Nelegalitate. Întinderea nulităţii asupra punctelor ordinii de zi adoptate cu înlăturarea cerinţelor votului secret. Anularea parţială a hotărârii Adunării Generale
Procesul-verbal de şedinţă a Adunării Generale nu produce efecte juridice şi nu poate face obiectul unei acţiuni întemeiate pe art. 132 din Legea nr. 31/1990, iar înscrisul ce poate fi considerat negotium iuris şi supus controlului de legalitate este hotărârea Adunării Generale, teorie care este însă valabilă atunci când cele două acte au fost întocmite şi evidenţiate prin înscrisuri separate.
În speţă, societatea pârâtă a înţeles ca la data de 20.12.2012, cu prilejul Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor, să redacteze un singur înscris pe care l-a intitulat „proces-verbal”, dar care în conţinutul său cuprinde toate hotărârile ce s-au luat punctual în acea Adunare Generală, astfel cum reiese incontestabil din p. 10-12 ale acestui înscris, unde se foloseşte formula „hotărăşte”, context în care nu prezintă relevanţă juridică titulatura actului, ci conţinutul propriu-zis al acestuia.
În temeiul prevederilor art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificată, ce prevăd, ca o excepţie de la votul deschis în cadrul adunărilor generale, varianta votului secret, obligatoriu pentru situaţiile determinate expres şi limitativ de legiuitor, Curtea apreciază că această cerinţă imperativă a normei nu a fost respectată, întrucât, deşi s-au emis cele două buletine de vot în care nu au fost înscrise numele şi prenumele acţionarului, în mod greşit pe aceste buletine de vot a fost trecut numărul de acţiuni deţinute de fiecare acţionar.
Această concluzie a instanţei de control judiciar se coroborează şi este întărită şi de lipsa menţiunii votului secret din cuprinsul procesului-verbal al Adunării la punctele de pe ordinea de zi, care au necesitat o astfel de modalitate de vot; prin urmare, buletinele de vot astfel întocmite de către pârâtă nu îndeplinesc condiţiile pentru a asigura respectarea cerinţei legale a votului secret.
Referitor la sancţiunea încălcării obligaţiei votului secret, menţionată mai sus, se apreciază că norma are caracter imperativ şi ca atare încălcarea ei determină nulitatea absolută, sens în care s-a statuat în mod neechivoc atât în jurisprudenţă, cât şi în doctrina în materie; legiuitorul a întărit acest caracter al normei statuând că votul secret este obligatoriu şi prevăzut ca o excepţie de la regula cuprinsă în dispoziţia de la art. 130 alin. (1) din aceeaşi lege.
Cu toate acestea, este întemeiat motivul de recurs al pârâtei ce se referă la întinderea sancţiunii nulităţii absolute, în contextul în care hotărârea Adunării extraordinare a Acţionarilor a adoptat un număr de 9 puncte, iar cerinţa votului secret se impunea doar pentru pct. 6, 7 şi 8 de pe ordinea de zi şi, prin urmare, doar cu privire la acestea se poate constata încălcarea unei cerinţe a legii.Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1233 din 4 iulie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 189/21.03.2013, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2300/108/2013, s-a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea procesului-verbal al Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012, din cadrul SC „T.” SA Vladimirescu, invocate de pârâta SC „T.” SA Vladimirescu şi s-a admis acţiunea exercitată
de reclamanta SC „E.” SRL Timişoara, împotriva pârâtei SC „T.” SA Vladimirescu şi în consecinţă s-a dispus anularea procesului-verbal şi a hotărârii Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din cadrul SC „T.” SA Vladimirescu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia invocată de pârâtă prin întâmpinare, aceea a inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea procesului-verbal al Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012, în baza art. 137 C.proc.civ., că aceasta este nefondată şi a respins-o având în vedere următoarele considerente:
Niciuna dintre dispoziţiile Legii nr. 31/1990 nu impun nicio condiţie de formă a hotărârii Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor ad validitatem şi nici cerinţa existenţei unei hotărâri a Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor distinct de procesul-verbal de şedinţă, în cauză apreciindu-se asupra dublei valenţe a înscrisului incriminat, de proces-verbal de şedinţă şi de hotărâre a Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor.
Astfel, prin acest „proces-verbal al Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor SC T. SA”, pârâta a ales această modalitate care să includă deciziile acţionarilor care au votat la Adunarea Generală a Acţionarilor din 20.12.2012, act care reprezintă, raportat la cele consemnate în acesta, însăşi Hotărârea Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor SC „T.” SA din data de 20.12.2012.
