Faptul că o societate nu desfăşoară activităţi specifice obiectului de activitate la sediul social nu reprezintă o dovadă în sensul că aceasta şi-a încetat activitatea pentru a fi incidente dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 31/1990, republicată
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 428 din 7 iunie 2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, sub nr. 1119/91 din 8.02.2013, reclamanta D.G.F.P. Vrancea, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL Focşani, solicitând dizolvarea acestei societăţi în temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.
În motivarea acţiunii s-a arătat că societatea a fost înfiinţată la data de 28.09.2009, având un asociat şi obiect principal de activitate lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale.
S-a arătat că, potrivit notei de constatare din 10.01.2013, pârâta nu desfăşoară activitate la sediul social declarat, că nu figurează înscrisă în evidenţele publice cu bunuri mobile sau imobile.
Pentru recuperarea unui debit în cuantum de 6.395 lei s-a arătat că au fost emise somaţii şi titluri executorii care au rămas neachitate.
S-a solicitat dizolvarea pârâtei.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990.
În dovedirea plângerii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa nr. 31 din 13.03.2013, a respins acţiunea în dizolvarea societăţii, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, „La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: (…) c) societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută”.
În cauza de faţă, deşi şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile mai sus citate, reclamanta nu a invocat în concret niciuna din condiţiile-premisă enunţate de textul legal.
Astfel, reclamanta nu a invocat şi nici nu a dovedit fie că:
Societatea şi-a încetat activitatea, astfel că nota de constatare din 10.01.2013 nu poate fi reţinută ca o probă a acestei împrejurări, cât timp din cuprinsul acestei note rezultă faptul că societatea nu desfăşoară activitate la sediul social. Sub aspectul acestei condiţii, reclamanta avea obligaţia să probeze faptul că societatea nu desfăşoară activitate, indiferent de locul acesteia, cât timp faţă de obiectul principal de activitate autorizat, respectiv lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, este chiar imposibil ca aceasta să se desfăşoare la sediul social.
Nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social. Reclamanta nu a invocat această condiţie-premisă prin acţiunea sa.
Asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul sau reşedinţa cunoscută. Reclamanta nu a invocat nici această condiţie-premisă prin acţiunea sa.
Cum în cauză condiţia-premisă enunţată, respectiv că societatea şi-ar fi încetat activitatea, nu a fost dovedită, Tribunalul a apreciat cererea de faţă ca fiind neîntemeiată şi a respins-o ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta D.G.F.P. Vrancea, înregistrată sub nr. 1119/91/2013 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia a II-a civilă.
Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei pentru următoarele motive:
Condiţiile de valabilitate ale sediului social trebuie să fie întrunite atât la momentul naşterii societăţii, cât şi pe parcursul existenţei sale, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 7, 8 şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Or, în speţă, pârâta nu desfăşoară activitate economică la sediul social declarat, atâta vreme cât actele administrativ-fiscale transmise prin poştă s-au restituit cu menţiunea „avizat, reavizat, expirat, termen păstrare”.
În urma verificărilor efectuate a rezultat că la adresa respectivă nu s-a identificat nicio cutie poştală inscripţionată cu denumirea societăţii.
Totodată, din adresa nr…./03.04.2012 emisă de I.P.J. Vrancea a rezultat că administratorul T.V. locuieşte fără forme legale pe raza Municipiului Focşani.
Prin decizia nr. 8762 din 6.04.2012, societatea a fost declarată inactivă, potrivit art. 781alin. (1) lit. a), b), c) din O.G. nr. 91/2003.
Mai mult, din certificatul constatator nr…./24.09.2009 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vrancea, rezultă că pârâta nu desfăşoară activităţi prevăzute în actul constitutiv la sediul social.
A mai susţinut recurenta că pârâta-intimată are obligaţii fiscale restante în cuantum de 6.559 lei.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 şi 3041 C.proc.civ.
În dovedirea recursului, s-a folosit de proba de înscrisuri: certificat constatator nr…./24.09.2009, decizia de declarare inactivitate nr. …/06.04.2012, nota de constatare încheiată la data de 10.01.2013, adresa nr. 254484 din 3.04.2012 emisă de I.P.J. Vrancea.
Deşi legal citată, pârâta-intimată nu a formulat întâmpinare.
Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. Vrancea.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut următoarele:
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, instituie mai multe cazuri de dizolvare-sancţiune. Dintre ipotezele reglementate de acest text de lege, reclamanta a invocat teza I, şi anume că societatea pârâtă şi-a încetat activitatea, motivat de faptul că nu desfăşoară activităţi specifice obiectului de activitate la sediul social declarat.
Or, încă de la înfiinţarea societăţii s-a înregistrat declaraţia pe propria răspundere conform căreia firma nu desfăşoară activităţile prevăzute în actul constitutiv în spaţiul destinat sediului social (certificat constatator din 30.09.2009). O atare declaraţie de care s-a luat act în temeiul art. 171alin. (1) lit. a) din Legea nr. 359/2004, firească în condiţiile în care obiectul principal de activitate constă în lucrări de construcţie, nu reprezintă o dovadă în sensul solicitat de recurentă, respectiv că pârâta şi-a încetat activitatea. În mod asemănător, nu poate reprezenta o dovadă în acest sens împrejurarea că societatea pârâtă, prin reprezentant, nu şi-a ridicat corespondenţa transmisă de organul fiscal prin scrisoare recomandată.
În fine, declararea unui contribuabil ca fiind inactiv fiscal reprezintă o sancţiune aplicată în condiţiile art. 781alin. (1) lit. a), b), c) din O.G. nr. 91/2003, în speţă, pentru neîndeplinirea obligaţiilor declarative pe parcursul unui semestru calendaristic, iar nu o dovadă de încetare a activităţii.
Cât priveşte susţinerea că administratorul social locuieşte fără forme legale pe raza municipiului Focşani, constată că reclamanta nu a invocat drept temei al cererii de dizolvare faptul că asociaţii au dispărut sau nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută [art. 237 alin. (1) lit. c) teza ultimă]. Prin urmare, nu a analizat această susţinere, câtă vreme, potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) C.proc.civ. vechi (aplicabil în cauză, în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), în recurs nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula cereri noi.
În consecinţă, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 3041C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Valentina Vrabie)
