Legea nr. 85/2006, art. 59 alin. (1), art. 138 alin. (1)
Premisele acţiunii reglementate de dispoziţiile art. 138 alin. (1) din se află în raportul administratorului sau lichidatorului judiciar asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plăţi, raport care conţine şi informaţii privind eventuala răspundere a oricărui administrator sau a altei persoane, director, asociat etc.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 707/R din 13 octombrie 2011,
nepublicată
Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele: la data de 15 martie 2010 creditoarea SC G. SA a solicitat judecătorului-sindic, în temeiul art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, autorizarea în vederea formulării acţiunii prevăzute de art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 împotriva pârâţilor P.G. şi P.M., foşti administratori ai debitoarei SC R. SRL, pentru acoperirea pasivului înregistrat şi a susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile
pentru antrenarea răspunderii patrimoniale. Faţă de această cerere formulată de creditoarea SC G. SA, lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare, denumită impropriu de către lichidatorul judiciar „raport privind punctul de vedere asupra autorizării SC G. SA Galaţi de a introduce cerere de angajare a răspunderii foştilor administratori ai SC R. SRL’’. Pe această cale, lichidatorul judiciar a solicitat instanţei respingerea cererii de autorizare a creditoarei în vederea introducerea acţiunii prevăzute de art. 138 alin. (1)
din Legea nr. 85/2006. In acest sens, a motivat că nu sunt întrunite condiţiile de angajare a răspunderii foştilor administratori ai debitoarei, conform art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, aşa cum a arătat prin raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de comunicat prin fax debitoarei la data de 18 martie 2010. Recurenta-creditoare a formulat contestaţie la „raportul privind punctul de vedere asupra autorizării SC G. SA de a introduce cererea de angajare a răspunderii foştilor administratori ai SC R. SRL”, întocmit de lichidatorul judiciar, solicitând respingerea acestui raport şi admiterea cererii de autorizare şi antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâţilor.
Dacă raportul în discuţie prezentat de lichidatorul judiciar are natura unei întâmpinări la cererea de autorizare şi de antrenare a răspunderii patrimoniale, contestaţia creditoarei împotriva acestui raport apare ca fiind, practic, un răspuns la întâmpinarea depusă de lichidatorul judiciar. De altfel, prin decizia de casare nr. 64/R din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi s-a casat sentinţa nr. 1053 din 12 octombrie 2010 pronunţată de instanţa de fond în primul ciclu de judecată.
Prin decizia de casare s-a statuat că judecătorul-sindic nu a soluţionat cererea cu care era legal învestit, respectiv cererea de antrenare răspundere prevăzută de art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 atâta vreme cât erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data pronunţării.
In rejudecare, instanţa de fond, ţinând seama de problemele de drept dezlegate prin decizia de casare, s-a pronunţat în mod corect asupra cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale cu care a fost învestită. Prin raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă întocmit de lichidator s-a arătat, în urma analizei documentelor contabile ale societăţii debitoare, că nu sunt dovezi pentru a concluziona că între neplata creanţei înregistrată în procedură şi atitudinea administratorilor statutari în gestionarea societăţii există o legătură de cauzalitate sau că aceştia au acţionat cu intenţie pentru a nu-şi achita datoria, având ca efect intrarea societăţii în stare de insolvenţă. Premisele acţiunii reglementate de dispoziţiile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 se află în raportul administratorului sau lichidatorului judiciar asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plăţi, raport care conţine şi informaţii privind eventuala răspundere a oricărui administrator sau a altei persoane, director, asociat etc. Creditoarea nu a fost în măsură să prezinte dovezi din care să rezulte existenţa vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a-d) din Legea nr. 85/2006. Aspectele invocate referitoare la contractul de leasing imobiliar şi hotărârile pronunţate în legătură cu acestea sunt neconcludente şi lipsite de relevanţă pe planul răspunderii patrimoniale a foştilor administratori.
Oricare s-ar considera a fi temeiurile răspunderii fundamentate pe dispoziţiile art. 138 (răspundere contractuală, născută din contractul de mandat comercial dintre administrator şi persoana juridică debitoare sau răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 998-999 C. civ.), o atare răspundere nu se poate antrena decât pe baza existenţei faptei descrise de lege şi a stabilirii vinovăţiei persoanei chemate să răspundă (intenţie sau culpă). Din conţinutul textului de lege nu rezultă posibilitatea existenţei unei răspunderi obiective, independente de existenţa sau nu a vinovăţiei. De asemenea, este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu (ajungerea debitoarei în insolvenţă şi imposibilitatea acoperirii pasivului din activul patrimonial al acesteia). Cum toate aceste elemente constitutive ale răspunderii pârâtului nu au putut fi reţinute pe bază de probe, în mod corect judecătorul-sindic a respins cererea pentru antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei.
