Legea nr. 31/1990, art. 227 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., art. 304, art. 306 alin. (3)
Dizolvarea societăţii pentru neînţelegeri grave între asociaţi este o măsură excepţională, prin prisma consecinţelor sale, iar, în speţă, nu au fost administrate dovezi pertinente şi concludente din care să rezulte existenţa unor neînţelegeri grave între asociaţi care împiedică funcţionarea societăţii. Depunerea la dosar a unei serii de cereri prin care angajaţi ai societăţii şi-au dat demisia nu este suficientă pentru admiterea acţiunii atât timp cât nu s-au făcut dovezi în sensul că angajaţii societăţii au demisionat din cauza neînţelegerilor existente între asociaţi sau că cifra de afaceri pe anul 2008 a scăzut din acelaşi motiv.
Casarea sau modificarea unei astfel de hotărâri judecătoreşti în recurs este posibilă, conform art. 312 C. proc. civ., numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., dar aspectele invocate în motivarea recursului de intimatul-recla-mant nu pot fi încadrate în raport de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. deoarece recurentul s-a limitat la o simplă indicare de formă a textelor legale, fără a dezvolta motivele, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând modul în care instanţele au stabilit situaţia de fapt şi au apreciat probele administrate în cauză în dovedirea neînţelegerilor grave între asociaţi, fără a face o minimă argumentare a criticilor în fapt şi drept şi fără a arăta care sunt motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.
I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 158 din 20 ianuarie 2010,
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. 14778/3/2008, reclamantul V.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL dizolvarea judiciară a societăţii pârâte. Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat preluarea părţilor sociale deţinute de V.C., conform înţelegerii din 10 martie 2008.
Prin sentinţa comercială nr. 13523 din 9 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 14778/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, a fost admisă cererea formulată de reclamantul V.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL, instanţa dispunând în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată dizolvarea judiciară a SC C.P. SRL.
Prin aceiaşi sentinţă, cererea reconvenţională a fost disjunsă.
Instanţa de fond a considerat că se impune dizolvarea judiciară a pârâtei SC C.P. SRL în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 republicată, datorită neînţelegerilor grave dintre asociaţi, neînţelegeri ce împiedică funcţionarea societăţii pârâte.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 282 din 12 iunie 2009, a admis apelul declarat de apelanta SC C.P. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 13523 din 9 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, în contradictoriu cu pârâtul V.C. Sentinţa apelată a fost schimbată, în sensul că cererea de dizolvare a SC C.P. SRL a fost respinsă ca nefondată.
Instanţa de apel a apreciat că dizolvarea societăţii pentru neînţelegeri grave între asociaţi este o măsură excepţională, prin prisma consecinţelor sale, iar reclamantul V.C. nu a produs dovezi pertinente şi concludente din care să rezulte existenţa unor neînţelegeri grave între asociaţi care împiedică funcţionarea societăţii. La dosar au fost depuse o serie de cereri prin care angajaţi ai societăţii şi-au dat demisia, însă nu s-au făcut dovezi în sensul că angajaţii societăţii au demisionat din cauza neînţelegerilor existente între asociaţi sau că cifra de afaceri pe anul 2008 a scăzut din acelaşi motiv.
împotriva deciziei astfel pronunţate a formulat recurs reclamantul-intimat V.C.
In motivarea recursului, recurentul arată că instanţa de apel în mod greşit a reţinut situaţia de fapt şi în pofida probatoriului administrat a concluzionat că activitatea societăţii poate fi continuată. Instanţa de fond în mod corect a constatat că asociaţii au puncte de vedere diferite cu privire la luarea unor decizii în interesul societăţii iar divergenţele grave care se perpetuează au condus la dispariţia elementului esenţial de societate cu repercursiuni asupra funcţionării societăţii.
In concluzie, solicită în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9
C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului.
Recurentul a invocat în susţinerea recursului motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., limitându-se la o simplă indicare de formă a textelor legale, fară a dezvolta motivele, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând modul în care instanţele au stabilit situaţia de fapt şi au apreciat probele administrate în cauză în dovedirea neînţelegerilor grave între asociaţi, fară a face o minimă argumentare a criticilor în fapt şi drept şi fară a arăta care sunt motivele de nele-galitate ale deciziei recurate.
Casarea sau modificarea unei hotărâri judecătoreşti este posibilă, conform art. 312 C. proc. civ., numai în cazurile prevăzute expres şi
limitativ de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., dar aspectcle invocate în motivarea recursului de intimatul-reclamant nu pot fi încadrate în raport de art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în niciunul din motivele pre-
văzute de art. 304 C. proc. civ. In cauză nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu există motive de ordine publică care să inducă aplicarea textului de lege menţionat.
Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile art. 3021
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., înalta Curte a constatat nulitatea cererii de recurs.
