În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, este lector universitar la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii “Ştefan cel Mare” Suceava, Catedra de Administraţie Publică şi Drept, şi cadru didactic al aceleiaşi facultăţi, încadrându-se în perioada relevantă (1.10.2008 -31.12.2009) în tranşa de vechime 10 -15 ani.
Potrivit O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se urmau a se acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, coeficienţii de salarizare ce îi erau aplicabili, potrivit formei iniţiale a acestui act normativ erau următorii:
Coeficientul de multiplicare 1,000 lei, pentru perioadele : ianuarie – martie – 259,593; aprilie – septembrie – 275,178; octombrie – decembrie – 291,678, iar coeficientul de multiplicare, conform O.G. nr. 15/2008 pentru lector universitar, cu o vechime între 10 – 15 ani este de între 5,868 – 8,920.
Ca urmare a aprobării O.G. nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 a fost majorată semnificativ valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, pentru perioada în discuţie, noile valori erau următoarele : : ianuarie – martie – 259,593; aprilie – septembrie – 275,178; octombrie – decembrie -2008 – 400,00, iar coeficientul de multiplicare conform O.G. nr. 15/2008, modificată prin Legea nr. 221/2008, pentru lector universitar, cu o vechime între 10 – 15 ani este între 5,868 – 8,920.
Astfel, a fost majorată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie – decembrie 2008 şi, pe cale de consecinţă, salariile personalului didactic ar fi urmat să fie majorate cu începere de la 1 octombrie 2008, plata majorată urmând a se face începând cu luna noiembrie 2008.
Prin O.U.G. nr. 136/2008, publicată în Monitorul Oficial din 31 octombrie 2008 şi intrată în vigoare la aceeaşi dată, au fost anihilate practic dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 221/2008, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie – decembrie 2008.
Noua configuraţie a coeficienţilor era, la data amintită, următoarea:
Coeficientul de multiplicare 1,000 pentru perioadele : ianuarie – martie 2008 – 259,593; aprilie – septembrie 2008 – 275,178; octombrie – decembrie – 2008 – 299.933,00, iar coeficientul de multiplicare, conform O.G. nr. 15/2008, modificată prin O.U.G. nr. 136/2008, pentru lector universitar, cu o vechime între 10 – 15 ani este de între 5,868 – 8,920.
Prin Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 2 decembrie 2008, dispoziţiile O.U.G. nr. 136/2008 au fost declarate neconstituţionale. Anterior, la data de 11 noiembrie 2008, Guvernul abrogase prin O.U.G. nr. 151/2008, art. 1 din O.U.G. nr. 136/2008, care modifica coeficientul de multiplicare în sensul arătat.
Prin O.U.G. nr. 151/2008, publicată şi intrată în vigoare la 11 noiembrie 2008, s-a dorit a se reglementa atât regimul drepturilor salariale aferente anului 2008, cât şi cel al drepturilor salariale care ar fi urmat să fie plătite m anul 2009.
Astfel, în primul rând, pentru anul 2008 s-au reiterat prevederile O.U.G. nr. 136/2008, coeficientul de multiplicare pentru perioada octombrie – decembrie 2008 fiind păstrat Ia acelaşi nivel.
Pentru anul 2009, s-a prevăzut păstrarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea din perioada octombrie – decembrie 2008, urmând ca în două etape să fie modificaţi coeficienţii de salarizare aferenţi funcţiilor didactice şi transelor de vechime. Pentru poziţia de lector universitar prezintă interes doar modificările coeficienţilor prognozate pentru perioada septembrie – decembrie 2009:
Coeficientul de multiplicare 1000 pentru perioada : septembrie – decembrie 2009 – 299,933 lei, iar coeficientul de multiplicare conform O.G. nr. 15/2008, modificată prin O.U.G. nr. 151/2008, pentru lector universitar, cu o vechime între 10 – 15 ani este de între 5,868 – 8,920. După cum se poate observa, s-a modificat doar pragul minim al coeficienţilor, astfel încât un lector universitar care beneficia de coeficientul maxim de salarizare anterior nu înregistra, prin efectul OUG nr. 151/2008 vreo creştere salarială în cursul anului 2009.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial din 6 iulie 209, O.U.G. nr. 151/2008 a fost declarată neconstituţională în ceea ce priveşte dispoziţia art. I pct. 2 şi 3, care să ducă la nepunerea în aplicare a Legii nr. 221/2008.
Potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2009, în vigoare de la 30 ianuarie 2009, Guvernul a decis aplicarea coeficientului de multiplicare stipulat de O.U.G. nr. 151/2008 pentru perioada 1 ianuarie – 31 martie 2009 şi a statuat că pentru perioada 1 aprilie – 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru
toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008.
Practic, acest lucru ar fi însemnat o aplicare anticipată a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului – nr. 151/2008, care ar fi însemnat în fapt o modificare a veniturilor salariale ale persoanelor care nu aveau deja coeficientul de salarizare maxim. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial din 31 iulie 2009, prevederile relevante ale O.U.G. nr. 1/2009 au fost declarate neconstituţionale.
Prin O.U.G. nr. 31/2009 s-au reiterat prevederile O.U.G. nr. 1/2009, cu singura precizare că aplicarea anticipată a majorării salariale de o treime ar fi urmat să se facă de la 1 mai 2009.
Prevederile favorabile au fost însă abrogate prin Ordonanţa de urgenţă nr. 41/2009, în vigoare din 30 aprilie 2009, care a fixat practic valorile coeficienţilor de multiplicare pentru anul 2009 la acelaşi nivel cu cel din aprilie 2009. Cu alte cuvinte, s-au revocat măsurile anterioare, astfel încât nu s-a mai produs nici o majorare a coeficienţilor cu începere de la data de 1 mai 2009 sau 1 septembrie 2009.
La data de 1 ianuarie 2010, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 330/2009(legea unică a salarizării).
Conform art. 9 alin. 4 din Legea contenciosului administrativ, în termen de un an de la data publicării deciziei prin care o anumită ordonanţă de urgenţă a fost declarată neconstituţională, persoanele prejudiciate prin dispoziţiile ordonanţei pot formula o acţiune în despăgubiri.
Arată reclamantul că, în cazul său, ordonanţele de urgenţă prejudiciabile avute în vedere sunt următoarele:
– O.U.G. nr. 151/2008 (decizia de constatare a neconstituţionalităţii publicată în M. Of. din 6 iulie 2009);
– O.U.G. nr. 1/2009 (decizia de constatare a neconstituţionalităţii publicată în M. Of. din 31 iulie 2009).
Raportat la condiţiile răspunderii civile delictuale, existenţa unei fapte culpabile, a vinovăţiei autorităţilor publice din România, a prejudiciului suferit de subsemnatul şi a legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu este evidentă. Astfel, prin efectul combinat al O.U.G. nr. 151/2008 şi respectiv O.U.G, nr. 1/2009, prevederile O.G. nr, 15/2008 în forma aprobată prin Legea nr. 221/2008 nu au fost practic niciodată puse în aplicare, în perioada 1.10.2008 – 31 decembrie 2009.
Cu alte cuvinte, datorită incidenţei celor două ordonanţe de urgenţă, declarate neconstituţionale, reclamantul a fost lipsit în perioada 1 octombrie 2008 – 31 decembrie 2009 de creşterile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Prin urmare, singura problemă în discuţie este aceea a întinderii prejudiciului, pentru a se putea stabili valoarea corespunzătoare a despăgubirilor.
Prejudiciu = Valoare coeficient Legea 221/2008 – Valoare coeficient OUG 151/2008 x Coeficient corespunzător poziţiei/vechimii x Numărul de luni.
Coeficienţii de multiplicare pentru personalul didactic din învăţământul universitar, de care a beneficiat reclamantul în perioada oct.2008 -dec.2009, sunt următorii:
– pentru perioada octombrie – decembrie 2008, coeficientul de multiplicare pentru funcţia de lector, tranşa de vechime de 10-15 ani este 6,287. Prin urmare, în cazul unui lector universitar, cu coeficient de multiplicare 6,287, pentru perioada de 3 luni cuprinsă între 1 octombrie 2008 – 31 decembrie 2008, prejudiciul este de (400,00 – 299,933) x 6,287 x 3 luni = 1887,36 lei.
