C. proc. civ., art. 364 lit. f) şi i)
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanţa, procedând la analizarea acţiunii în anulare deduse judecăţii raportat la motivele invocate de reclamanta SC l.T.C. SRL întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. f) şi i) C. proc. civ.. a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile legale incidente.
in mod întemeiat instanţa a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 364 lit. f) C. proc. civ.. întrucât instanţa s-a pronunţat în limitele cercrii concxe cu care a fost învestită, astfel cum a fost determinată de SC M.P.C. SRL.
Recurenta şi-a întemeiat acţiunea în anulare şi pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Prin reiterarea situaţiei de fapt în dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia hotărârii arbitrale. întrucât nu pot face obiectul acţiunii în anulare.
S-a constatat că în perimetrul motivului de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 364 lit. i) ultima teză invocat de recurentă nu se includ criticilc cu privire la stabilirea situaţiei de fapt pe larg evocată de recurentă sau cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticilc cu privire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii independent de situaţia de fapt stabilită.
în cauza de faţă nu s-a constatat încălcarea unei dispoziţii imperative a legii în sensul celor mai sus arătate.
Ncrespectarea dispoziţiilor convenţionale – contractul din 19 aprilie 2003 – nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Relaţiile contractuale dintre părţi, fiind guvernate de principiul libertăţii de voinţă, vizează raporturi de drept privat, raporturi juridice în curs şi de la care părţile pot deroga.
Deci nercspectarca şi interpretarea greşită a prevederilor contractuale, coroborată cu dispoziţiile legale incidente în materie, nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau a dispoziţiilor imperative ale legii.
Criticilc aduse pe fondul hotărârii arbitrale nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea acţiunii în anulare, încât restul motivelor de recurs invocate sub acest aspect nu au putut fi primite şi au fost respinse.
Cu privire la cxcepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.G., s-a reţinut că în mod corect şi legal instanţa a reţinut că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză în raport de faptul că a semnat contractul numai în calitatea sa de reprezentant legal al societăţii, nu şi de garant fidejusor.
Fidejusiunea nu ia naştere decât prin convenţia încheiată între fidejusor şi creditor, prin care primul îşi asumă faţă de cel de-al doilea obligaţia de garanţie, iar în speţă lipseşte un asemenea acord de voinţă, conform dispoziţiilor art. 1652 C. civ.
în consecinţă, pentru motivele arătate, înalta Curte. în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.. a respins recursul reclamantei ca nefondat.
I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2612 din 26 septembrie 2008
