Curtea apreciază că hotărârea arbitrală a încălcat dispoziţiile imperative ale legii, respectiv cele care reglementează contractul de comision, cuprinse în art. 405-412 C. com., întrucât analiza raporturilor comerciale dintre părţi nu a avut în vedere specificul, natura juridică a acestui tip de contract, ci, aşa cum a reţinut supraarbitrul desemnat, în opinia sa separată, întreg raţionamentul acţiunii, dar şi al hotărârii arbitrale, apreciază Curtea, este ca pentru un contract de vănzare-cumpărare, în executarea căruia, deşi cumpărătorul a plătit un avans, vânzătorul nu ar fi livrat marfa vândută, cu consecinţa datorării unor penalităţi de întârziere şi a unor despăgubiri, fiind deci greşit în raport de prevederile speciale care reglementează contractul de comision.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 1908 din 8 decembrie 2003)
CURTEA,
Prin cererea înregistrată I a 11.09.2003, SC “P.” SRL a formulat acţiune în anularea sentinţei arbitrale nr. 107/27.06.2003, pronunţată de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în contradictoriu cu SC “N.” SRL, prin care societatea petentă a fost obligată la plata sumelor de 920 USD, avans nerestituit, 106.720 USD, penalităţi şi daune compensatorii şi cheltuieli arbitrale.
în motivare, s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de export de comision nr. 6/2002, contract care nu a putut fi onorat din motivele arătate pe durata arbitrajului, din cauza lipsei elementelor esenţiale ale contractului. Faptul că SC “N.” a virat în contul societăţii petente avansul de 920 USD, nu constituie
o a unei obligaţii contractuale, deoarece această obligaţie nu era trecută în contract şi nici nu s-a cerut plata acestui avans. Deşi prin sentinţa arbitrală, SC “P.” SRL a fost obiigată la plata avansului de 920 USD, acesta fusese deja restituit la momentul pronunţării hotărârii, prin O.P. nr. 3/
4.11.2002, astfel că, prin obligarea sa la plata acestei sume tribunalul arbitrai a nesocotit apărarea făcută de petenta-pârâtă.
în ceea ce priveşte capătul de cerere privind penalităţile de întârziere, se arată că deşi calculate în raport de marfa contractată, în cauză nu s-a livrat nici un fel de marfă SC “N.” SRL, fiind imposibil, din cauza lipsei elementelor esenţiale ale obiectului contractului.
Din cele arătate, rezultă că tribunalul arbitrai nu a ţinut cont de mijloacele de probă propuse de petenta-pârâtă, părtinind reclamanta şi, prin urmare, a încălcat ordinea de drept.
Se mai arată că SC “N.” nu a făcut dovada că ar fi suferit vreun prejudiciu prin nederularea contractului încheiat şi că în speţă, hotărârea s-a pronunţat cu opinia separată a supraarbitrului, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
în drept, au fost invocate prevederile art. 364 lit. f, h, i C. pr. civ.
La dosar a fost ataşat dosarul arbitrai nr. 778/ 2002 al Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
La termenul de judecată din 22.10.2003, petenta a depus precizări la acţiune în anulare, invocând următoarele:
1. Hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prev. de art. 353/3 C. pr. civ., respectiv 5 luni de la data constituirii sale, ceea ce determină caducitatea arbitrajului şi desfiinţarea hotărârii arbitrale.
2. Hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri şi dispoziţiile imperative ale legii, petenta arătând, în esenţă, că numai în condiţiile în care comisionarul a încheiat actele juridice cu terţul şi pentru neexecutarea contractului, a fost obligat să plătească acestuia despăgubiri, are dreptul de a cere comitentului repararea prejudiciului cauzat. Comisionarul, fiind ţinut să execute mandatul, era obligat să încheie contractul de vânzare-cumpărare extern şi să-l înştiinţeze pe comitent de executarea mandatului. Reclamanta comisionară, neîndeplinin-du-şi aceste obligaţii, nu poate pretinde pârâtei comitente predarea vreunei cantităţi de marfă pentru export.
Contractul de comision era imposibil de executat din moment ce nu au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare externe.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, invocând tardivitatea formulării precizărilor, conform art. 365 alin. 2 C. pr. civ.
Pe fondul acţiunii în anulare introduse în termen, aceasta solicită respingerea sa, arătând următoarele: Criticile petentei nu sunt întemeiate, întrucât din probele administrate rezultă că între părţi s-a încheiat contractul de comision nr. 6/2002, cu durată de valabilitate până în decembrie 2002, din mai 2002.
Deşi SC “P.” SRL a încasat avansul, aceasta nu a executat obligaţia de a livra marfa.
Obiectul contractului de comision este determinat şi determinabil, în anexa la contract fiind prevăzute expres, atât cantitatea, calitatea, preţul, cât şi tipodimensiunea mărfii ce urma a fi livrată.
Fiind un contract bilateral, contractul de comision urmează regimul dreptului comun, respectiv art. 969
C. civil şi art. 970 C. civil, precum şi art. 1073-1075
C. civil.
Asupra excepţiei tardivităţii formulării precizării acţiunii în anulare:
Analizând precizările la acţiunea în anulare, depuse de petentă la 22.10.2003, în condiţiile în care comunicarea hotărârii arbitrale s-a făcut la 18.08.2003, Curtea constată că pentru aspectele noi invocate de aceasta, respectiv invocarea caducităţii sentinţei arbitrale, acestea sunt tardiv formulate, potrivit art. 365 alin. 2 C. pr. civ., cererea având un caracter de completare a motivelor invocate prin acţiunea în anulare, urmând a o respinge ca tardivă.
