Reclamanta D.G.F.R a chemat în judecată pe pârâtele SC T.RS.U.T. SA şi SC R. SRL, pentru a se dispune revocarea mai multor acte de vânzare-cumpărare încheiate între pârâte şi consemnate în aproximativ 40 de facturi.
Prin sentinţa nr. 1039/C, Tribunalul Vâlcea a respins acţiunea, reţinând că prin vânzările a căror revocare se solicită nu se creează sau se măreşte o stare de deoarece, şi fară cele 6 miliarde (preţul utilajelor înstrăinate), creanţa reclamantei este mai mică decât activul debitoarei.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr. 192/R-C/2002, care, casând sentinţa, a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că este admisibilă acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 975 C. civ., în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile unei acţiuni pauliene.
în speţă, s-a observat că pârâta-vânzătoare are debite la bugetul de stat, iar pretinsa situaţie a activelor a căror valoare ar fi superioară creanţei a fost încheiată chiar de către aceasta, nefiind confirmată de nici o altă probă a dosarului.
Mai mult chiar, parte din bunurile debitoarei sunt sechestrate iar altele au fost constituite ca garanţii pentru alţi creditori privilegiaţi.
Numai efectuând o expertiză contabilă, care să verifice crearea sau mărirea insolvabilităţii debitorului prin actele a căror revocare se solicită, se poate asigura soluţionarea legală şi temeinică a cauzei.
C.A. Piteşti, decizia nr. 192/R-C/27.03.2002
