Nu este vorba despre accesorii ale sumei pe care asiguratorul RCA trebuie să o achite cu titlu de despăgubiri civile, ci despre o datorie autonomă a cărei întindere se stabileşte, într-adevăr, în raport de cuantumul acestor despăgubiri, condiţiile acordării şi modul de calcul al acesteia fiind cele stabilite prin Ordinul CSA nr.113133/2006.” (sentinţa comercială nr.617/23.01.2009)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 10.11.2008, sub nr.12708/300/2008, reclamanta BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA a chemat în judecată pe pârâtele S.C. ASIROM S.A. – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. – Sediul central şi S.C. ASIROM S.A – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., SUCURSALA NEAMŢ, solicitând instanţei obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 4.853,29 lei reprezentând penalităţi de întârziere în efectuarea plăţii despăgubirilor în dosarul de daună KAR0/1144/07, calculate pentru perioada 14.03.2008 – 21.04.2008, conform Ordinului RCA nr.113133/2006.
A solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 05.10.2007, pe raza localităţii Gherăeştii Noi, judeţul Neamţ, a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autoutilitara marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare MM-22-SDS, proprietatea D.C. SRL, asigurat CASCO al BT Asigurări Transilvania şi autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare NT-03-YRC, condus de R.I., asigurat RCA la SC Asirom SA – tichet nr.000128266.
Cercetările efectuate de organele de poliţie au evidenţiat că vinovat de producerea accidentului este conducătorul autoturismului Dacia, care nu a acordat prioritate de trecere autotractorului Mercedes, în acest sens fiind adresa nr.22349/20.10.2007 eliberată de Serviciul Poliţiei Rutiere a Judeţului Neamţ.
În baza poliţiei de K146528, BT Asigurări Transilvania a întocmit dosarul de daună nr.KAR0/1144/07 şi prin O.P. nr.15252/05.11.2007 şi OP nr.34/11.02.2003 a achitat asiguratului său despăgubiri în sumă totală de 124.443,46 lei, iar în conformitate cu dispoziţiile art.22 alin.1 din Legea nr.136/1995 a solicitat asiguratorului RCA – SC ASIROM S.A. – restituirea sumei achitate cu titlu de despăgubiri, plata fiind efectuată, după solicitări repetate, la data de 22.04.2008.
Precizează reclamanta că a invitat pârâta la conciliere pentru data de 24.03.2008, când reprezentanţii ASIROM nu s-au prezentat, şi arată că aceasta avea obligaţia să efectueze plata în condiţiile prevăzute de art.65 alin.2 din Ordinul RCA 113133/2006. potrivit cu care, dacă nu există obiecţiuni asupra sumelor solicitate, acestea se achită în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asiguratorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoţită de documentele justificative. În cazul în care nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la alineatele 2 şi 3 ale textului de lege, asiguratorul RCA datorează penalităţi de 0,1% calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Cum pârâta nu a formulat obiecţiuni şi a achitat cu întârziere suma solicitată, au fost calculate penalităţi începând cu data de 14.03.2008 şi până la data de 21.04.2008, cuantumul acestora fiind de 4.853,29 lei..
În drept au fost invocate dispoziţiile art.998 – art.1000 Cod civil, art.112 Cod procedură civilă, art.22 alin.1, art.49 – art.51 din Legea nr. 136/1995, art.65 din Ordinul RCA 113133/2006.
În dovedirea acţiunii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, alăturat cererii de chemare în judecată fiind depus, în copie, dosarul de daună, convocarea la conciliere directă cu confirmare de primire, corespondenţa purtată cu S.C.ASIROM S.A.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 374,46 lei, conform chitanţei nr.0540850/25.11.2008 emisă de ATCP Bucureşti şi timbru judiciar de 3 lei.
Pârâta S.C. ASIROM S.A – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., SUCURSALA NEAMŢ a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătând că a achitat, cu bună credinţă şi printr-un singur ordin de plată – OP nr.43/22.04.2008, suma solicitată de reclamantă, chiar dacă, în mod eronat, aceasta a formulat din prima fază invitaţie la conciliere, calificând astfel regresul administrativ drept situaţie litigioasă.
Susţine pârâta că reclamanta invocă în sprijinul pretenţiilor sale numai anumite texte legale, omiţând prevederile art.37 şi art.38 din Ordinul CSA nr.113133/2006, aplicabil în cazul accidentelor auto din anul 2007, potrivit cu care despăgubirile se efectuează de către asiguratorul RCA în termen de 15 zile de la data la care acesta a definitivat investigaţia necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească, investigaţie ce trebuie să se desfăşoare în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat.(art.37 alin.1 şi 2) Numai dacă nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la art.37 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează în mod nejustificat despăgubirea, asiguratorul RCA este ţinut să plătească o penalizare de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
În raport de aceste dispoziţii legale, asiguratorul RCA este în drept să desfăşoare propriile investigaţii privind dinamica accidentului, vinovăţia persoanelor implicate în accident, avariile survenite la autovehiculele care au intrat în coliziune, devizele de reparaţii, etc., singura condiţie fiind aceea a nedepăşirii termenului de 3 luni de la data avizării daunei, aspect de care reclamanta nu a ţinut cont.
Arată pârâta şi că efectuarea acestor investigaţii s-a impus cu necesitate în raport de prevederile art.48 pct.3 din aceleaşi norme, în condiţiile în care nu a existat acordul asiguratului RCA, decedat în accident, şi nici al moştenitorilor legali ai acestuia, de la care urmează a fi recuperată suma acordată, conform art.58 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.
