Excepţia lipsei calităţii procesuale active este neîntemeiată, întrucât s-a demonstrat că autorului reclamantelor i-a fost atribuit, în anul 1963, un teren în folosinţă, în vederea construirii unei locuinţe, fiind aplicabile prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Punerea în posesie pentru o suprafaţă de 2.500 mp este neîntemeiată, avându-se în vedere faptul că autorul reclamantelor a dobândit 500 m.p., pentru construirea locuinţei şi că, ulterior, a fost emis un proces verbal de punere în posesie pentru 1.000 m.p., suprafaţă suficientă pentru o exploatare normală a gospodăriei, în spiritul art. 22 din Legea nr. 18/1991.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 175/1998)
Prin cererea introdusă la data de 14.05.1996, reclamantul D.A. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Locală Vidra pentru aplicarea
Legii nr. 18/1991 şi D.C., solicitând instanţei anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 1098/7.06..1995, emis prima pârâtă pe numele celui de-al doilea pârât, pentru un teren în suprafaţă de 1.623 mp, şi obligarea primei pârâte la emiterea procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 2.500 m.p., reprezentând curtea şi grădina aferente casei de locuit, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că terenul respectiv se află în posesia şi folosinţa sa încă din anul 1963, iar procesul verbal de punere în posesie pe care-1 contestă a fost încheiat din eroare pe numele pârâtului D.C., întrucât acesta nu poate dovedi că terenul a fost proprietatea sa sau a autorilor săi.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus dovada efectuării procedurii administrative prealabile şi copia procesului-verbal de punere în posesie nr. 1.098/7.06.1995.
Prin sentinţa civilă nr. 626/17.10.1996, Tribunalul Bucureşti – secţia contencios administrativ a admis în parte acţiunea, a dispus anularea procesului-verbal şi a respins ca prematur formulat capătul de cerere privind punerea în posesie.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 251/4.09.1997, a admis atât recursul pârâtului D.C., cât şi cel declarat de reclamant şi însuşit de moştenitoarele acestuia D.I. şi P.M., a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că nu s-a cercetat fondul cererii reclamantului (privind punerea în posesie).
în şedinţa publică din 31.03.1998, pârâtul D.C. a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală a reclamanţilor, excepţie pe care instanţa o va respinge, întrucât din adresa nr. 119/1997, emisă de Primăria comunei Vidra, reiese că autorului reclamantelor i-a fost atribuit în anul 1963 un teren în folosinţă, în suprafaţă de 500 mp, în vederea construirii unei locuinţe, fiind aplicabile prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
în ce priveşte fondul cauzei, se reţine că procesul-verbal de punere în posesie nr. 1.098/1995, nu încalcă drepturile reclamantelor, în calitatea lor de moştenitoare ale defunctului DA, deoarece nu cuprinde suprafaţa aferentă gospodăriei acestora, necesară unei normale folosinţe a locuinţei.
Ca urmare, reţinând că procesul-verbal atacat este legal, instanţa va respinge capătul de cerere privind anularea lui.
Va fi respins şi capătul de cerere privind punerea reclamantelor în posesie pentru suprafaţa de 2.500 mp, avându-se în vedere că autorul acestora a dobândit, în vederea construirii locuinţei, doar 500 m.p., şi că a fost emis procesul-verbal nr. 1.104/9.06.1995, pentru suprafaţa de 1.000
mp, în spiritul art. 22 din Legea nr. 18/1991, suficientă pentru o normală exploatare a gospodăriei.
Faţă de cele reţinute mai sus, acţiunea va fi respinsă, ca neîntemeiată.