– pentru perioada ianuarie – decembrie 2009, coeficientul de multiplicare pentru funcţia de lector, tranşa de vechime de 10-15 ani este 7,528. Prin urmare, în cazul unui lector universitar, cu coeficient de multiplicare 7,528, pentru perioada de 12 luni cuprinsă între 1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009, prejudiciul este de (400,00 – 299,933) x 7,528 x 12 luni = 9.039,65 lei.
Prejudiciul total pentru perioada 1 octombrie 2008 – 31 decembrie 2008 este de 10.927,01 lei.
Pe cale de consecinţă, reclamantul a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar pârâţii Guvernul României şi Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice trebuie să fie obligaţi la plata despăgubirilor pentru adoptarea şi punerea în aplicare a unor ordonanţe de urgenţă neconstituţionale.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din 22.11.2010, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Bucureşti a formulat o cerere de intervenţie în interesul Guvernului României.
În motivare a arătat că, reclamantul, cadru didactic, a solicitat „plata unor despăgubiri în cuantum total de 10927,01 lei pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanţe de urgenţă neconstituţionale,,.
În ceea ce priveşte interesul pe care Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îl are în soluţionarea cauzei, acesta decurge din calitatea de membru al Guvernului şi de autoritate de stat ce controlează şi monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea şi funcţionarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat şi particulare.
De asemenea, prevederile legale, respectiv Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi H.G. nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, legitimează interesul său, ca autoritate de stat în domeniul educaţiei.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie aşa cum a fost formulată.
Pe fondul cauzei a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată pentru următoarele motive:
Legiuitorul statuează faptul că acţiunea introdusă conform art. 9 alin. (5) clin Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin ordonanţe ale Guvernului. Aplicabilitatea unui act normativ pentru perioada cât acesta a fost în vigoare nu creează prejudiciu. De la data intrării în vigoare până la data încetării efectelor juridice actele normative se aplică conform principiului efectului imediat al legii noi. Efectul declarării ca neconstituţionale a unei ordonanţe de urgenţă este acela al lipsirii de efecte al actului respectiv de la un moment dat. Neconstituţionalitatea este rezultatul încălcării prevederilor Constituţiei României, republicată, şi conduce la înlăturarea efectelor acelui act normativ pentru viitor.
Curtea Constituţională nu constată că un act normativ este neconstituţional pentru că este generator de prejudicii, ci verifică respectarea prevederilor legii supreme.
În această ordine de idei, având în vedere că pe perioada cât un act normativ a fost în vigoare cadrul normativ trasat de acel act nu este de natură să creeze prejudicii pentru subiecţii la care se referă. Neconstituţionalitatea actului produce efecte cu privire la aplicabilitatea acestuia, respectiv dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale.
Astfel, nu există o legătură de cauzalitate între neconstituţionalitatea unui act şi noţiunea de prejudiciu.
Prin ordonanţele la care face referire reclamantul, respectiv O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 şi O.U.G. nr. 1/2009 s-a reglementat cu privire la valoarea coeficientului de multiplicare pentru cadrele didactice.
Potrivit Constituţiei României, Guvernul are competenţa şi abilitarea de a emite acte normative. Modul de aplicare a actelor normative nu creează prejudiciu pentru reclamant, direct şi personal, ci constituie o garanţie a producerii efectelor acelui act
Dacă reclamantul este nemulţumit de modul în care a fost salarizat, avea posibilitatea alegerii unei alte căi procedurale, putând solicita instanţei de judecată recalcularea drepturilor salariate la care apreciază că ar fi avut dreptul.
De altfel, presupusul prejudiciu este calculat de către reclamant prin raportare la Legea nr. 221/2008 şi nu la ordonanţele de urgenţă pe care le invocă, care au fost în vigoare şi s-au aplicat în mod corect în perioada octombrie 2008 decembrie 2009.Aplicarea ordonanţelor nu conduce la crearea de prejudicii, fiind cunoscut faptul că aplicarea legii de către persoanele obligate să ducă Ia îndeplinire prevederile legale nu generează prejudicii. Se asigură doar respectarea legii în forma aflată în vigoare Ia un moment dat.
