Contestarea rezultatelor examenului de admitere în învăţământul superior nu este admisibilă pe calea contenciosului administrativ.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 398/1996)
Prin cererea înregistrată la data de 22.07.1993, reclamanta B.E.C. a chemat în judecată pe Rectorul Universităţii de Medicină şi „Carol Davila”, şi pe Decanul Facultăţii de Stomatologie Bucureşti din cadrul Universităţii menţionate, contestând rezultatul examenului de admitere din septembrie 1992, cu motivarea că lucrările sale nu au fost notate corespunzător, iar contestaţia nu a fost rezolvată în prezenţa sa şi prin confruntarea cu „caietele test”, aflate la profesori, şi care cuprindeau răspunsul exact Ia întrebări.
Petenta a precizat că, împrejurarea că nu i s-a pus la dispoziţie aceste „caiete test” îi întăreşte convingerea că a fost defavorizată la stabilirea rezultatului Ia examen.
Reclamanta a arătat că petiţia de recorectare a formulat-o la data de 15.09.1992, către Decanul Facultăţii de Stomatologie, şi la 22.09.1992, către Rectorul Universităţii, fiind înregistrată sub nr. 12.759, şi nu a fost rezolvată în termen de 30 de zile, astfel încât invocă prevederile art. 1 din Legea 29/1990.
Faţă de situaţia de fapt rezultată, se solicită: prezentarea în faţa instanţei a celor trei caiete cu întrebările test, a şabloanelor cu răspunsurile corecte, stabilite de corectori, şi prezentarea punctajului minim obţinut de ultimul candidat declarat “admis”, pentru ca instanţa să constate că punctajul pe care s-ar fi cuvenit să-1 primească era apropiat de cel maxim; anularea declarării ca “respinsă” la examenul de admitere din sesiunea septembrie 1992 şi declararea sa ca “admisă” la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti – Facultatea de Stomatologie, cu nota care rezultă din punctajul de mai sus; despăgubirea sa cu suma de 140.000 lei, reprezentând taxa percepută în anul universitar 1992-1993, de către Facultatea de Medicină Stomatologică din cadrul Universităţii UNEX A-Z Bucureşti, deoarece, neputând urma cursurile la Facultatea de stat la care a dat examen de admitere, a urmat anul II al Facultăţii de Medicină Stomatologică, obţinând media 8,25.
în drept, au fost invocate prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Alăturat acţiunii, s-au depus, în copie: cererea nr. 12.759/22.09.1992; borderou al răspunsului la întrebările de la examen şi carnetul de studentă cil reclamantei la Universitatea UNEX A-Z Bucureşti.
Prin adresa nr. 13.676/8.09.1993, pârâta Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” a formulat întâmpinare, invocând excepţia de tardivitate a acţiunii.
Astfel, se arată că reclamanta a formulat contestaţie cu privire la rezultatul probelor scrise la concursul de admitere a Facultăţii de Stomatologie şi a primit răspunsul prin telefon în ziua de 18.09.1992, aşa cum se afirmă în acţiune, iar rezultatele la recorectare au fost afişate.
Cererea adresată conducerii U.M.F. a fost înregistrată la data de 22.09.1992, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, când, potrivit metodologiei de organizare, rezultatul concursului de admitere se consideră definitiv şi nu poate fi modificat.
Reclamanta ar fi trebuit să se adreseze instanţei în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei contestate, or acţiunea a fost înregistrată cu mult după acest termen.
Prin sentinţa civilă nr. 64/1994, Tribunalul Municipiului Bucureşti -secţia contencios administrativ a respins acţiunea, ca fiind tardivă, cu toate că în considerentele hotărârii s-a arătat că această excepţie urmează a fi respinsă şi a arătat că reclamanta nu putea promova o astfel de acţiune în baza Legii nr. 29/1990, întrucât nu avea un drept prevăzut de lege, care să fi fost încălcat de pârâtă, ci numai vocaţia de a deveni studentă, dacă ar fi fost admisă la examen.
Această sentinţă a fost casată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ, prin decizia nr. 213/1994, reţinându-se con-trarietatea între dispozitivul sentinţei şi considerentele acesteia, pe de o parte, iar pe de altă parte, între dispozitiv şi minuta încheiată de completul de judecată.
