Anularea restituirii de creditare în suma de 523.600 lei si repunerea partilor în situatia anterioara.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca, înainte cu 120 de zile de la data deschiderii procedurii insolventei împotriva debitoarei, administratorul acesteia încaseaza o restituire de creditare de la debitoare în cuantum de 523.600 lei.
Conform art.80 alin.l lit.d din Legea nr.85/2006: „Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:
d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina în caz de faliment al debitorului este mai mica decât valoarea actului de transfer”
Art. 123 pct.9 din Legea nr.85/2006 prevede ca, în caz de faliment creantele subordonate reprezentate de creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinând cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic se platesc dupa celelalte 8 categorii de creante, astfel încât operatiunea de restituire a creantei chirografare este facuta cu intentia ca pârâtul administrator detinând 50% din partile sociale sa-si protejeze interesele financiare înaintea altor creditori. Pe de alta parte fata de fondul actiunii pârâtul nici nu a formulat aparari.
Prin Decizia civila nr.1293/9 iunie 2011, pronuntata în dosarul nr.3242/108/2010 al Curtii de Apel Timisoara, a fost admis recursul pârâtului Nicolae Daniei împotriva sentintei comerciale nr.315/16.02.2011 pronuntata de Tribunalul Arad în dosar nr.3242/108/2010.
A fost casata sentinta recurata si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a hotarî astfel, Curtea a retinut ca, prin încheierea din data de 14.09.2010, instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune a administratorului judiciar, iar prin sentinta s-a pronuntat asupra fondului cauzei si anume a admisibilitatii formularii actiunii în anularea restituirii creditarilor efectuate.
Recurentii arata ca administratorul judiciar a solicitat anularea unor plati efectuate de catre debitoare în ultimele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii insolventei în temeiul art. 80 si art. 81 si urmatoarele din Legea 85/2006, criticând în special faptul ca actiunea poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
În speta, într-adevar, asa cum arata recurentul, raportul prevazut la art. 20 alin (1) lit. b este raportul asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, întocmit în temeiul art. 59 din Legea 85/2006. Acest raport a avut ca termen de depunere data de 04.05.2009, respectiv 60 de zile de la deschiderea procedurii insolventei (termen mentionat în art. 20 alin (1) lit. b si în art. 59), iar în conformitate cu art. 81 din Legea 85/2006 administratorul judiciar avea dreptul sa introduca o actiune în anulare pâna cel târziu la data de 03.05.2010 (când se împlineste 1 an de la data expirarii termenului pentru depunerea raportului mentionat la art. 20 alin (1) lit. b, iar prezenta actiune în anulare a fost introdusa tardiv de catre administratorul judiciar, la data de 21.05.2010.
Prin hotarâre, se retin, în vederea admiterii actiunii, mai multe aspecte care nu au suport probator si asupra carora instanta nu da lamuriri suficiente.
Astfel, desi se sustine prescriptia actiunii si se constata ca termenul este de un an de la depunerea raportului, dar nu mai mult de 18 luni de la deschiderea procedurii, dat fiind ca modificarea adusa legii 85/2006, prin Legea nr. 169/2010 nu era în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecata, se retine ca exceptia este neîntemeiata fata de data la care^ s-a depus raportul cuprins în prevederile art. 20, respectiv la data de 4.05.2009. în motivare, instanta face referire la o completare a raportului, fara a arata la ce data s-a depus, de ce s-a întocmit, a fost cerut de judecator sau nu si în ce masura acesta influenteaza prorogarea datei limita de la care s-ar calcula termenul de un an pentru depunerea actiunii. O alta discutie ce se poarta în cadrul dat este aceea a termenului de prescriptie sau de decadere, fiind un termen procesual, raportat la care ar fi posibila o repunere în termen, daca aceasta s-ar fi solicitat anterior împlinirii termenului, sau nu.
în plus, instanta nu a lamurit cadrul procesual, fata de modul în care a fost formulata actiunea.
Art. 85 din prevede, în alin. 5 ca legitimarea procesuala activa în actiunile în anulare reglementate de art. 79 si 80 apartine administratorului judiciar si, respectiv, lichidatorului, iar în cazul prevazut la art. 81 alin. (2), comitetului creditorilor.
De asemenea, stabileste, imperativ în alin. 6 ca au calitate procesuala pasiva în actiunile în anulare prevazute la art. 79 si 80 debitorul si, dupa caz, cocontractantul sau. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special.
În subsidiar, vin dispozitiile art. 3 pct. 26 prin care se stabileste si ca daca un administrator special nu a fost desemnat, pentru solutionarea actiunilor prevazute la art. 46 si a celor reglementate de art. 79 si 80, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exercitiul functiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de catre judecatorul-sindic în camera de consiliu si fara citarea partilor. în cazul în care ulterior adunarea asociatilor/actionarilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura în stadiul în care se gaseste la data desemnarii.
În fine, art. 18 din lege impune ca dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului. Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce si activitatea comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor.
Totodata, alin. 2 al aceluiasi articol stabileste ca administratorul special are urmatoarele atributii: … b) participa, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevazute la art. 79 si 80.
Analizând probatoriul administrat în cauza rezulta din cuprinsul dosarului ca aceste dispozitii legale nu au fost respectate.
Cererea de chemare în judecata a fost gresit formulata de debitoare, ca titular al actiunii, desi textele redate impun calitatea acestuia de pârât. Mai mult, debitoarea este reprezentata de administratorul judiciar, fapt care contravine dispozitiilor legale cuprinse în art. 85 alin. 6, coroborat cu art. 3 pct. 26 din lege încalcându-se astfel si dreptul la aparare al debitoarei care trebuia sa aiba calitatea de pârât în dosar si nicidecum de reclamant.
Nici în concluziile scrise nu se lamureste acest aspect, desi administratorul judiciar le depune, fara a mai preciza pârâtii împotriva carora se îndreapta actiunea.
Asadar, cadrul procesual fiind gresit stabilit se impune casarea sentintei recurate, pentru a se putea solutiona cauza în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare, aplicabile spetei. Totodata, instanta va lamuri si celelalte aspecte învederate în cuprinsul deciziei pentru a da o solutionare unitara cauzei.
În acest context, Curtea nu poate analiza fondul pricinii, astfel ca, fara a face aprecieri asupra sustinerilor partilor privitor la posibilitatea anularii acordului realizat de parti si asupra legalitatii acestuia, fapt care se va realiza în cadrul solutionarii pe fond, dupa casare, va admite recursul pârâtului, va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