Presupusul prejudiciu invocat de reclamant nu poate fi justificat de acesta prin invocarea Legii nr. 221/2008. Mai mult, Legea nr. 221/2008 aprobă cu modificări O.G. nr. 15/2008 şi cuprinde reglementări aplicabile exclusiv pentru anul 2008 personalului din sistemul educaţiei, astfel că nu se impune raportarea la acest act normativ pentru perioada ulterioară datei de 31.12.2008.
În considerarea celor expuse mai sus, apreciem că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acţiunea fiind inadmisibilă.
Potrivit prevederilor art.11(3) din Legea nr. 47/1992 cu modificările şi completările ulterioare, deciziile Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile OUG. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1 2009 sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Textul de lege menţionat reprezintă o transpunere în legea specială a normei fundamentale prevăzută Ia art. 147 alin. 4 din României potrivit căreia deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, de la data publicării deciziile fiind general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Astfel, în mod nelegal reclamantul susţine că este prejudiciat de O.U.G. nr. 31/2009 şi O.U.G. nr. 41/2009.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale Bucureşti.
În motivare a arătat că, cererea este justificată datorită faptului că are calitatea de avizator, respectiv coiniţiator al actelor normative criticate.
Totodată a invocat următoarele excepţii:
– excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
– excepţia inadmisibilităţii acţiunii – în raport de susţinerile reclamantului potrivit cărora contestă acte normative declarate neconstituţionale, acţiunea formulată de acesta este inadmisibila, neîntrunind condiţiile imperativ prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;
– excepţia tardivităţii – în raport de dispoziţiile art. 9 alin.9(4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ acţiunea reclamantului este tardiv formulată, termenul de un an de zile fiind depăşit.
Pe fond a arătat că, prin O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, care modifică coeficientul de multiplicare 1,000 pentru perioada 01 octombrie – 31 decembrie 2008 prevăzut în anexele la O.G. nr. 15/2008. Această lege stabilea pentru cadrele didactice din învăţământul universitar şi preuniversitar de stat o creştere salarială de 55% pentru profesorii universitari, respectiv de 37% pentru conferenţiari, lectori, preparatori şi personalul didactic din învăţământul preuniversitar faţă de creşterea de 9% prevăzută în O.G. nr. 15/2008.
Ulterior, această lege a fost modificată prin O.U.G. nr. 151/2008, care revine la majorarea iniţială de 9% pentru perioada 01 octombrie – 31 decembrie 2008. De asemenea se fac prevederi legislative şi pentru salariile personalului didactic pe perioada anului 2009.
În luna ianuarie 2009 se modifică prevederile O.U.G. nr. 151/2008 prin apariţia O.U.G. nr. 1/2009- Pentru perioada 01 ianuarie – 31 martie 2009 s-a păstrat coeficientul de, multiplicare 1,000 prevăzut pentru lunile octombrie-decembrie 2008 din O.U.G. nr. 151/2008.
Prin O.U.G. nr. 31/2009 se păstrează acelaşi coeficient de multiplicare 1,000 din perioada 01 ianuarie – 31 martie 2009 şi pentru luna aprilie 2009, iar prin prevederile O.U.G. nr. 41/2009 se continuă aplicabilitatea aceluiaşi coeficient şi pentru perioada 01 mai – 31 decembrie 2009.
Deciziile Curţii Constituţionale declară neconstituţionale prevederile art. I pot. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 şi ale O.U.G. nr. 1/2009.
Prevederile O.U.G. nr. 31/2009 şi O.U.G. nr. 41/2009 au fost aprobate prin Legea nr. 259/2009, respectiv prin Legea nr. 300/2009, fapt pentru care nivelul coeficientului de multiplicare 1,000 şi a coeficienţilor de ierarhizare din perioada 01 aprilie – 31 decembrie 2009 este cel prevăzut la anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a din OG. nr. 15/2008, toate celelalte anexe fiind abrogate.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, motivat de faptul că, potrivit art.9 alin.4 din Legea nr.554/2004, cu modificările şi. completările ulterioare, în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţi este urmare a unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea prin care se solicită despăgubiri, poate fi introdusă de persoana ce se consideră vătămată in termen de 1 an.
Legea contenciosului administrativ a menţionat si momentul de la care începe să curgă acest termen, respectiv de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale. în Monitorului Oficial al României Partea I. Acest termen a fost calificat, totodată, de legiuitor ca fiind de decădere.
