Legea nr. 85/2006, art. 80 alin. (2) lit. d), art. 83 alin. (2)
Pentru a dispune anularea transferurilor patrimoniale pentru cazul prevăzut de art. 80 alin. (2) lit. d) din este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: operaţiunea de transfer patrimonial să fie încheiată în perioada suspectă a celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii, operaţiunea să fie încheiată cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, operaţiunea să fie efectuată în dauna creditorilor.
Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. în caz contrar, terţul dobânditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situatia anterioară în favoarea averii debitorului. Reaua-credintă a tertului dobânditor trebuie dovedită.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 695/R din 12 octombrie 2011,
nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 382 din 23 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Vrancca, s-a admis cererea lichidatorului judiciar C.I.I. T.A. şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea transferurilor de drepturi patrimoniale efectuate de debitoarea S.C. V. SRL către pârâtul E.V. prin facturile fiscale din 6 mai 2009, din 15 mai 2009, din 27 mai 2009, din 29 mai 2009 şi din 22 decembrie 2009. S-a dispus obligarea pârâtului E.V. să restituie averii debitoarei valoarea bunurilor transferate la data efectuări transferului, în sumă de 104.635,59 lei.
Pentru a pronunţa accastă hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele: cererea de anulare transferuri de drepturi patrimoniale a fost formulată de către lichidatorul judiciar în baza art. 80 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2006, potrivit căreia vor putea fi anulate operaţiunile încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii proccdurii cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul (administratorul, director sau membru al organelor de supraveghere al debitorului etc.) şi recuperate prestaţiile, dacă aceste operaţiuni sunt în dauna creditorilor. Din actele depuse la dosar rezultă că debitoarea a intrat în procedura insolvenţei la 7 aprilie 2010, iar transferurile a căror anulare se cere au avut loc în perioada 6 mai-22 decembrie 2009. Conform contractului de cesiune nr. 6130 din 4 septembrie 2009, cesiunea părţilor sociale a avut loc la 4 septembrie 2009. Nu a fost primită susţinerea pârâtu
lui că aceste transferuri au avut loc cu mult înainte de intrarea societăţii în procedura insolvenţei, fiind însă în termenul de 3 ani anteriori deschiderii procedurii, nu poate fi reţinută nici susţinerea că transferurile au avut loc după cesionarea părţilor sociale în condiţiile în care facturile au fost emise în perioada 6 mai-29 mai 2009, una singura fiind emisă în 22 decembrie 2009, deci după cesionarea părţilor sociale la 4 septembrie 2009, în valoare de 1448 lei. Din cuprinsul facturilor în cauză rezultă că au fost transferate către pârât mijloace fixe şi obiecte de inventar folosite în activitatea de vi-nificaţie, valoarea acestora fiind mică în raport cu valoarea lor de piaţă, sens în care au fost reţinute valorile rezultate din expertiza contabilă şi raportul de evaluare a bunurilor mobile din 8 ianuarie 2009 efectuate la cererea societăţii. Din raportul de expertiză tehnică prin care s-au identificat şi evaluat bunurile imobile proprietatea debitoarei, expertul tehnic precizează că „stabilirea valorii rămase a bunurilor imobile s-a făcut plccând de la preţurile din înregistrări contabile şi corectate pentru a se atinge preţurile de piaţă la această dată de 8 ianuarie 2009, în tranzacţii directe”.
Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că transferurile de drepturi patrimoniale au fost încheiate cu pârâtul – care era administratorul societăţii – în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu excepţia facturii nr. 344 din 22 decembrie 2009 (încheiată după cesionarea părţilor sociale), iar valoarea obţinută este redusă în raport cu obiectele supuse transferurilor, fiind înstrăinate la valoarea contabilă şi nu la cea de piaţă, ceea ce duce la concluzia că aceste operaţiuni au fost efectuate în dauna creditorilor.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul E.V., motivând următoarele: în mod greşit a reţinut instanţa de fond că valoarea bunurilor ce au făcut obiectul facturilor în cauză ar fi fost mai mică în raport cu valoarea de piaţă, că înstrăinarea s-a făcut la valoarea contabilă şi nu la valoarea de piaţă, înlăturând concluziile expertizei contabile şi a raportului de evaluare a bunurilor mobile din data de 8 ianuarie 2009. Susţine că valoarea bunurilor s-a efectuat la valoarea din contabilitate, valoare stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expertul autorizat V.S. şi raportul de evaluare bunuri mobile întocmit de expert B.M. şi care reflectă valoarea de piaţă a bunurilor, astfel că nu poate fi vorba de caracter derizoriu al preţului. De asemenea, a arătat că preţul vânzării a fost înregistrat în contabilitatea societăţii şi a servit nevoilor societăţii, motiv pentru care nu se poate reţine vreo fraudă în dauna creditorilor. Cât priveşte facturile emise în luna mai 2009, instanţa nu motivează în niciun mod în ce constă frauda la momentul întocmirii actelor. In mod greşit apreciază instanţa şi cu privire la argumentul adus în apărare, în sensul că vânzarea bunurilor s-a făcut cu mult timp înainte de a se deschide procedura insolvenţei a SC V. (facturile sunt datate din mai 2009, iar intrarea societăţii în stare de a intervenit în momentul
în care nu a mai fost administrator al societăţii şi cesionase părţile sociale din 4 septembrie 2009).
