Din analiza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 29/1990 rezultă că procedura prealabilă constând în adresarea unei reclamaţii organului administrativ ierarhic superior celui care a emis actul atacat în justiţie este facultativă; în schimb reclamantul trebuie să facă dovada depunerii reclamaţiei prealabile în condiţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, el fiind obligat să facă acest demers la organul administrativ emitent al actului.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 4/1998)
Prin cererea înregistrată la data de 15.10.1997, reclamanţii I.I. şi I.G. au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Vidra, judeţul Vrancea, solicitând anularea autorizaţiei de construcţie nr. 36/18.05.1996, eliberată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991, anexa Ia Ordinul nr. 91/1991 al M.L.P.A.T., art. 610 şi urm. Cod civil.
în raport de întregul material probator administrat în cauză, instanţa apreciază că se impune respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, ca urmare a lipsei reclamaţiei administrative prealabile, având în vedere următoarele considerente:
în cauza dedusă judecăţii nu au fost respectate cerinţele art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât reclamanţii nu au formulat o reclamaţie administrativă la autoritatea emitentă a actului atacat, care să conţină solicitarea anulării autorizaţiei de construcţie nr. 36/18.05.1996. Nu are relevanţă juridică împrejurarea că reclamanţii au depus o plângere prealabilă Ia Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, faţă de cuprinsul prevederilor art. 5 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ, care consacră posibilitatea adresării unei reclamaţii administrative prealabile autorităţii administrative ierarhic superioare celei care a emis actul. Pe de altă parte, ministerul de resort nu este un organ administrativ ierarhic superior primăriei. în concluzie, cerinţa existenţei unei reclamaţii administrative prealabile, cu acelaşi conţinut ca şi petitul cererii introductive de instanţă, la pârâta care a emis actul atacat, nu a fost respectată, deşi era imperativă.