– Codul de procedura civila, art. 364 alin. 1 lit. b)
Actiune în anularea hotarârii arbitrale pronuntate într-un litigiu având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat efectuate într-un alt dosar arbitral.
Lipsa unei conventii arbitrale atrage necompetenta tribunalului arbitral de a solutiona litigiul.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA, SENTINTA COMERCIALA NR. 107 din 30.06.2011)
Prin cererea înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VI a comerciala reclamanta ADS a formulat actiune în anularea sentintei arbitrale nr.60/15.03.2011 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lânga Camera de Comert si Industrie a României în dosarul nr.488/2010, solicitând desfiintarea hotarârii arbitrale si respingerea cererii ca inadmisibila.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 364 lit. i c.proc.civ.
În motivarea actiunii în anulare se arata ca prin sentinta arbitrala atacata s-au încalcat dispozitiile imperative ale legii, respectiv sentinta arbitrala a fost pronuntata de tribunalul arbitral fara a avea competenta de judecare a cauzei, dat fiind faptul ca nu exista clauza compromisorie.
Reclamanta arata ca prin sentinta arbitrala nr. 60 a fost obligata la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de cheltuieli (onorariu avocat) efectuate în dosarul arbitral nr.67/2009 al Curtii de Arbitraj solutionat prin sentinta nr.12/22.01.2010.
Se sustine ca în lipsa acordului partilor de a apela la o instanta arbitrala litigiul dintre parti nu poate fi solutionat pe calea arbitrajului.
Considera ca nu se poate retine competenta tribunalului arbitral de a solutiona o cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata în baza clauzei compromisorii din contractul ce a dat nastere litigiului dintre parti si care a impus efectuarea de cheltuieli cu onorariul de avocat.
Prin întâmpinarea depusa la doar intimata a solicitat respingerea actiunii în anulare ca nefondata.
Analizând motivul actiunii în anulare, sentinta arbitrala atacata si înscrisurile dosarului Curtea a retinut urmatoarele :
Instanta a fost sesizata cu solutionarea unei actiuni în anularea unei hotarâri arbitrale pentru motivul ca instanta arbitrala nu avea competenta sa solutioneze litigiul cu care a fost învestita, în absenta unei conventii arbitrale între parti.
Potrivit dispozitiilor art.364 alin.1 lit. b c.proc.civ., hotarârea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune în anulare pentru motivul ca tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala.
În speta, SC ACN SA a chemat în judecata pe pârâta ADS în fata tribunalului arbitral constituit la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lânga Camera de Comert si Industrie a României si a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 136.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, respectiv onorariu avocat aferent dosarului nr.67/2009 al Curtii de arbitraj Comercial de pe lânga Camera de Comert si Industrie a României.
Între parti nu s-a încheiat o conventie arbitrala cu privire la solutionarea litigiului referitor la cheltuielile de judecata.
Clauza compromisorie înscrisa la art.11.1. din contractul de concesiune nr.2/10.04.2002 ce a dat nastere litigiului ce a fost solutionat prin sentinta arbitrala nr.12/ 22.01.2010 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lânga Camera de Comert si Industrie a României în dosarul nr.67/2009 nu atribuie competenta de solutionare tribunalului arbitral.
Potrivit clauzei de la art.11.1 din contractul de concesiune nr. 2/2002, “litigiile de orice fel ce decurg din executarea prezentului contract de concesionare, care nu vor putea fi solutionate pe cale amiabila, sunt de competenta Curtii Comerciale de Arbitraj a României”.
Or, SC ACN SRL a sesizat tribunalul arbitral cu solutionarea unui litigiu privind plata cheltuielilor de judecata efectuate într-un dosar arbitral, litigiu care nu decurge din contractul de concesiune nr.2/2002 pentru a fi incidente prevederile art.11.1 referitoare la clauza compromisorie.
Nu se poate retine ca cererea privind cheltuielile de judecata constând în onorariu avocat îsi are temeiul în raportul juridic dedus judecatii în dosarul arbitral nr.67/2009, respectiv este o consecinta a executarii necorespunzatoare a contractului de concesiune.
Angajarea unui avocat care sa reprezinte interesele partii si formularea unei cereri de obligare la plata onorariului avocatial sunt fapte si împrejurari care nu îsi au cauza în contractul de concesiune încheiat de parti. Desigur ca executarea necorespunzatoare a contractului de concesiune a dat nastere unui litigiu solutionat în mod corect pe calea arbitrajului în temeiul clauzei compromisorii de la art.11.1 din contract. Cererea unei parti de obligare a celeilalte parti la plata cheltuielilor de judecata efectuate în dosarul arbitral nu este însa determinata de contractul de concesiune.
În consecinta, constatând ca în mod gresit a fost solutionat litigiul de catre tribunalul arbitral în absenta unei conventii arbitrale, Curtea a constatat ca este întemeiata actiunea în anulare în raport de prevederile art.364 lit. b c.proc.civ. si ca urmare, în conformitate cu dispozitiile art. 366 alin.1 c.proc.civ. a dispus anularea sentintei arbitrale nr. 60/15.03.2011 pronuntata în dosarul arbitral nr.488/2010 de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lânga Camera de Comert si Industrie a Românie.
Având în vedere motivul desfiintarii sentintei arbitrale si anume lipsa unei conventii arbitrale, instanta a respins actiunea ca inadmisibila.
