Debitoarea .. a formulat actiune în anulare împotriva ordonantei de somatie de plata emisa prin sentinta comerciala nr.243/ 15 noiembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede sustinând ca este nelegala si netemeinica.
În motivarea cererii aceasta a aratat ca penalitati de întârziere nu reprezinta o suma certa, lichida si exigibila în sensul prevederilor art. 1 din OG 5/2001, întrucât a recunoscut numai partial debitul principal (fara sa precizeze însa ce anume contesta, modul în care s-au calculat, perioada pentru care s-au calculat sau debitul ramas de achitat).
Creditoarea a solicitat respingerea actiunii în anulare, ca nefondata, a depus înscrisuri, respectiv instrumente de plata, cu care a facut dovada ca dupa emiterea ordonantei de plata, debitoarea a achitat mare parte din creanta.
Debitoarea, a recunoscut ca a mai ramas de achitat un debit de 3200 lei, context în care a solicitat admiterea în parte a actiunii în anulare.
Instanta, în temeiul art. 8 din OG 5/2001 modificata, a respins ca nefondata actiunea în anulare prin sentinta comerciala nr. 43/ 3 februarie 2011.
Pentru a hotarî astfel instanta nu a primit apararile debitoarei fiind lipsita de relevanta împrejurarea ca s-a achitat o parte din creanta pentru care s-a emis ordonanta de somatie de plata dupa pronuntarea acesteia, deoarece în momentul pronuntarii creanta era certa, lichida si exigibila în suma indicata.
Achitarea ulterioara a confirmat legalitatea si temeinicia solutiei pronuntate, urmând ca pentru sumele deja achitate sa nu se mai întocmeasca forme de silita.
