Acţiune pentru anularea unei autorizaţii de construire. Recunoaşterea ulterioară a calităţii de proprietari asupra terenului. Consecinţe


Cererea având ca obiect anularea unei autorizaţii de construire urmează să fie respinsă, ca nefondată, datorită împrejurării că organul emitent al actului atacat – consiliul local – nu are în culpă la data eliberării lui, de vreme ce reclamanţii au obţinut ulterior recunoaşterea calităţii de asupra terenului pentru care s-a emis autorizaţia în baza Legii nr. 50/1991, printr-o hotărâre judecătorească definitivă de constatare a nulităţii absolute a i privind terenul în cauză.

(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 909/1996)

Prin cererea astfel cum a fost precizată, reclamanţii V.D. şi S.N. solicită anularea autorizaţiei de construire emisă pentru 14 gherete amplasate pe terenul din B-dul Expoziţiei, sectorul 1, de către Consiliul Local sector 1, ca nelegale.

în motivarea acţiunii, reclamanţii arată că terenul menţionat este proprietatea lor, potrivit sentinţei civile nr. 1.834/23.02.1995, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, iar pârâtul, în mod nelegal, a emis autorizaţie de construire pentru 14 gherete.

La dosar, reclamanţii au depus copia sentinţei civile nr. 1.834/23.02.1995 a Judecătoriei sectorului 1, prin care s-a constatat nulitatea absolută a donaţiei privind terenul în cauză.

Prin dispoziţia nr. 7/9.01.1996, Primarul General al Capitalei a dispus restituirea terenului în suprafaţă de 197 m.p., situat în B-dul Expoziţiei, sectorul 1, ca urmare a sentinţei civile nr. 1.834/23.02.1995 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Autorizaţia a cărei anulare o solicită reclamanţii are nr. 28/C şi este dată la 4.09.1992, anterior pronunţării sentinţei civile menţionate.

Deci, la data emiterii autorizaţiei de construire, 4.09.1992, reclamanţii nu erau titularii dreptului de proprietate asupra terenului.

De altfel, reclamanţii nici nu au proces-verbal de predare-primire a terenului.

Prin urmare, Consiliul Local sector 1 nu era în culpă în momentul emiterii autorizaţiei de construire, aceasta fiind dată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Faptul că reclamanţii au devenit proprietarii terenului după 4 ani de la emiterea autorizaţiei, nu înseamnă că pârâtul are vreo culpă sau că le-a vătămat vreun drept recunoscut de lege.

Desigur, reclamanţii au calea unei acţiuni în revendicare la instanţa de drept comun.

Aşa fiind, tribunalul va respinge acţiunea, ca nefondată.