De altfel, din procesul-verbal de predare-primire din 21.01.2013 rezultă că reclamantei SC „E.” SRL i-a fost predat de către pârâtă procesul-verbal al Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor SC „T.” SA din 20.12.2012, rezultând că nu s-a întocmit un alt document, respectiv o hotărâre care să cuprindă aspectele decise referitoare la ordinea de zi, din cadrul Adunării Generale, astfel încât procesul-verbal întocmit are valoare de hotărâre a Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor, producând efectele juridice specifice.
Procesul-verbal al Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor SC „T.” SA din 20.12.2012 a avut ca ordine de zi: 1. Aprobarea situaţiei fi nanciare a societăţii la 31.12.2011; 2. prezentarea raportului de gestiune al consiliului de administraţie al societăţii pentru exerciţiul fi nanciar 2011 şi analiza şi descărcarea de gestiune a consiliului de administraţie pentru exerciţiul fi nanciar 2011; 3. prezentarea raportului auditorului fi nanciar pentru exerciţiul fi nanciar 2011; 4. aprobarea situaţiilor fi nanciare anuale pentru exerciţiul fi nanciar 2011 şi adoptarea de hotărâri în consecinţă; 5. prelungirea mandatelor membrilor consiliului de administraţie al societăţii ca urmare a expirării lor; 6. confi rmarea deciziei de angajare a răspunderii fostului administrator al SC „T.” SA, dl L.F., în sensul continuării demersurilor judiciare împotriva acestuia în vederea recuperării prejudiciilor cauzate de către dl L. prin modalitatea de exercitare a atribuţiilor de administrator, revocarea în consecinţă din funcţia de administrator a dl L.; 7. ca urmare a hotărârii adoptate la pct. 6 de mai sus, la numirea unui nou administrator şi membru al consiliului de administraţie şi stabilirea duratei mandatului, a puterilor conferite şi a altor condiţii de exercitare a mandatului şi lista persoanelor propuse în funcţia de administrator conţinând numele, localitatea de domiciliu şi califi carea profesională; 8. desemnarea auditorului fi nanciar pentru exerciţiul fi nanciar 2012 şi determinarea onorariului pentru îndeplinirea mandatului; 9. diverse: numirea de împuterniciţi pentru ducerea la îndeplinire din punct de vedere formal a hotărârilor adoptate de către Adunarea Generală a Acţionarilor.
Referitor la pct. 6 şi 7 de pe ordinea de zi vizând confi rmarea deciziei de angajare a răspunderii fostului administrator al SC „T.” SA, dl L.F., în sensul continuării demersurilor judiciare împotriva acestuia în vederea recuperării prejudiciilor cauzate de către dl L. prin modalitatea de exercitare a atribuţiilor de administrator, revocarea în consecinţă din funcţia de administrator a dl L.; respectiv numirea unui nou administrator şi membru al consiliului de administraţie; stabilirea duratei mandatului, a puterilor conferite şi a altor condiţii de exercitare a mandatului; lista persoanelor propuse în funcţia de administrator conţinând numele, localitatea de domiciliu şi califi carea profesională; se constată că Adunarea Generală Extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012 a decis alegerea şi revocarea membrilor consiliului de administraţie, precum şi luarea hotărârilor privind răspunderea membrilor organelor de administrare, fără respectarea procedurii votului secret.
Instanţa a apreciat că dispoziţiile prevăzute în art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, sunt imperative, în sensul că impun votul secret sub sancţiunea nulităţii absolute, situaţie în care nu se impune dovedirea unui prejudiciu sau a unei vătămări, nefi ind vorba despre o nulitate relativă.
Analizând modalitatea de votare, din conţinutul procesului-verbal al Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012, cu privire la punctele de pe ordinea de zi ce impuneau votul secret, respectiv pct. 6 şi 7, s-a constatat că niciunde în cuprinsul acestor puncte de pe ordinea de zi nu rezultă că votul exprimat a fost secret, de altfel, există doar menţiunea că „preşedintele supune la vot prezentul punct de pe ordinea de zi”.
În ceea ce priveşte buletinele de vot depuse de pârâtă, referitoare la votarea pct. 6 şi 7 de pe ordinea de zi, existenţa acestora nu a fost menţionată în procesul-verbal sus-evidenţiat, şi nici comunicate cu reclamanta în condiţiile în care acesteia i s-a comunicat procesul-verbal, premisă care întăreşte concluzia inexistenţei votului secret în adoptarea pct. 6 şi 7 de pe ordinea de zi.
Constatând deci că nu s-a respectat cerinţa imperativă a votului secret în adoptarea pct. 6 şi 7 de pe ordinea de zi, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la prevederile art. 16.2 din Actul constitutiv, ce a dus la luarea hotărârii atacate în afara limitelor acestui act, instanţa, în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990 – Legea societăţilor, s-a admis acţiunea exercitată de reclamant dispunându-se anularea procesului-verbal şi a hotărârii Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din cadrul SC „T.” SA din 20.12.2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC „T.” SA solicitând admiterea apelului, modifi carea hotărârii atacate şi, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată formulate de SC „E.” SRL şi menţinerea hotărârii Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012.