Reclamantul s-a adresat instanţei de judecată la data de 29 octombrie 2010. potrivit informaţiilor cu privire Ia înregistrarea cererii, regăsite pe portalul Curţii de Apel Suceava.
Având în vedere dispoziţiile art.101 alin.3 Cod procedură civilă, termenul de 1 an reglementat de art.9 alin.4 din Legea nr.554/2004 s-a împlinit la data de 6 iulie 2010, respectiv la data de 31 iulie 2010.
Pe fondul cauzei a arătat următoarele:
Legiuitorul statuează faptul că acţiunea introdusă conform art.9 alin. (5) din Legea 554/2004 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin ordonanţe ale Guvernului.
Raportat la situaţia expusă, considerăm că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât în speţă nu s-a creat un prejudiciu.
Prin ordonanţele la care face referire reclamantul, respectiv Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 şi Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr.1/2009 s-a reglementat cu privire la valoarea coeficientului de multiplicare pentru cadrele didactice.
Potrivit Constituţiei României, Guvernul are competenţa şi abilitarea de a emite acte normative. Modul de aplicare a actelor normative nu creează prejudiciu pentru reclamant, direct şi personal.
Dacă reclamantul este nemulţumit de modul în care a fost salarizat avea posibilitatea alegerii unei alte căi procedurale, putând solicita instanţei de judecată recalcularea drepturilor salariale la care apreciază că ar fi avut dreptul.
De altfel, presupusul prejudiciu este calculat de către reclamant prin raportare la Legea nr. 221/2008 şi nu la ordonanţele de urgenţă pe care le invocă, care au fost în. vigoare şi s-au aplicat în mod corect în perioada octombrie 2008 – decembrie 2009.
Potrivit prevederilor art. 11 alin,(3) din Legea nr.47/1992 cu modificările şi completările ulterioare, deciziile Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile OUG. nr.136/2008, O.U.G. nr.151/2008 şi O.U.G. nr. 1/2009 sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
A mai menţionat faptul că, O.U.G, nr.31/2009 şi O.U.G. nr.41/2009 prin care, de asemenea, a fost modificată O.G nr. 15/2008, au fost în vigoare şi şi-au produs efectele până la data de 1 ianuarie 2010, dată la care au intrat în vigoare prevederile Legii nr.330/2009, astfel încât salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislaţia aflată în vigoare. Curtea Constituţională nu a pronunţat vreo decizie prin care aceste acte normative să fie declarate neconstituţionale.
Reclamantul V.R. a formulat răspunsuri la întâmpinare şi la cererile de intervenţie, solicitând instanţei respingerea excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocate de Guvernul României, motivat de faptul că raportat la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale vizând neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 151/2008 – 6 iulie 2009 – solicitând a se observa faptul că acţiunea a fost transmisă prin poştă la 2.07.2010.
Totodată a solicitat respingerea cererii de intervenţie a MMFPS în interesul Guvernul României, ca nefondată, cu consecinţa respingerii excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile, excepţiei netimbrării, excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi tot ca nefondată respingerea cererii de intervenţie a MECTS în interesul Guvernul României.
Pe fond a solicitat înlăturarea apărărilor de fond invocate de Guvernul României prin întâmpinare, având în vedere următoarele:
a) Cu privire la existenţa unui prejudiciu, sub acest aspect, apreciază că este potrivit a se raporta la dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel conform textului convenţional, “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurile sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi in condiţiile prevăzute de le şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.
În sens convenţional, reclamantul este deţinătorul unui “bun”, respectiv al dreptului de creanţă împotriva Statului Român, drept de creanţă născut direct din lege (O.G. nr. 15/2008, în forma modificată la 1.10.2008 prin Legea nr. 221/2008) Or, conform jurisprudenţei Curţii (de pildă, hotărârea din 9 decembrie 1994, Rafinăriile greceşti Stran şi Strahs Andreadis c. Grecia), noţiunea de “bun” include şi drepturile uuei persoane asupra unei creanţe.