Susţine pârâta şi că ar fi fost îndrituită să refuze plata integrală a despăgubirilor, câtă vreme cu privire la accident s-a deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art.22 din Codul de procedură penală hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în faţa instanţelor civile cu privire la vinovăţia persoanelor implicate în accident, dar a virat suma pretinsă de asigurătorul CASCO cu toate că soluţia privind vinovăţia părţilor nu era definitivă.
Arătând că „cererea de chemare în judecată constituie o punere în întârziere pentru capătul principal de cerere, conform art.1079 şi art.1088 al.2 Cod civil”, pârâta susţine că este inadmisibila se solicita penalităţi pentru întârziere câtă vreme debitul principal era stins la data promovării acţiunii, întrucât „penalitatea în genere reprezintă un accesoriu la o creanţă certă şi datorată de debitor”.
Prin întâmpinare nu s-au solicitat probe.
Pârâta S.C. ASIROM S.A – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. – sediul central.
Verificând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată întemeiate pretenţiile reclamantei, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea solicitării penalităţilor, motivată prin aceea că la momentul promovării cererii de chemare în judecată suma la care s-au calculat era deja achitată, instanţa constată că pârâta este în eroare cu privire la natura juridică a penalităţilor, ele reprezentând, conform art.1082 Cod civil, daune interese pentru neexecutare sau, cum este cazul în speţă, pentru executarea cu întârziere a obligaţiei.
Nu este vorba despre accesorii ale sumei pe care asiguratorul RCA trebuie să o achite cu titlu de despăgubiri civile, ci despre o datorie autonomă a cărei întindere se stabileşte, într-adevăr, în raport de cuantumul acestor despăgubiri, condiţiile acordării şi modul de calcul al acesteia fiind cele stabilite prin Ordinul CSA nr.113133/2006.
Modul de calcul al penalităţilor – sub aspectul corectitudinii calculului matematic – nu este contestat de pârâtă; reclamanta aplicat un procent de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere de la data la care consideră ar fi trebuit efectuată plata, respectiv 14.03.2008 (a cincisprezecea zi de la data avizării daunei, conform confirmării de primire aflată la fila 10 din dosar) până la data de 21.04.2008, plata fiind efectuată a doua zi, cu O.P.nr.434/22.04.2008.
Cât priveşte temeinicia pretenţiilor reclamantei, aceasta urmează a fi analizată prin prisma prevederilor Ordinului CSA nr.113133/2006, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.41 şi art.65 din actul normativ şi nu cele ale art.37 şi art.38, cum în mod eronat susţine pârâta.
Procedura prevăzută la art.37 şi art.38 are în vedere situaţia în care asigurătorul RCA este sesizat cu cerere de despăgubire de către persoana prejudiciată (art.36). În cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, conform art.41 alin.(1) „constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate”.
Prin urmare, în această situaţie, asiguratorul RCA nu are de efectuat nicio investigaţie proprie iar modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite şi deja achitate de asiguratorul CASCO este aceea prevăzută la art.65 alin.2:
„ (2) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorul RCA efectuează plata despăgubirilor astfel:
a) dacă nu există obiecţiuni asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoţită de documentele justificative. Avizarea de plată poate fi făcută la sediul social sau la oricare dintre unităţile teritoriale ale asigurătorului RCA care desfăşoară activităţi de constatare, de lichidare a daunelor auto şi de efectuare a plăţilor de despăgubiri. (…);
b) dacă există obiecţii întemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asigurătorului CASCO în termenul prevăzut la lit. a), urmând ca în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la soluţionarea obiecţiunilor să se efectueze plata.”
Avizarea s-a efectuat, aşa cum rezultă din confirmarea de primire aflată la fila 10 din dosar şi cum pârâta recunoaşte, la data de 27.02.2008, iar faptul că s-a realizat sub forma unei convocări la conciliere, fiind invocate alături de dispoziţiile art.65 şi art.69 din Ordinul nr.113133/2006 şi cele ale art.7201 Cod procedură civilă, nu îi afectează caracterul de cerere de despăgubire în sensul art.39 din Ordinul CSA, cu atât mai mult cu cât s-a solicitat expres plata sumei de 124.443,46 lei în cazul în care nu sunt obiecţiuni privitoare la cuantumul acesteia (fila 9).
În cuprinsul convocării se menţionează comunicarea documentelor justificative (iar primirea lor nu este contestată de pârâtă), astfel că, în condiţiile în care nu a formulat obiecţiuni asupra sumei solicitate, avea obligaţia ca în termen de 15 zile să efectueze plata. Or’, plata a fost efectuată abia la data de 22.04.2008, astfel că reclamanta este în drept să pretindă daune interese pentru întârziere în executarea obligaţiei, aşa cum sunt ele reglementate la alineatul 4 al art.65 din Ordinul CSA nr.113133/2006, respectiv penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi.
Cât priveşte faptul că accidentul a făcut sau face încă obiectul unui dosar penal, chiar dacă, aşa cum arată pârâta, „penalul ţine în loc civilul”, situaţia este acum lipsită de relevanţă câtă vreme existenţa dosarului penal şi necesitatea stabilirii vinovăţiei numitului Radu Ioan printr-o hotărâre penală definitivă nu au fost invocate drept cauză a neachitării despăgubirii.
În raport de cele reţinute, instanţa urmează să admită acţiunea şi să oblige pârâtele, în solidar, la plata sumei de 4.853,29 lei, reprezentând penalităţi pentru întârziere în efectuarea plăţii despăgubirilor în dosarul de daună KAR0/1144/07.
În conformitate cu dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, în cuantum de 377,46 lei.
Văzând şi dispoziţiile art.2821 Cod procedură civilă,