Astfel, se arată că în dispozitiv cererea reclamantei a fost apreciată ca tardivă, iar în minută se consemnează că excepţia de tardivitate a fost respinsă. Totodată, în considerentele hotărârii se reţin aspecte cu privire la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, deşi dispozitivul se referă exclusiv la excepţia de tardivitate.
Pentru motivele arătate, Curtea de Apel Bucureşti a dispus casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
în fond după casare, reclamanta şi-a completat acţiunea, în sensul că, pe lângă capetele de cerere iniţiale, a solicitat obligarea pârâtei să-i acorde transferul în anul IV la Facultatea de Stomatologie din cadrul U.M.F. „Carol Davila” şi obligarea pârâtei la despăgubiri suplimentare, reprezentând taxele plătite la facultatea particulară, pentru încă 3 ani.
Pârâta, în fond după casare, a solicitat respingerea în totalitate a acţiunii, motivând că, potrivit metodologiei de desfăşurare a concursului, rezolvarea contestaţiilor nu este prevăzută a se face în prezenţa candidatului, că prezentarea lucrărilor nu este posibilă în prezent şi nu era posibilă nici la primul termen de judecată, deoarece aceste lucrări se păstrează timp de 1 an şi, în fine, din moment ce procedura de desfăşurare a concursului a fost respectată, instanţa nu este competentă a se pronunţa cu privire la modul de punctare al unor teze de către profesori.
De menţionat că pârâta a depus Ia dosar metodologia cadru pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în învăţământul superior 1992, elaborată de Ministerul învăţământului şi Ştiinţei.
Analizând probele dosarului, în raport de metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere din anul 1992, instanţa constată că pârâtei nu i se poate reproşa vreo neregularitate de ordin procedural în desfăşurarea examenului şi în soluţionarea contestaţiilor.
Potrivit metodologiei, eventualele contestaţii se depun numai la comisiile de admitere ale facultăţilor, în termenul stabilit prin precizările proprii de concurs şi comunicat odată cu afişarea rezultatelor concursului; instituţiile de învăţământ superior sunt singurele în măsură să decidă asupra temeiniciei contestaţiilor, iar lucrările ale căror notări au fost contestate vor fi recorectate de către alte cadre didactice decât cele care le-au corectat în timpul concursului.
Nu se face nici o precizare cu privire la obligativitatea corectării în prezenţa candidatului a contestaţiei.
Se mai arată că termenul de depunere a contestaţiilor este de cel puţin 96 de ore de la afişarea rezultatelor, perioada de rezolvare a contestaţiilor este de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de depunere al acestora, iar după expirarea termenului de rezolvare şi răspuns la contestaţii, rezultatul concursului de admitere se consideră definitiv şi nu mai poate fi modificat.
O altă precizare importantă este aceea că, contestaţiile depuse la organele ierarhice superioare nu vor mai constitui obiect de analiză al forurilor respective, inclusiv al Ministerului învăţământului şi Ştiinţei, cu excepţia cazurilor când petenţii se referă explicit şi concret la încălcarea unor prevederi ale normelor de concurs, iar referirile privind conţinutul subiectelor, al haremurilor, precum şi toate cele care vizează modul de aplicare a metodologiilor proprii de concurs sunt, în exclusivitate, de competenţa comisiilor de admitere şi a conducerilor instituţiilor de învăţământ superior organizatoare, singurele în măsură să analizeze şi să decidă.
în ceea ce priveşte notarea propriu-zisă a lucrării reclamantei, aceasta este un act exceptat de la controlul instanţei de contencios administrativ.
Această soluţie rezultă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 29/1990, potrivit căreia, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
în speţă, reclamanta nu avea dreptul, recunoscut de lege, de a ocupa un loc din cele scoase la concurs, ci doar vocaţia de a deveni studentă şi dreptul de a se prezenta la concursul de admitere; abia în urma obţinerii mediei corespunzătoare, reclamanta ar fi avut dreptul de a fi înscrisă ca studentă.
în cauză, reclamanta a exercitat calea de atac a contestaţiei faţă de rezultatele concursului de admitere, contestaţie ce a fost soluţionată conform procedurii prevăzută de metodologie, iar instanţa nu se poate substitui profesorilor în aprecierea şi notarea lucrărilor candidaţilor.
Faţă de cele de mai sus, nefiind îndeplinite condiţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, instanţa va respinge acţiunea reclamantei, ca inadmisibilă.
