Actele de urmărire penală, deşi constituie acte administrative, nu sunt cenzurabile pe calea contenciosului-administrativ, întrucât pentru desfiinţarea sau modificarea acestora este prevăzută prin lege specială o altă procedură judiciară. în aceste condiţii, acţiunea în contencios-administrativ pentru desfiinţarea sau modificarea unor acte de urmărire penală este inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 29/1990.
Prin acţiunea înregistrată la 16 august 1999 la Tribunalul Bucureşti, reclamanta V.R.S. a chemat în judecată pe pârâtul L.N., comandantul Secţiei de poliţie nr. N din Bucureşti, cerând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligat să-i răspundă la cererea înregistrată sub nr. 960384/ 1999 la secţia de poliţie menţionată, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a sesizat poliţia cu privire la săvârşirea, în anul 1991, a unei infracţiuni şi, în mod nejustificat, pârâtul a refuzat să-i comunice rezultatul cercetărilor.
Prin sentinţa civilă nr. 225/F/1999, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că modul de soluţionare a unei sesizări penale nu cade sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 29/1990, ci sub incidenţa art. 275-278 din Codul de procedură penală, potrivit cărora persoana nemulţumită se poate adresa cu plângere procurorului.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, motivând că instanţa a schimbat natura şi sensul neîndoilenic al actului juridic dedus judecăţii, iar hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin decizia nr. 32/2000, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia administrativ a respins recursul ca nefondat reţinând că, în speţă, reclamanta nemulţumită de actele şi măsurile dispuse de organele de cercetare penală referitor la o sesizare penală formulată de soţul său în 1991, consideră ca fiind nelegale măsura pârâtului de a anula declaraţiile sale date la data de 7 ianuarie 1999 şi răspunsul ce i-a fost comunicat prin adresa nr. 1196446/ 1196470/1999 de organul de cercetare penală.
Cum aceste acte sunt acte de urmărire penală, acte administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede prin lege specială o altă procedură judiciară, acţiunea este inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 2, lit. c din Legea nr. 29/1990. (Judecator Simona Marcu)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 32/2000)