Reclamantul având în mod evident şi „speranţa legitimă” de a obţine acest bun, în sensul dispoziţii convenţionale. Potrivit Curţii, speranţa legitimă, protejată în aceeaşi măsură ca şi dreptul de proprietate obţinut, este o creanţă certă, măcar din punct de vedere al existenţei, reprezentând dreptul cert al unei persoane de a obţine un bun. Cu alte cuvinte, dacă o persoană are, potrivit legii interne, dreptul de a obţine un bun, iar acest drept este absolut incontestabil, se va considera că persoana în cauză are o speranţă legitimă, ce beneficiază de protecţia oferită prin Convenţie.
În ceea ce priveşte „privarea de proprietate” pe care reclamantul a suferit-o, arată că, jurisprudenţa convenţională a decelat trei condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o privare de proprietate să fie admisibilă: legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de nulitate publică şi proporţionalitatea măsurii cu scopul vizat. În speţă, privarea de proprietate nu este admisibilă întrucât nu este îndeplinită condiţia legalităţii măsurii, datorită faptului că ordonanţele de urgenţă prin care s-a blocat dreptul de a încasa salariul majorat conform O.G. nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2009, au fost declarate neconstituţionale.
Raportat la toate aceste elemente, este evident faptul că existenţa unei, privări de proprietate implică şi existenţa unui prejudiciu produs în patrimoniul reclamantului.
Cu privire la întinderea prejudiciului. în subsidiar, Guvernul învederează faptul că prejudiciul nu ar exista eventual decât la nivelul anului, 2008, întrucât O.G. nr. 15/2008 nu reglementa decât drepturile salariate ale personalului didactic pentru anul 2008.
Este de observat că O.G. nr. 15/2008, cu toate modificările ulterioare operate de Parlament (Legea nr. 221/2008) şi de Guvern (O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1/2009, O.U.G. nr. 31/2009, O.U.G. nr. 41/2009) s-a aplicat şi în anul 2009, ea fiind abrogată doar la 1.01.2010, prin efectul Legii nr. 330/2009 (legea salarizării unice). Pe cale de consecinţă, privarea de proprietate s-a produs pe întreaga perioadă cuprinsă între 1.10.2008 şi 31.12.2009.
Cu privire la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, Guvernul a apreciat că în prezenta speţă deciziile Curţii Constituţionale limitează prejudiciul la perioada ulterioară declarării neconstituţionalităţii ordonanţelor de urgenţă incidente în cauză.
Reclamantul apreciază că această apărare nu poate fi primită raportat la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care nu prevăd o asemenea limitare. Astfel, mecanismul procesual instituit de Legea contenciosului administrativ este destinat să permită repararea prejudiciilor cauzate particularilor prin “ordonanţe de urgenţă sau dispoziţii din ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale”. În opinia sa, răspunderea pentru aceste prejudicii decurge din edictarea ordonanţei neconstituţionale în tot sau în parte, iar nu din constatarea neconstituţionalităţii. Decizia Curţii Constituţionale are doar vocaţia de a dovedi că sunt îndeplinite trei dintre condiţiile răspunderii Civile delictuale – existenţa faptei ilicite, vinovăţia emitentului ordonanţei şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. În aceste condiţii, rămâne instanţei de contencios administrativ doar sarcina de a stabili existenţa şi întinderea prejudiciului.
Prejudiciul creat poate fi evidenţiat foarte simplu potrivit următorului algoritm de calcul: Prejudiciu – Valoare coeficient Legea 227/2008 – Valoare coeficient OUG 151/20081 x Coeficient corespunzător poziţiei /vechimii x Numărul de luni.
În fine, reclamantul a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 9 din legea nr. 554/2004, iar pârâţii Guvernul României şi Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice trebuie să fie obligaţi la plata despăgubirilor pentru adoptarea şi punerea în aplicare a unor ordonanţe de urgenţă neconstituţionale.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive motivat de faptul că:
Sub un prim aspect, se impune a se avea in vedere faptul că Statul Roman, deşi are calitatea de persoană juridică, nu este considerat de dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca subiect al acestui raport juridic în mod direct, acesta neputând fi acţionat direct in judecată.
Acţiunea în contencios administrativ poate fi exercitată faţă de orice organ al statului care acţionează în regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public, cu excepţiile prevăzute de art. 5 din lege.
