Legea nr. 31/1990, art. 222 lit. d) şi art. 227 lit. e)
Pentru admiterea acţiunii în excludere, probaţiunea trebuie să se concentreze pe demonstrarea fraudei comisă de unul din asociaţi. în speţă, frauda comisă de către pârât nu a fost dovedită şi nici folosirea semnăturii sau a capitalului social în folosul personal sau al altora. Faptul că pârâtul a înfiinţat o altă societate cu acelaşi obiect şi acelaşi sediu nu constituie în sine un motiv de excludere, în condiţiile în care actul constitutiv nu conţine prevederi în acest sens. Dimpotrivă, din probaţiunea administrată rezultă că ambii asociaţi prin conduita lor au contribuit la afectarea iremediabilă a affectio societatis, ceea ce nu constituie un motiv de admitere a acţiunii în excludere.
I.C.C.J., decizia nr. 4154 din 30 noiembrie 2010
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul
G.A.I. a chemat în judecată pe pârâţii SC L. SRL şi D.M.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună excluderea din societate a pârâtului şi revenirea societăţii la forma de răspundere limitată cu
asociat unic; de asemenea a solicitat obligarea pârâtului să restituie în contul societăţii suma de 200.000.000 lei cu care reclamantul a creditat societatea şi pe care pârâtul şi-a însuşit-o.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 2003 a înfiinţat societatea SC L. SRL cu asociat unic, iar ulterior prin act adiţional a hotărât de comun acord cu pârâtul intrarea acestuia în societate în procente egale de 50% fiecare şi de asemenea ocuparea funcţiei de administrator şi de către acesta, precum şi schimbarea
sediului social la domiciliul pârâtului, unde au deschis un magazin. In continuare, reclamantul a arătat că a investit sume considerabile de bani în utilarea magazinului şi a creditat la un moment dat din banii săi societatea pentru a putea face investiţii în marfa şi a dezvolta
această afacere. In luna august 2006, pârâtul a refuzat să mai permită reclamantului accesul în sediul firmei şi nu i-a mai permis accesul la actele societăţii. Mai mult decât atât pârâtul şi-a înfiinţat o nouă firmă SC G. SRL, cu acelaşi sediu şi obiect de activitate, iar toate activele, bunurile şi investiţiile pe care le-a făcut sunt acum folosite de pârât în interesul firmei nou constituite, ceea ce reprezintă acte de concurenţă
neloială. In calitatea sa de administrator, a convocat adunarea generală, însă pârâtul a refuzat să se prezinte. Un alt motiv al acţiunii este reprezentat de faptul că pârâtul s-a folosit de sumele de bani cu care reclamantul a creditat societatea în interes propriu.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 222 şi urm. din Legea nr. 31/1990, republicată.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat dizolvarea societăţii pentru imposibilitatea continuării activităţii.
Prin precizare de acţiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 50.000 lei, sumă pe care susţine că a investit-o în magazinul pe care l-a deschis în comuna Breasta.
Tribunalul Dolj, Secţia comercială, prin sentinţa nr. 65 din data de 29 ianuarie 2009 a respins acţiunea formulată de reclamant; a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul D.M.G. şi a dispus dizolvarea societăţii SC L. SRL Breasta; s-a dispus înscrierea dizolvării în şi publicarea în Monitorul Oficial.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut în ceea ce priveşte cererea principală că din ansamblul probelor administrate în cauză, nu a rezultat încălcarea cu vinovăţie a interdicţiilor legale sau statutare care impun pârâtului să lucreze în interesul societăţii şi să manifeste
diligenţă, independenţă şi probitate în exercitarea atribuţiilor. In acest sens, din raportul de expertiză, nu a rezultat vinovăţia pârâtului. Faţă de cel de al doilea capăt al cererii instanţa a constatat lipsa documentelor care să ateste faptul că reclamantul a creditat societatea cu
suma de 50.000 lei. Cu privire la cererea reconvenţională, tribunalul a reţinut temeinicia acesteia în raport de dispoziţiile art. 227 lit. e) C. proc. civ.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul G.L.I., criti-cile acestuia subsumându-se interpretării greşite a dispoziţiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 şi aprecierii greşite a probelor administrate.