în măsura în care criticile înscrise la pct. 2 din precizări nu sunt decât dezvoltări ale susţinerilor din acţiunea în anulare, introdusă în termenul procedural, Curtea le va avea în vedere cu ocazia analizei pe fond a acesteia.
Asupra acţiunii în anulare:
Curtea reţine că între părţi s-a încheiat contractul nr. 6/2002 intitulat “contract de comision”, prin care comitentul SC “P.” SRL împuterniceşte pe comisionarul SC “N.”, iar acesta se referă la export de produse care aparţin comitentului ca proprietar, în cantitatea, calitatea, tipodimensiunea, termenele de livrare şi preţurile prevăzute în Anexa care face parte din contract.
Potrivit art. 6 lit. a şi b din contract, comisionarul are obligaţia să încheie în nume propriu contracte externe pentru produsele oferite de comitent, urmărind executarea acestor contracte şi încasând contravaloarea exportului realizat şi transferând contravaloarea mărfii exportate în contul comitentului (art. 6 lit. e).
Conform art. 7 din contract, comitentul se obligă să pună la dispoziţia comisionarului marfa în termenele de livrare stabilite în anexă, iar conform art. 11, pentru întârzierea în livrarea mărfurilor stabilite în anexă, comitentul va suporta penalităţi de 1 % din valoarea mărfii nelivrate, pentru fiecare zi de întârziere, iar pentru nelivrarea produselor comitentul datorează daune compensatorii în valoare de 25% de valoarea totală a mărfii nelivrate.
Potrivit art. 405 C. comercial, “comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului” contractul de comision fiind un contract bilateral, cu titlu oneros şi consensual.
Fiind un contract sinalagmatic, acesta dă naştere la obligaţii reciproce în sarcina ambelor părţi.
Revenind la situaţia de fapt din cauză, Curtea reţine că prin acţiunea dedusă tribunalului arbitrai, reclamanta SC “N.” a solicitat restituirea avansului de 920 USD şi obligarea SC “P.” SRL la plata penalităţilor de întârziere şi daune compensatorii, în conformitate cu art. 11 din contract, întrucât pârâta a refuzat să livreze marfa ce face obiectul contractului de comision încheiat.
Din analiza materialului probator administrat, Curtea reţine că petenta a retumat banii încasaţi cu titlu de avans, prin O.P. nr. 3/4.11.2002, aspect recunoscut şi de reclamantă, prin concluziile scrise depuse la dosarul arbitrai (fila 140, dosar arbitrai), probe pe care tribunalul arbitrai nu le-a avut în vedere, nepronunţându-se asupra acestora, nerespectând dreptul la apărare al petentei-pârâte, critică ce se încadrează în motivele prevăzute de art. 364 lit. i C. pr. civ., privind încălcarea ordinii publice.
Curtea mai reţine, în analiza criticilor referitoare la derularea contractului de comision încheiat, că în speţă, comisionarul nu a încheiat nici un contract de export şi deci, comitentul nu a suferit nici un prejudiciu, pentru că nu se poate pune problema existenţei unor întârzieri în livrare, decât dacă comisionarul ar fi încheiat contracte externe, iar comitentul, adică pârâta, nu ar fi livrat marfa în cantitatea, de calitatea şi la termenele cuvenite cu cumpărătorul extern.
Astfel că, câtă vreme reclamanta (comisionara) nu a încheiat nici un contract extern, nu s-a născut nici obligaţia pârâtei comitente de a preda vreo cantitate de marfă pentru export, întrucât obligaţiile din contractul de comision sunt corelative şi nu pot fi privite independent, separat, unele de altele, ci
reprezintă un tot unitar în realizarea obiectului contractului de comision.
Aşa fiind, art. 11 din contract cu privire la obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere şi a daunelor compensatorii, calculate la valoarea mărfurilor livrate, trebuie interpretat în sensul că se aplică în condiţiile în care comisionarul ar fi încheiat contractele externe cu furnizorii, adică numai prin raportare la obligaţiile ce derivă din contractul de comision.
Reclamanta comisionară, neîndeplinindu-şi obligaţia de a încheia contractul de vânzare-cum-părare extern, nu poate pretinde predarea vreunei cantităţi de marfă pentru export.
Aşa fiind, Curtea apreciază că hotărârea arbitrală a încălcat dispoziţiile imperative ale legii, respectiv cele care reglementează contractul de comision, cuprinse în art. 405-412 C. com., întrucât analiza raporturilor comerciale dintre părţi nu a avut în vedere specificul, natura juridică a acestui tip de contract, ci, aşa cum a reţinut supraarbitrul desemnat, în opinia sa separată, întreg raţionamentul acţiunii, dar şi al hotărârii arbitrale, apreciază Curtea, este ca pentru un contract de vânzare-cumpărare, în executarea căruia, deşi cumpărătorul a plătit un avans, vânzătorul nu ar fi livrat marfa vândută, cu consecinţa datorării unor penalităţi de întârziere şi a unor despăgubiri, fiind deci greşit în raport de prevederile speciale care reglementează contractul de comision.
Cât priveşte apărarea întemeiată pe nedeterminarea obiectului contractului, Curtea arată că acesta este determinabil, din coroborarea datelor înscrise în Anexa la contract cu îndrumătorul legislativ şi tehnic pe 1996, conţinând condiţii tehnice de calitate pentru cheresteaua de răşinoase, urmând a înlătura susţinerile petentei întemeiate pe acest aspect.
în consecinţă, pentru motivele reţinute, Curtea va constata acţiunea în anulare întemeiată şi o va admite conform prevederilor art. 364 lit. i C. pr. civ., în sensul că se va anula sentinţa arbitrală atacată şi, pe fond, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Văzând dispoziţiile art. 274 C. pr. civ..
