Prin sentinţa civilă nr. 519 din 3 aprilie 2009, Tribunalul Bacău a admis acţiunea, cum a fost precizată, formulată de către reclamanta I. E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna, S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna prin D. C. şi S.C. E. S.A. Târgu Ocna prin curator special M.M.I.
A anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP B.V. sub nr. 415/16.06.2006, încheiat între S.C. E. S.A., prin administrator V.I. în calitate de vânzătoare şi S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna, prin administrator D.C., în calitate de cumpărător.
S-a reţinut de instanţa de fond că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 5708/110/2008, I.E. IPURL, în calitate de administrator judiciar al S.C. E. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna, reprezentată de fostul administrator statutar D.C., pentru ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 415 din 16.06.2006, autentificat la BNP V.B.
Prin sentinţa civilă nr. 201 din 18.04.2008, pronunţată în dosarul nr. 6026/110/2007 al Tribunalului Bacău, s-a deschis procedura de împotriva S.C. E. S.A. Târgu Ocna, numindu-se administrator judiciar I. E. IPURL BACĂU.
Verificând documentele financiar-contabile şi actele debitoarei, administratorul judiciar a constatat că, la data de 16.06.2006, debitoarea falită, prin administratorul statutar V.I. a vândut către pârâta S.C. T. S.R.L. Târgu Ocna, bunurile imobile ale debitoarei, constând într-o spălătorie şi un spaţiu comercial (PECO), în suprafaţă totală construită de 183,11 mp., la preţul de 81.000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 45/2006, încheiat la BNP V.B. din Târgu Ocna.
Preţul bunurilor imobile a fost stabilit la 81.000 lei, conform raportului de evaluare B.C. şi a fost achitat cu OP 41 şi 42 din 31.03.2006, în baza facturii fiscale nr. 2217760 şi nr. 2217761 din 30.03.2006.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, judecătorul sindic a constatat întemeiată acţiunea, pentru următoarele considerente:
Conform Hotărârii A.G.A. a S.C. E. S.A. Târgu Ocna din 27.12.2004, la data de 27.12.2004, V.I. s-a retras din calitatea de acţionar şi administrator unic al S.C. E. S.A., cesionând părţile sale sociale (42.976 acţiuni) către D.C.
La aceeaşi dată, D.C. este numit administrator unic, pentru o durată de 4 ani, a S.C. E. S.A.
Ca atare, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 415/2006 D.C., era acţionar şi administrator unic la S.C. E. S.A., dar şi asociat unic şi administrator statutar la S.C. T. S.R.L.
Intenţia de fraudă a creditorilor rezultă din faptul că toate actele ce au stat la baza acestei vânzări au fost întocmite în fals de către D.C., cu concursul lui V.I.
Pentru a da o aparenţă de legalitate acestor acte, pentru vânzătoare actul este încheiat de V.I. care nu mai avea nici o legătură cu această societate din 27.12.2004, când se retrăsese din calitatea de asociat şi administrator al S.C. E. S.A. fiind înlocuit de D.C.
În realitate, D.C., a încheiat actul atât în calitate de reprezentant al vânzătoarei cât şi al cumpărătoarei.
Pe de altă parte şi preţul stabilit de evaluator B.C. este incorect, deoarece raportul de evaluare este nul, dl B.C. devenind evaluator bunuri imobile la data de 09.08.2007, conform adresei nr. 55/24.11.2008 a ANEVAR CT Bacău.
Deci la data evaluării acestor bunuri (martie 2006) nu avea calitatea de evaluator bunuri imobile, rapoartele de evaluare fiind false.
După vânzarea acestor bunuri imobile ale debitoarei falite către S.C. T. S.R.L., la 26.08.2002, acţiunile societăţii sunt cesionate către M.M.I., dată după care debitoarea falită nu mai desfăşura nici o activitate şi nu mai depune la A.F.P. nici o raportare fiscală obligatorie.
Faţă de situaţia de fapt reţinută judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 85/2006, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat în frauda creditorilor, pentru a sustrage aceste bunuri de la valorificare în cadrul procedurii .