În motivare se arată că prima instanţă a respins în mod neîntemeiat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea procesului-verbal al Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012. (…)
Prima instanţă a dispus anularea în întregime a hotărârii Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012, deşi toate motivele de nulitate invocate de reclamantă şi reţinute în considerentele sentinţei atacate priveau doar pct. 6 şi 7 de pe ordinea de zi.
Prin dispozitivul sentinţei atacate, Tribunalul Arad a dispus „anularea procesului-verbal şi a hotărârii Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din cadrul SC „T.” SA (…)”, adică a anulat în întregime hotărârea Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor atacată.
Or, în cauză, toate argumentele pentru care instanţa a dispus anularea hotărârii Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012 vizau pretinsa nerespectare a procedurilor de vot secret, pentru punctele de pe ordinea de zi pentru care această procedură era obligatorie – pct. 6 şi 7 – fără a se face vreo referire la încălcări vizând celelalte puncte de pe ordinea de zi. În acest
sens, a se vedea p. 9-10 ale sentinţei atacate, în cadrul cărora Tribunalul Arad analizează exclusiv motivele care ţin de exercitarea dreptului de vot în mod secret, conform art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Cu toate acestea, deşi cu privire la celelalte puncte de pe ordinea de zi a şedinţei Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din data de 20.12.2012 instanţa nu reţine nicio încălcare, această hotărăşte, în cadrul dispozitivului, anularea întregii hotărâri a Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor. Rezultă că, sub acest aspect, al anulării pct. 1-5 şi 9 din hotărârea Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor atacată, sentinţa Tribunalului Arad este nelegală, fi ind complet nemotivată.
Motivul esenţial pentru care prima instanţă a dispus anularea hotărârii Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor a SC „T.” SA din 20.12.2012 vizează modalitatea de exercitare a dreptului de vot cu privire la revocarea membrilor consiliului de administraţie şi angajarea răspunderii administratorilor.
În primul rând, instanţa a apreciat în mod neîntemeiat că nerespectarea dispoziţiilor legale vizând votul secret ar fi sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârii adoptate în acest fel.
În al doilea rând, instanţa a reţinut că în cadrul şedinţei Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012 nu ar fi existat o procedură de vot secret. Astfel, se argumentează că în procesul-verbal al şedinţei nu s-a consemnat că votul s-ar fi exercitat în manieră secretă şi că nu se menţionează existenţa buletinelor de vot secret, aspecte din care instanţa concluzionează „inexistenţa votului secret în adoptarea pct. 6 şi 7 de pe ordinea de zi”. Toate acestea, în condiţiile în care s-a depus la dosarul cauzei, pentru primul termen de judecată, copii semnate pentru conformitate cu originalul după buletinele de vot secret pentru pct. 6 şi 7 de pe ordinea de zi a şedinţei. (…)
O eventuală nerespectare a votului secret nu ar atrage nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor. Reclamanta nu a probat existenţa vreunui prejudiciu, astfel încât hotărârea Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor atacată nu ar putea fi anulată pentru acest motiv.
În primul rând, după cum s-a arătat pe parcursul procesului, motivul invocat de reclamantă cu privire la exprimarea votului secret este un motiv care poate atrage, eventual, nulitatea relativă a hotărârii AGEA, iar nu nulitatea absolută a acesteia.
Acest fapt rezultă atât din jurisprudenţa şi doctrina la care s-a făcut referire în cadrul întâmpinării, precum şi din jurisprudenţa citată chiar de către reclamantă pentru a susţine argumentul nulităţii absolute, instanţa a constatat nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor atacate, însă nu pentru motivul lipsei votului secret, ci pentru alte motive de nelegalitate invocate în cauză. În ceea ce priveşte sancţiunea nerespectării votului secret, chiar respectiva instanţă reţine faptul că aceasta este nulitatea relativă, iar nu cea absolută.
Mai mult, dat fi ind că acţionarii au posibilitatea de a renunţa la votul secret şi să voteze prin vot deschis, această posibilitate denotă faptul că interesul care este protejat prin norma privitoare la votul secret este unul particular, astfel încât eventuala sa încălcare ar putea atrage cel mult nulitatea relativă a hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, doar în situaţia în care acţionarul vătămat ar face dovada că în acest mod i s-a cauzat o vătămare. (…)
Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepţie nulitatea recursului, întrucât acesta nu a fost depus şi semnat de pârâtă prin reprezentant legal, ci de o altă persoană care nu face dovada mandatării sale în acest sens; pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în scris, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând excepţia intimatei şi recursul prin prisma motivelor invocate în fapt şi în drept, precum şi potrivit art. 304 şi 3041 C.proc.civ., Curtea de Apel reţine următoarele:
Excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată, întrucât cererea poartă semnătura şi ştampila reprezentantului societăţii pârâte, în persoana avocatului ales şi în baza împuternicirii avocaţiale încheiată la data de 24.04.2013, deci anterior promovării căii de atac, emisă în temeiul contractului de asistenţă juridică încheiat de părţi la 18.02.2013.
