în lumina dispoziţiilor art. 111 C. pr. civ., acţiunea în constatarea unui drept este admisibilă numai în măsura în care nu este posibilă o acţiune în realizarea dreptului, a cărei constatare se cere.
Prin acţiunea formulată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, “S.E.” a chemat în judecată S.C. “C.M.D.” – S.R.L. şi pe P.M., solicitând să se constate retragerea sa din societate, stabilirea drepturilor cuvenite pentru părţile sale sociale şi obligarea pârâtelor la plata contravalorii părţilor sale sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 826/10.02.2000, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis acţiunea reclamantei, a constatat voinţa acesteia de a se retrage din S.C. “C.M.D.” – S.R.L., a constatat că reclamanta are dreptul la suma de 82.609.528 lei, reprezentând cotă parte din aportul social şi la suma de 3.330.772.100 lei, reprezentând dividende. Prin aceeaşi sentinţă au fost obligate pârâtele să predea reclamantei suma de 82.609.528 lei, contravaloare părţi sociale şi 6.100.000 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele S.C. “C.M.D.” – S.R.L. şi P.M., criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei sub aspectul cuantumului dividendelor şi al obligaţiei acestora privind plata dividendelor.
Din analiza lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 111 C. pr. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Astfel, reclamanta solicitând să se constate dreptul său la dividende – pe care le-a considerat, de fapt, cotă parte din patrimoniul social, în conformitate cu art. 221 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, cererea sa nu este admisibilă în condiţiile în care nu a valorificat-o pe calea unei acţiuni în realizare, cu aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la timbraj.
In consecinţă, Curtea, constatând recursul întemeiat, l-a admis, conform art. 304 pct. 9 C. pr. civ., a casat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind constatarea dreptului reclamantei la dividende şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. (Judecator Adriana-Teodora Bucur)
(Secţia comercială, decizia nr. 539/2000)