Toate acţiunile administratorilor statutari ai debitoarei, din cei 3 ani anteriori intrării în faliment a S.C. E. S.A., dovedesc intenţia acestora de a frauda interesele creditorilor, prin neachitarea creanţelor, înstrăinarea activelor, încetarea activităţii şi nedepunerea situaţiilor financiar-contabile obligatorii la Administraţia Finanţelor Publice.
Faptul că S.C. T. S.R.L. avea acelaşi acţionar şi administrator statutar ca şi vânzătoarea, rezultă şi complicitatea cumpărătorului la întocmirea acestui contract de vânzare cumpărare.
Pentru aceste motive, constatând că prezumţia de fraudă instituită în sarcina debitoarei – vânzătoare, conform art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, nu a fost răsturnată de către debitoare, care nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare, judecătorul sindic, în temeiul art. 79 din Legea nr. 85/2006, a admis acţiunea, cum a fost precizată şi a anulat contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părţi.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău a promovat recurs S.C. T. S.R.L., considerând-o nelegală pentru următoarele motive: dacă instanţa avea dubii asupra preţului, trebuia să dispună efectuarea unei noi evaluări; greşit s-a reţinut că evaluarea făcută de B.C. ar fi falsă; lichidatorul nu a prezentat instanţei toate modificările de acţionariat şi administrare la S.C. E. şi S.C. T., D.C. fiind administrator doar la S.C. T. S.R.L., nu la S.C. E.
A mai arătat recurenta că în mod greşit s-a reţinut de instanţă că lichidatorul şi-a precizat acţiunea şi că în hotărâre trebuia să se pronunţe cu privire la un pârât şi nu la trei, iar S.C. E. nu a fost legal citată – completare motive recurs.
Prin Întâmpinarea depusă la cererea de recurs, intimatul-lichidator a invocat tardivitatea formulării acesteia iar pe fond, respingerea cererii ca nefondată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, susţinerile părţilor, precum şi sentinţa recurată, instanţa – Curtea de Apel Bacău – a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia tardivităţii se arată de intimată că sentinţa a fost comunicată la 29.07.2009, iar cererea de recurs a fost depusă la 2.11.2009; susţinerea este nefondată avându-se în vedere că din actele dosarului rezultă depunerea cererii la 7 august 2009 (fila 3 dosar recurs), deci în termenul prevăzut de lege.
De altfel, instanţa verificând acest aspect, prin referatul făcut a constatat recursul declarat în termen.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cauzei faţă de trei pârâţi în loc de unul singur; această susţinere este nelegală şi nefondată.
Astfel, reclamantul-intimat în baza principiului devolutiv al acţiunii civile, fixează cadrul procesual, inclusiv părţile cu care înţelege să se judece în contradictoriu; în speţă, lichidatorul a chemat în judecată în calitate de pârâţi, S.C. T. şi S.C. E. prin curator special (semnatarii contractului) cât şi reprezentantul legal al S.C. T., D.C.
Instanţa s-a pronunţat faţă de aceşti pârâţi, iar recurenta nu a precizat ce interes patrimonial sau prejudiciu nepatrimonial i-a fost încălcat; nu şi-a dovedit interesul legitim nici când a invocat lipsa citării unei alte părţi respectiv S.C. E., care de altfel a fost legal citat, acesta nedeclarând recurs împotriva sentinţei sub nici un aspect procedural sau de fond.
A mai susţinut recurenta că în mod greşit s-a reţinut că lichidatorul şi-a precizat acţiunea, deoarece nu a existat această precizare; susţinerea recurentei denotă o necunoaştere a dosarului, motivat de faptul că la 3 aprilie 2009 instanţa a solicitat reclamantei să-şi precizeze în drept acţiunea iar aceasta arată că îşi întemeiază acţiunea pe art. 79 din Legea nr. 85/2006.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut o corectă situaţie de fapt şi de asemenea, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale; astfel, aşa cum rezultă din actul adiţional aflat la fila 75 V.I. se retrage din societatea comercială E. 27 decembrie 2004, cesionând părţile sale sociale către D.C.
Actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la 16.06.2006 când V.I. deşi retras din 2004, semnează ca reprezentant al S.C. E. şi dispune asupra bunurilor societăţii deşi nu avea nici o calitate juridică să o facă; administrator la data încheierii actului juridic era D. C. şi tot el era administratorul societăţii comerciale cumpărătoare T. S.R.L.
