Nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi, pe cale de consecinţă va fi respinsă, ca inadmisibilă, cererea privind anularea unei adeverinţe emise de consiliul local, de vreme ce aceasta nu întruneşte elementele unui act administrativ, fiind o simplă comunicare cu privire la anumite acte şi fapte, care, prin ea însăşi nu produce efecte juridice, adică nu creează drepturi sau obligaţii în favoarea vreuneia dintre părţi.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 161/1996)
Prin cererea înregistrată la data de 14.04.1995, reclamantul P.V. a chemat în judecată Primăria comunei Urzica, judeţul Olt, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i răspundă la cererea înregistrată în luna decembrie 1994 sau pe data de 2-3 ianuarie 1995 şi să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte dacă locuinţa, fostă proprietate a părinţilor săi şi apoi sediul central al CAP., se afla situată pe terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, să dispună anularea adeverinţei nr. 1.005/3.01.1995, emisă de consiliul local, ca fiind în neconcordanţă cu procesele verbale de punere în posesie nr. 1.028/7.10.1992 şi nr. 22/10.03.1994.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că, în baza Legii nr. 18/1991, a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deţinute de părinţii săi pe raza comunei Urzica, judeţul Olt.
Comisia Locală de fond funciar le-a reconstituit dreptul, eliberându-le următoarele acte: adeverinţă nr. 34.219/1991, proces-verbal de punere în posesie nr. 1.028/7.10.1992 şi proces-verbal de punere în posesie nr. 22/10.08.1994.
Aflându-se în proces civil, reclamantul P.V. a solicitat autorităţii administrative eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că pe terenul intravilan pe care a fost pus în posesie se afla amplasată şi casa ce a aparţinut părinţilor săi.
în loc de răspuns, Primăria comunei Urzica îi comunică reclamantului adeverinţa nr. 1.005/3.01.1995, în care se arată că, în mod eronat, a fost întocmit procesul-verbal nr. 22/10.08.1994 de punere în posesie, imobilul compus din teren în suprafaţa de 3.980 mp şi construcţia fiind preluate de către consiliul local de la fostul C.A.P. Urzica şi trecut în patrimoniul privat al comunei.
Prin adresa nr. 863/31.10.1995, Consiliul Local Urzica a formulat întâmpinare, arătând că reclamantului şi celorlalţi moştenitori ai defunctului P.M. li s-a reconstituit un drept de proprietate pentru suprafaţa totală de 9,60 ha, din care 1,40 ha teren intravilan şi 8,20 ha teren extravilan.
Se menţionează că neconcordanţa dintre procesul-verbal nr. 22/1994 şi adeverinţa nr. 1.005 din 3.01.1995 se datorează neîntocmirii corecte a procesului-verbal de punere în posesie, în raport de anexele validate de comisia judeţeană şi, respectiv, faptului că diferenţa de teren de 3.990 mp, pe care se află casa donată fostului C.A.P. – construcţie la care fostul C.A.P. a adăugat 9 încăperi – a fost preluată de consiliul local şi trecută în domeniul privat al comunei.
Analizând actele dosarului, instanţa constată că acţiunea reclamantului este întemeiată în privinţa capătului de cerere prin care solicită să i se răspundă referitor la amplasamentul cajşei ce a aparţinut părinţilor săi, autoritatea administrativă având obligaţi^ conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, să comunice răspunsul său petiţionarului, în conformitate cu datele ce le deţine.
Apare însă ca inadmisibil, raportat la prevederile aceluiaşi art. 1 din Legea nr. 29/1990, capătul de cerere privind anularea adeverinţei nr. 1.005/3.01.1995, deoarece aceasta nu constituie un act administrativ, ci o comunicare făcută părţii, cu privire la anumite acte şi fapte, care, prin ea însăşi, nu produce efecte juridice, adică nu creează drepturi sau obligaţii în favoarea vreuneia dintre părţi.
Pentru ca aacţiunea reclamantului să fie admisibilă, acesta ar fi trebuit să pună în discuţie însuşi actul prin care s-a produs o vătămare a drepturilor sale, act care poate fi o decizie, o hotărâre sau o dispoziţie a comisiei locale sau judeţene de fond funciar, ori un proces-verbal de punere în posesie, care îi lezează dreptul său.
