Acţiunea având ca obiect anularea unei adrese emisă de B.N.R. prin care a solicitat unei bănci depunerea autorizaţiei de funcţionare care i-a fost retrasă prin hotărârea Consiliului de administraţie este inadmisibilă, întrucât nu este în discuţie un act administrativ.
Reclamanta CREDIT BANC SA a chemat în judecată B.N.R. solicitând anularea actului nr. VI/G/203/5.05.1999.
în motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin actul atacat, pârâta i-a solicitat predarea autorizaţiei de funcţionare a băncii, avându-se în vedere decizia civilă nr. 1012/1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă cu motivarea că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ, ci un act pentru punerea în a deciziei civile nr. 1012/1999 a Curţii Supreme de Justiţie. Reclamanta, prin răspunsul dat la întâmpinarea pârâtei, a susţinut că, potrivit art. 83 alin. 2 din Legea bancară nr. 58/1998, instanţa competentă să soluţioneze cererea este Curtea Supremă de Justiţie. Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca inadmisibilă. La pronunţarea acestei sentinţe s-a avut în vedere că adresa, a cărei anulare se cere, nu este un act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 20/1990. Astfel, prin hotărârea nr. 3/1997 a Consiliului de Administraţie al B.N.R. s-a retras autorizaţia de funcţionare a reclamantei.
Acest act a fost atacat la Curtea Supremă de Justiţie în temeiul art. 83 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 – legea bancară – şi prin decizia civilă nr. 1012/ 1999 s-a respins acţiunea privind anularea hotărârii sus-menţionate. Această decizie fiind definitivă şi irevocabilă, B.N.R. a pus în vedere, prin adresa a cărei anulare se solicită reclamantei să predea originalul autorizaţiei de funcţionare ce i-a fost retrasă. Prin această adresă se pune reclamantei în vedere să respecte o hotărâre judecătorească, adresă care nu este un act administrativ care să lezeze un drept al acesteia, recunoscut de lege.
Cu privire la excepţia de necompetenţă materială, invocată de reclamantă, Curtea a respins-o, având în vedere faptul că adresa a cărei anulare s-a solicitat nu se încadrează în categoria actelor prevăzute de art. 83 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 a căror legalitate se verifică de Curtea Supremă de Justiţie.
Notă: Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia civilă nr. 1880/2000 a respins recursul ca nefondat. (Judecator Apostol Filofteia)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 1349/1999)