Curtea de Apel Craiova, Secţia comercială, prin decizia nr. 8 din 21 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Prin considerentele sale, Curtea de Apel a analizat sentinţa prin prisma interpretării dispoziţiilor art. 222 şi art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990 şi a reţinut că motivele invocate de reclamant nu constituie cazuri de excludere, care să se încadreze la lit. a) sau d), ori în cele prevăzute în actul constitutiv, fie în situaţia de dizolvare din vina exclusivă a asociatului.
Curtea a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat că în cursul anului 2006 s-au ivit neînţelegeri grave între asociaţi şi în consecinţă funcţionarea societăţii SC L. SRL nu a fost împiedicată din culpa exclusivă a pârâtului, ci ambii asociaţi au contribuit la afectarea iremediabilă a afect io societatis. Faptul că pârâtul a înfiinţat o altă societate cu acelaşi obiect şi acelaşi sediu nu constituie în sine un motiv de excludere, în condiţiile în care actul constitutiv nu conţine prevederi în acest sens. De asemenea, actele desfăşurate de pârât nu reprezintă acte de concurenţă neloială.
Curtea a analizat si criticile reclamantului formulate în raport de capătul al doilea al cererii şi în urma completării raportului de expertiză a reţinut că suma cu care reclamantul a creditat societatea, urmează a fi suportată din patrimoniul societăţii şi nu de pârât.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul G.L.I., în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In dezvoltarea criticilor reclamantul a arătat că ambele instanţe au interpretata şi aplicat greşit dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990. Deşi instanţa de apel admite faptul că prevederile art. 222 sunt exemplificative, instanţa exclude motivele invocate. Din acest punct de vedere motivarea instanţei este lacunară şi nelegală, deoarece omite să arate cum interpretează atitudinea pârâtului de a vinde toate bunurile societăţii. Motivarea instanţei de apel, în sensul că reclamantul se face vinovat de neînţelegerile dintre asociaţi este greşită. De asemenea, în mod greşit nu a fost reţinută existenţa actelor de concurenţă neloială.
In continuare, reclamantul apreciază că soluţia de respingere a capătului doi al cererii principale este greşită, întrucât nu există posi-
bilitatca de recuperare a suinei de 50.000 lei, în condiţiile în care toate bunurile societăţii au fost vândute.
Recursul reclamantului nu este fondat, urinând a fi respins pentru următoarele considerente.
Recurentul a invocat drept motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care poate constitui temei pentru modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din examinarea criticilor pe care recurenta şi-a sprijinit motivul prevăzut pe pct. 9, se poate constata că au fost aduse spre o nouă examinare chestiuni de fond legate de administrarea şi interpretarea probelor care nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat. Recurentul s-a limitat la a reconsidera din punctul său de vedere probele care au stat la baza soluţiei, expertiza, declaraţiile de martori şi alte chestiuni care ţin de judecata în fond.
Critica recurentului referitoare la aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel în sensul că nu a stabilit că pârâtul a creat o fraudă în dauna societăţii, nu este fondată. Potrivit dispoziţiilor art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite frauda în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
In speţă, frauda comisă de către pârât nu a fost dovedită şi nici folosirea semnăturii sau a capitalului social în folosul personal sau al altora. Din acest punct de vedere, instanţa a analizat motivele invocate de către reclamant în susţinerea cererii de excludere a pârâtului, respectiv refuzul pârâtului de a permite accesul reclamantului în sediul societăţii, atitudinea violentă a pârâtului, înfiinţarea unei alte societăţi cu alt sediu şi acelaşi obiect de activitate şi utilizarea sumelor de bani ale societăţii în interes propriu.
Sintetizând argumentele pentru respingerea acestui motiv, se va reţine ca fiind esenţial faptul că demonstrarea fraudării societăţii ţine de judecata fondului, de situaţia de fapt care nu poate fi reconsiderată în recurs.
Aşa fiind, instanţa de apel a făcut în cauză o corectă aplicare a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 222 lit. d) C. proc. civ.
în ceea ce priveşte capătul doi al acţiunii, înalta Curte constată că recurentul s-a limitat la o motivare formală, fară a se aduce o minimă argumentare în drept, astfel încât instanţa de recurs se limitează la a constata legalitatea soluţiei prin prisma acestui motiv.
în consecinţă, faţă de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
