în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, o acţiune apare ca nefondată în faţa instanţei de administrativ, în condiţiile în care reclamanţii nu au indicat actele administrative vătămătoare şi nici nu au făcut dovada că autoritatea pârâtă (Imobiliara R.A.) a refuzat să le rezolve cererile referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
(Secţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 26/1996)
Prin acţiunea înregistrată la data de 21.11.1995, reclamanţii V.C. şi V.E. au chemat în judecată pe pârâta IMOBILIARĂ – R.A., pentru ca, prin hotărâre judecătorească, aceasta să fie obligată să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului situat în B-dul A.I.Cuza, sectorul 1 precum şi Ia repararea pagubelor cauzate.
în motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanţii sunt proprietarii imobilului, dreptul acestora fiind recunoscut prin hotărâre judecătorească-sentinţa civilă nr. 879/1993 a Judecătoriei sectorului 1, rămasă definitivă prin nerecurare.
Pârâta a încasat din anul 1959 chirii pentru acest imobil şi încasează şi în prezent, nerecunoscând în acest fel calitatea de a reclamanţilor.
în şedinţa publică de la 17.01.1996, s-a pus în discuţia reclamanţilor necesitatea formulării unei precizări a acţiunii, în conformitate cu cerinţele art. 1 din Legea contenciosului administrativ.
Reclamanţii nu au înţeles să-şi precizeze acţiunea, deşi nu rezultă care sunt actele administrative vătămătoare.
în notele scrise depuse după rămânerea în pronunţare s-a cerut admiterea acţiunii, în sensul de a li se recunoaşte calitatea de proprietari, sistarea imediată a încasării chiriei, precum şi restituirea chiriei pe perioada 4.01.1994 şi până în prezent.
Analizând actele depuse de reclamanţi, instanţa constată că acţiunea este nefondată.
Potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică ce se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul unei autorităţi administrative de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege se poate adresa instanţei competente pentru recunoaşterea dreptului şi repararea pagubei.
în speţă, dreptul de proprietate al reclamanţilor a fost constatat prin hotărâre judecătorească.
Reclamanţii nu au indicat care sunt actele administrative vătămătoare şi nici nu au făcut dovada că pârâta refuză a le rezolva cererile referitoare la dreptul de proprietate.
încasarea nelegală a chiriei şi nerestituirea acesteia nu sunt cereri de competenţa instanţei de contencios, ci a instanţelor de drept comun.
