Acţiune în contencios administrativ prin care se solicită modi­ficarea unei hotărâri a comisiei judeţene constituite pentru apli­carea Legii fondului funciar şi un ordin al prefectului privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren.


Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 122 din 23 ianuarie 1998 (dosar nr. 1707/1997)

Prin acţiune, reclamanta a atacat două acte: hotărârea comisiei judeţene de aplicare a Legii fondului funciar prin care i s-au acordat 8,50 ha teren şi un ordin al prefectului, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pen­tru un teren în suprafaţă de 3800 mp. Reclamanta tinde a i se reconstitui dreptul de proprietate în natură pentru întreaga suprafaţă de teren de peste 10

ha pe care a deţinut-o conform actelor doveditoare depuse la dosar. Având în vedere că se discută întinderea dreptului de proprietate, potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, competenţa materială aparţine judecătoriei ca instanţă de drept comun şi nu instanţei speciale de contencios administrativ. Din acest punct de vedere nu are relevanţă natura actului ata­cat (act administrativ), ci obiectul actului, precum şi obiectul acţiunii: sta­bilirea întinderii dreptului de proprietatea terenului pe care l-adeţinut recla­manta şi reconstituirea lui conform Legii nr. 18/1991.

De altfel, analizarea celor două acte contestate are o strânsă legătură deoarece se referă ambele la reconstituirea dreptului de proprietate al recla­mantei şi nu s-ar putea soluţiona judicios prin disjungere: contestaţia privind hătărârea comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 să fie soluţionată de judecătorie în temeiul art. 11 din Legea fondului funciar în vechea redactare dinainte de 4 noiembrie 1997, iar contestaţia privind ordinul pre­fectului să rămână în competenţa instanţei de contencios administrativ în temeiul Legii nr. 29/1990. S-ar ajunge la o judecată neunitară, motiv pentru care se apreciază că se impune soluţionarea întregii cauze de către instanţa de drept comun, întrucât se discută dreptul de proprietate.

în acest sens, în temeiul dispoziţiilor art. 65 ultima teză cu referire la art. 53 alin. 2, 56 şi 54 din Legea nr. 18/1991 republicată în urma modificării prin Legea nr. 169/1997, Curtea va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş, în a cărei rază teritorială de activitate se află terenurile asupra cărora se poartă litigiul

Pe cale de consecinţă, recursul va fi admis, se va casa sentinţa Curţii de Apel Piteşti şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Curtea de Argeş, care va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a comisiei judeţene a cărei hotărâre se solicită a fi modificată.