Acţiune în anulare. Invocarea motivului prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.


C. proc. civ..341, art. 360, art. 361. art. 364 lit. i), art. 3691 R.P.A. ale C.A.C.I. de pe lângă C.C.I.R., art. 45

Articolul 369′ C. proc. civ. prevede că părţile pot stabili ca arbitrajul să aibă loc în

România sau în altă ţară. în conformitate cu prevederile clauzei compromisorii prevăzute în art. 13 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18 februarie 2002, „(…) disputele vor fi adresate spre soluţionare Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu regulile de procedură aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc”.

în acest sens. Convenţia de la Geneva prevede că, dacă părţile au optat pentru un arbitraj ad-hoc, ele au facultatea de a determina locul arbitrajului. Astfel, Regulamentul UNCITRAL, la art. 16. prevede că şedinţele Tribunalului arbitral pot fi ţinute în oriec loc care îi va conveni, ţinând scama de circumstanţele arbitrajului, iar alin. (4) prevede că sentinţa se va da la locul arbitrajului.

în consecinţă, legea română asociază locul pronunţării sentinţei cu locul arbitrajului.

De altfel. Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod corect că arbitrajul a fost realizat în cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, instituţie permanentă de arbiiraj organizată la nivel instituţional, conform art. 3411 C. proc. civ., şi a constatat că. prin menţiunea „locul arbitrajului:

Bucureşti”, hotărârea arbitrală cuprinde şi „locul pronunţării”, acesta fiind tot în Bucureşti.

în acelaşi sens, s-a reţinut corect că, atâta timp cât partea nu a prezentat dovezi care să ateste câ deliberarea şi pronunţarea s-ar fi fticut cu încălcarea unor norme imperative sau de ordine publică, locul deliberării arbitrilor se circumscrie în sintagma „locul arbitrajului”.

Critica privind ncsemnarea sentinţei arbitrale nu a putut fi reţinută, câtă vreme, din verificările efectuate, s-a constatat că hotărârea arbitrală cuprinde semnăturile arbitrilor şi hotărârea a fost dată în urma opiniei majoritare a arbitrilor W.M. şi A.M., cu opinia separată a arbitrului S.C., potrivit art. 3602 C. proc. civ.

Aşa cum corect a reţinut şi curtea de apel, procesul de deliberare nu se consemnează în scris, acesta având o natură verbală, de dezbatere secretă şi fără formule sacramentale, fiind imposibil a se proba cu acte că deliberarea s-a desfăşurat într-un anumit mod sau că aceasta nu a avut loc.

Critica referitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra faptului că nu s-a consemnat în hotărâre participarea tuturor arbitrilor în persoană la deliberare în ziua de 20 iulie 2007 este nefondată. în acest sens, s-a reţinut că art. 45 din Regulile de proccdură arbitrală ale Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României prevede în mod expres ce trebuie să cuprindă hotărârea arbitrală. Din verificarea sentinţei arbitrale rezultă că aceste dispoziţii au fost respectate. întrucât sentinţa cuprinde toate cerinţelc citatului articol, iar arbitrii au fost corect menţionaţi în hotărârea arbitrală.

Articolul 361 C. proc. civ. prevede că hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă, între altele, componenţa nominală a tribunalului, şi nu menţiunea participării la deliberare a tuturor arbitrilor.

Cu privire la minuta de rectificare a hotărârii arbitrale din data de 5 septembrie 2007, curtea de apel a reţinut în mod corect, cu aplicarea dispoziţiilor art. 129 alin. ultim C. proc. civ., că această rectificare priveşte exclusiv aspecte legate de erori materiale, iar obiectul acţiunii în anulare cu care a fost învestită instanţa îl reprezintă exclusiv sentinţa arbitrală.

Motivul de anulare privind încălcarea de cătrc sentinţa arbitrală a unor dispoziţii imperative ale legii, ordinii publice, bunelor moravuri invocat de cătrc recurentă este nefondat, recurenta aducând critici privind soluţionarea fondului litigiului de către Tribunalul arbitral, critici ce nu pot fi analizate în această cale procesuală.

Pentru aceste raţiuni, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.

I.C.C.J., s. com.. dec. nr. 2258 din 2 octombrie 2009.