Cu referire la temeiul de drept invocat în acţiune (art. 9 din Legea nr. 554/2004 – Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului), solicită a se constata că acesta vizează, în esenţă, doua situaţii:
– sesizarea Curţii Constituţionale în urma unei acţiuni intentate de persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau dispoziţiei din ordonanţa;
– soluţionarea cererilor de despăgubiri întemeiate pe ordonanţe declarate (total sau parţial) neconstituţionale, ştiut fiind faptul că legiuitorul constituţional nu poate acorda despăgubiri.
În ambele cazuri, calitatea de parat aparţine Guvernului, motiv pentru care Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice nu justifica coparticipare procesuală pasivă în prezenta cauza.
În al doilea rând, învederează instanţei faptul că statul are o răspundere patrimonială pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare (art. 52 alin. (3) din Constituţia României), în condiţiile legii.
Prin art. 504 Cod de procedura penala, legiuitorul a stabilit răspunderea patrimoniala a statului cu privire la erorile judiciare săvârşite in procesele penale.
Acceptarea unei alte interpretări ar conduce in mod greşit la ideea că Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice are o răspundere nelimitata si necondiţionată, situaţie în care normele legale care reglementează răspunderea statului nu se mai justifica din moment ce principiile răspunderii civile delictuale ar fi general aplicabile.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea excepţia invocată şi respingerea ca inadmisibilă a acţiunii formulată împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.13/17.01.2011, a respins excepţiile lipsei procedurii prealabile şi inadmisibilitaţii formulării acţiunii invocată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice; a admis excepţia tardivităţii cererii de obligare a pârâţilor la plata prejudiciului cauzat prin aplicarea OUG nr. 136/2008; a respins cererea de obligare a pârâţilor la plata de daune materiale pentru repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea OUG nr. 136/2008, ca tardiv formulată; a respins excepţia tardivităţii formulării cererii de obligare a pârâţilor la daune materiale pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea OUG nr. 151/2008 şi OUG nr. 1/2009; a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice; a obligat pârâţii să plătească reclamantului despăgubiri in sumă de 2.259,91 lei pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea O.U.G. nr. 151/2008 şi O.U.G. nr. 1/2009 în perioada 01.01.2009-31.03.2009; a admis în parte cererile de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de intervenienţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice, Curtea va constata că Guvernul României reprezintă Statul Român şi acţionează în numele acestuia. Ca orice subiect de drept este normal ca statul să răspundă pentru actele emise de autorităţile care îl reprezintă şi care au produs prejudicii altor persoane.
De altfel, atât jurisprudenţa CEDO cât şi cea a CEJ au stabilit, cu valoare de principiu, obligaţia statului de reparare a prejudiciilor cauzate persoanelor fizice prin încălcarea drepturilor fundamentale ale omului ori a dreptului comunitar, indiferent dacă încălcarea aflată la originea prejudiciului este imputabilă puterii legislative, judiciare sau executive.
În mod similar, statul trebuie să răspundă pentru prejudiciile cauzate altor persoane prin încălcarea de către Guvernul României a dispoziţiilor Constituţiei.
În considerarea celor arătate, Curtea va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice.
Cât priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de intervenientul accesoriu, Curtea reţine că, prin cererea introductivă reclamantul nu a solicitat anularea unui act administrativ ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispoziţii din ordonanţe ale guvernului declarate neconstituţionale, conform art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Or, conform art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2001 „în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.”
Nu este dată în cauză nici excepţia inadmisibilităţii acţiunii dat fiind că posibilitatea persoanei prejudiciate printr-o ordonanţă a Guvernului declarată neconstituţională de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru repararea prejudiciului este prevăzută expres de art. 9 alin. 1, 4 şi 5 din Legea nr. 554/2004. Nu este real faptul că acţiunea nu s-ar încadra între cele prevăzute expres de art. 9 atâta timp cât ordonanţele în temeiul cărora a fost salarizat reclamantul au fost declarate neconstituţionale urmare a unor excepţii ridicate în alte cauze, fiind aplicabile dispoziţiile alin. 4 din textul normativ citat.