Curtea de Apel a apreciat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Pentru a dispune anularea transferurilor patrimoniale pentru cazul prevăzut de art. 80 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2006 este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: operaţiunea de transfer patrimonial să fie încheiată în perioada suspectă a celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii; operaţiunea să fie încheiată cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul; operaţiunea să fie efectuată în dauna creditorilor.
In cauză, transferurile patrimoniale materializate prin facturile fiscale din 6 mai 2009, 15 mai 2009, 27 mai 2009, 29 mai 2009 şi 22 decembrie 2009 s-au realizat de către debitoarea SC V. SRL, în calitate de vânzătoare, către pârâtul-cumpărător E.V., care avea calitatea de administrator şi asociat al debitoarei vânzătoare. Obiectul acestor transferuri patrimoniale constă în bunuri mobile de natura instalaţiilor de producere, stocare şi îmbuteliere a vinurilor din cadrul combinatului de vinificaţie C. Operaţiunea de vânzare-cumpărare a acestor bunuri s-a realizat în perioada suspectă a celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii, respectiv în perioada 6 mai 2009-22 decembrie 2009. Deschiderea procedurii de insolvenţă s-a dispus prin sentinţa comercială nr. 509 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului Vrancea, fiind astfel evidentă îndeplinirea condiţiei referitoare la încheierea operaţiunilor de transfer patrimonial în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Transferul patrimonial a avut loc între debitoare, al cărei administrator şi reprezentant legal era recurentul-pârât E.V., către cumpărătorul pârât, acelaşi E. V. Rezultă, fară putinţă de tăgadă, că pârâtul a condus societatea debitoare în calitatea sa de administrator şi asociat şi a profitat de poziţia deţinută în societate şi de informaţiile la care a avut acces deplin, cu privire la posibila declanşare a procedurii, pentru a obţine pentru sine un folos injust în prejudiciul creditorilor. Faptul că au fost înstrăinate bunuri şi prin factura din 22 decembrie 2009, după cesiunea părţilor sociale, fară acordul noului asociat administrator, denotă că şi după efectuarea cesiunii pârâtul exercita în fapt calitatea de administrator al debitoarei.
Motivul de recurs referitor la valoarea bunurilor ce au făcut obiectul operaţiunii de vânzare-cumpărare şi la destinaţia preţului este neîntemeiat şi lipsit de relevanţă prin raportare la condiţiile prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) din lege. Operaţiunea de vânzare-cumpărare a prejudiciat creditorii societăţii prin încetarea activităţii acesteia şi imposibilitatea de a-şi mai plăti datoriile acumulate. Faptul că pârâtul este şi creditor al debitoarei nu are nicio relevanţă şi nu produce nicio consecinţă asupra acţiunii în anulare. Operaţiunea de vânzare-cumpărare anulată prin hotărârea recurată arc caracter fraudulos în sensul că a fost efectuată cu rea-credinţă în dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor, eludând legea şi pentru obţinerea
unui profit pentru sine însuşi prin încercarea de a scoate bunurile din patrimoniul debitoarei şi evitarea valorificării acestora în procedura insolvenţei. In aceste condiţii, ca urmare a anulării, valoarea bunurilor se întoarce în patrimoniul debitoarei, iar pârâtul nu are dreptul la restituirea prestaţiei sale conform art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Restituirea în natură nu mai este posibilă datorită faptului că pârâtul a vândut, la rândul său, bunurile, după care a încheiat contract de custodie cu subdobânditorul, pentru a justifica posesia bunurilor.