Analizând în succesiunea lor motivele de recurs se apreciază că în mod corect a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, întrucât aserţiunile pârâtei sunt în conformitate cu legea, în sensul că procesul-verbal nu produce efecte juridice şi nu poate face obiectul unei acţiuni întemeiate pe art. 132 din Legea nr. 31/1990, iar înscrisul ce poate fi considerat negotium iuris şi supus controlului de legalitate este hotărârea Adunării Generale, teorie care este însă valabilă atunci când cele două acte au fost întocmite şi evidenţiate prin înscrisuri separate.
În speţă, societatea pârâtă a înţeles ca la data de 20.12.2012, cu prilejul Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor să redacteze un singur înscris pe care l-a intitulat „proces-verbal”, dar care în conţinutul său cuprinde toate hotărârile ce s-au luat punctual în acea Adunare Generală, astfel cum reiese incontestabil din p. 10-12 ale acestui înscris, unde se foloseşte formula „hotărăşte”, context în care nu prezintă relevanţă juridică titulatura actului, ci conţinutul propriu-zis al acestuia.
Cu privire la aprecierea probelor pentru a determina modalitatea în care au fost respectate prevederile art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modifi cată, ce prevăd ca o excepţie de la votul deschis în cadrul adunărilor generale, varianta votului secret, obli gatoriu pentru situaţiile determinate expres şi limitativ de legiuitor, Curtea apreciază că această cerinţă imperativă a normei nu a fost respectată, întrucât, deşi s-au emis cele două buletine de vot în care nu au fost înscrise numele şi prenumele acţionarului, în mod greşit pe aceste buletine de vot a fost trecut numărul de acţiuni deţinute de fi ecare acţionar.
Ca atare, atunci când pe buletinul de vot este inserat numărul de acţiuni deţinute de fi ecare acţionar, iar din listele de prezenţă rezultă că numărul acţiunilor diferă de la un acţionar la altul, reiese că este uşor de depistat după numărul de acţiuni deţinute înscrise pe buletinul de vot felul în care şi-a exprimat votul fi ecare acţionar şi în aceste condiţii nu sunt respectate condiţiile de ordine publică privind caracterul secret al votului.
Această concluzie a instanţei de control judiciar se coroborează şi este întărită şi de lipsa menţiunii votului secret din cuprinsul procesului-verbal al Adunării la punctele de pe ordinea de zi, care au necesitat o astfel de modalitate de vot; prin urmare, buletinele de vot astfel întocmite de către pârâtă, însă nu îndeplinesc condiţiile pentru a asigura respectarea cerinţei legale a votului secret.
Referitor la sancţiunea încălcării obligaţiei votului secret, menţionată mai sus, se apreciază că norma are caracter imperativ şi ca atare încălcarea ei determină nulitatea absolută, sens în care s-a statuat în mod neechivoc atât în jurisprudenţă, cât şi în doctrina în materie; legiuitorul a întărit acest caracter al normei statuând că votul secret este obligatoriu şi prevăzut ca o excepţie de la regula cuprinsă în dispoziţia de la art. 130 alin. (1) din aceeaşi lege.
Ca atare, nu este necesar a se proba existenţa vreunui prejudiciu, posibilitatea de a renunţa la votul secret nu schimbă caracterul imperativ al dispoziţiei analizate, iar interesul, care este protejat nu este unul particular, cum susţine recurenta.
Cu toate acestea, este întemeiat motivul de recurs al pârâtei ce se referă la întinderea sancţiunii nulităţii absolute, în contextul în care hotărârea Adunării extraordinare a Acţionarilor a adoptat un număr de 9 pct., iar cerinţa votului secret se impunea doar pentru pct. 6, 7 şi 8 de pe ordinea de zi şi prin urmare doar cu privire la acestea se poate constata încălcarea unei cerinţe a legii.
Pe cale de consecinţă, văzând prevederile art. 312 C.proc.civ., a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, a fost admisă calea de atac a pârâtei, s-a modifi cat în parte sentinţa atacată în sensul că a fost admis în parte acţiunea reclamantei SC „E.” SRL şi, în consecinţă, a fost anulată în parte hotărâre Adunării Generale extraordinare a Acţionarilor din 20.12.2012 cuprinsă în procesulverbal al Adunării cu privire la pct. 6, 7 şi 8 din aceasta, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei. (…)
(Judecător Marian Bratiş)
