cererii formulată de aceasta s-a făcut fără a fi avute în vedere prevederile
art.43 din Codul de procedură civilă.
În faza procesuală a recursului nu se poate lua măsura
verificării numirii unui reprezentant pentru pusa sub interdicţie, de vreme
ce s-a făcut deja o judecată fie în condiţiile absenţei unui tutore, fie a
necitării acestuia.
Este adevărat că, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004,
cea care conţine reglementări procedurale şi pentru soluţionarea cererilor
întemeiate pe Legea nr.544/2001, instanţa de contencios administrativ
nu poate casa cu trimitere decât o singură dată, însă, urmează să se reţină
că textul are în vedere situaţia în care prima instanţă nu a pronunţat
fondul, deci a soluţionat cauza în baza unei excepţii.
În speţă, pentru protejarea drepturilor procesuale ale
reclamantei puse sub interdicţie, Curtea, în baza art.304 pct.5 Cod
pr.civilă, a admis recursul, a casat hotărârea şi a trimis cauza spre
rejudecare la acelaşi tribunal, instanţă care va observa dacă a fost sau nu
numit un tutore, acţionând în raport de acest element şi de întinderea
capacităţii de exerciţiu a recurentei.
