Legiuitorul a prevăzut pentru admisibilitatea acţiunii revocatorii speciale reglementate de art. 80 alin. (1) lit. c) următoarele condiţii: 1) actul juridic a cărui anulare se solicită să fie unul fraudulos în sensul de a se urmări fraudarea intereselor creditorilor; 2) actul juridic să aibă ca efect prejudicierea creditorilor; 3) complicitatea terţului dobânditor la fraudă; 4) actul să fi fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Noţiunea de bun (bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale, privite individual sau ca universalităţi) la care face referire art. 80 din se regăseşte în noţiunea de fond de comerţ definit ca ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial) pe care un comerciant le afectează desfăşurării activităţii sale în scopul atragerii clientelei şi obţinerii de profit.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 138 din 30 ianuarie 2012
Prin sentința nr. 1138 din 27.06.2011, Tribunalul Olt, Secția comercială, a admis cererea formulată de E. SPRL Craiova, administrator judiciar al debitoarei SC M.B. SRL (fostă SC B.B.C. SRL) în contradictoriu cu pârâții SC M.P. SRL și B.A.V. și a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare fond de comerț nr. 3/30.11.2009.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC M.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a fost respins ca nefondat, Curtea reținând următoarele:
Potrivit art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin actele încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Ca urmare, legiuitorul a prevăzut pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii speciale reglementate de art. 80 alin. (1) lit. c) următoarele condiții: 1) actul juridic a cărui anulare se solicită să fie unul fraudulos în sensul de a se urmări fraudarea intereselor creditorilor; 2) actul juridic să aibă ca efect prejudicierea creditorilor; 3) complicitatea terțului dobânditor la fraudă; 4) actul să fi fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
în speță, procedura insolvenței debitorului SC M.B. SRL a fost deschisă prin sentința nr. 145/08.02.2010 la cererea mai multor creditori care au invocat creanțe în cuantum de 164.692,34 lei, 103.562,34 lei, 405.605,62 lei, 40.614,21 lei, 84.150,53 lei și respectiv 694.550,99 lei, iar actul de vânzare-cumpărare a fondului de comerț nr. 3 a fost încheiat la data de 30.11.2009.
în consecință, la data vânzării fondului de comerț – 30.11.2009, SC M.B. SRL avea datorii importante către creditori.
în acest context, este de prezumat că debitorul, prin reprezentantul său, a cunoscut faptul că vânzarea fondului de comerț al societății conduce la destabilizarea activității SC M.B. SRL, patrimoniul acesteia ajungând evident la starea de insuficiență a fondurilor bănești, precum și că prin vânzare a fost diminuat gajul general al creditorilor.
Ca urmare, atât condiția privind intenția de fraudare a debitorului insolvent, cât și cea de prejudiciere a intereselor creditorilor sunt îndeplinite.
Și condiția privind complicitatea terțului dobânditor la fraudă este îndeplinită.
Dacă în celelalte cazuri prevăzute la alin. (1) pentru admiterea acțiunii în anulare legiuitorul solicită doar dovedirea fraudei debitorului, care este prezumată, în cazul prevăzut de art. 81 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, legiuitorul cere și complicitatea terțului contractant ca o condiție pentru admiterea acțiunii.
Complicitatea terțului presupune intenția acestuia ca, în înțelegere cu debitorul, să prejudicieze creditorii, fiind deci necesară existența unei acțiuni concertate de fraudă.
în speță, debitorul a avut ca asociați pe B.A. de la înființare și până la data de 2.12.2009, pe B.M.C., fiul asociatei B.A., de la 24.11.2006 până la 21.08.2009, pe B.D.G., fiul asociatei B.A., de la 24.11.2006 până la 21.08.2009, iar SC M.P. SRL are ca asociați pe B.M.C., B.L. soția lui B.M.C. și B.D.G.
în plus, B.A. a avut calitatea de farmacist-șef la debitoare și are calitatea de farmacist-șef la SC M.P. SRL.
Relațiile de rudenie și afinitate, precum și calitatea de farmacist-șef la ambele societăți conduc la concluzia complicității la fraudă a terțului cumpărător.
Actul de vânzare-cumpărare a fondului de comerț a fost încheiat, așa cum am arătat, la data de 30.11.2009, iar hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului a fost pronunțată la data de 8.02.2010.
Deci actul a fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, astfel încât și ultima condiție privind intervalul de timp de 3 ani este îndeplinită.
în concluzie, Curtea constată că motivele de recurs ce privesc neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 sunt neîntemeiate.
Referitor la motivele de recurs vizând inadmisibilitatea acțiunii revocatorii speciale prevăzute de art. 80 din Legea nr. 85/2006, deoarece noțiunea de fond de comerț nu se subscrie prevederilor art. 80 din Lege, Curtea constată că și acestea sunt neîntemeiate, excepția inadmisibilității fiind corect soluționată de judecătorul sindic.
Legiuitorul a reglementat prin art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 acțiunea în anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi cu valoare economică, constituiri ori transferuri de drepturi patrimoniale realizate prin acte juridice care au ca obiect bunuri.
Ca urmare, art. 80 alin. (1) lit. c) vizează anularea actelor juridice al căror obiect este un bun sau bunuri fără a se face distincție între bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale, privite individual sau ca universalități etc.
Deci noțiunea de bun la care face referire art. 80 se regăsește în noțiunea de fond de comerț definit ca ansamblu de bunuri mobile și imobile, corporale și necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial) pe care un comerciant le afectează desfășurării activității sale în scopul atragerii clientelei și obținerii de profit.
în consecință, susținerile recurentei în sensul că noțiunea de fond de comerț nu se circumscrie prevederilor art. 80 din Legea nr. 85/2006 nu pot fi reținute.
(Judecător Nicoleta Țăndăreanu)
