Acţiune în constatare. Caracter subsidiar. Inadmisibili-tate în cazul în care reclamanta revendică mijloace fixe.


în vederea valorificării drepturilor pretinse prin acţiune, având ca obiect fie revendicarea mijloacelor fixe, fie anularea contractelor de închiriere ori obligarea de a se preda spaţiile, cu solicitarea de daune, reclamanta are deschisă calea acţiunii în realizare, iar nu cea a acţiunii în constatare.

(Secţia comercială, decizia nr. 579/18.12.1991)

Prin sentinţa civilă nr. 2.233 din 24.08.1991 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C.P.R. – S.A. împotriva pârâtei S.C.D. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să predea reclamantei mijloacele fixe şi administrarea lor, conform protocolului nr. 15.154/5.11.1990, Anexa 1.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea Guvernului nr. 765/1990, magazinele specializate de pâine au trecut de la comerţ la producători, predarea-primirea fiind făcută prin protocolul încheiat între părţi.

Se precizează că deşi pârâta a fost de acord cu acest transfer, a refuzat să transfere şi dreptul de administrare al acestor magazine.

împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr.350 din 8.10.1991 pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti – secţia comercială, s-a admis recursul formulat de pârâtă, s-a casat sentinţa, reţinându-se cauza în fond spre rejudecare, în vederea completării probatoriilor.

După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, în fond după casare, se reţine următoarea situaţie:

Reclamanta s-a adresat instanţei de fond cu o acţiune în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 Cod proc. civilă, având un obiect insuficient definit.

Astfel, se solicită de reclamantă ca instanţa să constate că în speţă este vorba de o încălcare flagrantă de către pârâtă a Hotărârii Guvernului nr.765/ 1990, încălcare ce pune în imposibilitate pe reclamantă de a administra magazinele, motiv pentru care se solicită obligarea pârâtei de a intra în legalitate.

Se constată că obiectul acţiunii nu este bine definit, ci determinat generic, fără a se preciza concret ce se solicită.

Instanţa de fond pune în discuţia părţilor şi, fără să existe o precizare a obiectului acţiunii, transformă acţiunea în constatare în acţiune în realizare şi obligă pe pârătă să predea reclamantei mijloacele fixe, conform protocolului nr. 15.154/5.11.1990, fără a face individualizarea acestora.

Se apreciază, în conformitate cu prevederile art. 111 Cod proc. civilă, că nu putea fi admisă acţiunea în constatarea formulată de reclamantă, atât timp cât aceasta îşi putea valorifica drepturile sale pe calea unei acţiuni în realizare.

Prin adresa nr.8819 din 3.12.1991, reclamanta face unele precizări, în sensul că în prezent foloseşte spaţiile în cauză şi nu are temei de a formula o acţiune în evacuare a pârâtei, care a predat spaţiile către reclamantă, în folosinţă, cu plata unei chirii.

Se susţine că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a transfera aceste spaţii, încheind un protocol incomplet, şi formulează un nou obiect al acţiunii, după ce instanţa rămâne în pronunţare, în sensul de a obliga pe pârâtă să completeze anexa nr. 8 a protocolului, cu valoarea spaţiilor magazinelor.

Deci, o dată în plus, rezultă faptul că în vederea valorificării drepturilor pretinse prin acţiune, reclamanta trebuia să formuleze o acţiune în realizare, având ca obiect fie revendicarea mijloacelor fixe, prin individualizare, fie anularea contractelor de închiriere, fie obligarea de a se preda spaţiile, cu solicitarea de daune etc.

Faţă de considerentele mai sus menţionate, acţiunea în constatare formulată de reclamantă urmează a fi respinsă.

Notă: în legătură cu H.G. nr. 765/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 7.