Excepţia tardivităţii formulării cererii este numai parţial întemeiată, respectiv în ceea ce priveşte prejudiciile cauzate prin aplicarea O.U.G. nr. 136/2008.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 „în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
Decizia nr. 1221/12.11.2008 prin care Curtea Constituţională a declarat neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 136/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 804 din 2 decembrie 2008, iar cererea introductivă a fost depusă la oficiul poştal la data de 02.07.2010, cu depăşirea termenului de un an prevăzut de art. 9 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, Decizia nr. 842/02.06.2009 a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională O.U.G. nr. 151/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 464 din 6 iulie 2009 iar Decizia nr. 989/30.06.2009 a Curţii Constituţionale prin care s-a declarat neconstituţională O.U.G. nr. 1/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 31 iulie 2009. Cum acţiunea a fost depusă la oficiul poştal la data de 02.07.2010 (conform menţiunilor de pe plicul aflat la fila 21 din dosar), rezultă că a fost respectat termenul de decădere de un an.
Faţă de această situaţie vor fi respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice, excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, excepţia inadmisibilităţii şi cea a tardivităţii acţiunii rezultate din aplicarea OUG nr. 151/2008 şi OUG nr. 1/2009, toate invocate de intervenientul accesoriu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pe de altă parte, pentru motivele arătate mai sus, Curtea a admiS excepţia tardivităţii formulării cererii de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a aplicării OUG nr. 136/2008.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Legea nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 şi pentru anul 2009 s-a stabilit o valoare pentru coeficientul de multiplicare 1,00 în sumă de 400 lei.
Prin O.U.G. nr. 136/2008 s-a prevăzut o scădere a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 la suma de 299,933 lei pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008, iar această ordonanţă a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1221/2008. Cu toate acestea, dat fiind că cererea referitoare la prejudiciul cauzat prin aplicarea OUG nr. 136/2008 este tardivă, curtea nu va analiza pe fond această cerere.
Prin O.U.G. nr. 151/2008 au fost reluate dispoziţiile OUG nr. 136/2008 de scădere a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 la suma de 299,933 lei pentru anul 2009, urmând ca, în două etape, să fie modificaţi coeficienţii de salarizare aferenţi funcţiilor didactice şi tranşelor de vechime. Dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 842/02.06.2009.
Potrivit OUG nr. 1/2009, intrată în vigoare la data de 30 ianuarie 2009, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost menţinută la suma de 299,933 lei cu aplicarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi de O.U.G. nr. 151/2008 pentru perioada 01.01.2009 – 31.03.2009 şi a statuat că, pentru perioada 01.04.2009 – 31.08.2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficientului de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b., 1.2b, 2b şi 3b la O.G. nr. 15/2008. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 989/30.06.2009, prevederile art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 au fost declarate neconstituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.” Dispoziţiile alin. 4 din acelaşi text normativ stabilesc că „în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.” Din textul alineatului 5 rezultă că persoana vătămată prin ordonanţe ori dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale poate solicita despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea acestor dispoziţii.
Prejudiciul suferit de reclamant prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 151/2008 şi ale O.U.G. nr. 1/2009 declarate neconstituţionale este dovedit atâta timp cât salariul său pentru perioada în care acestea au fost în vigoare a fost calculat la o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei şi nu la valoarea de 400,000 lei prevăzută de OG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Faţă de cele arătate, Curtea a admis cererea de obligare a pârâţilor la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 151/2008 şi O.U.G. nr. 1/2009 declarate neconstituţionale pentru perioada 01.01.2009 – 31.03.2009.
Cât priveşte perioada 01.04.2009 – 31.12.2009, Curtea a constatat că, în această perioadă reclamantul a fost salarizat conform dispoziţiilor OUG nr. 31/2009 şi ale OUG nr. 41/2009 care nu au fost declarate neconstituţionale. Este real că prevederile acestor ordonanţe reiau, total sau parţial, dispoziţiile din O.U.G. nr. 1/2009 dar faţă de temeiul juridic invocat de reclamant în cererea introductivă, respectiv dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiunea apare ca nefondată.
În situaţia în care reclamantul s-ar fi adresat instanţei cu o cerere în despăgubiri constând în drepturile salariale cuvenite conform Legii nr. 221/2008, instanţa ar fi putut verifica compatibilitatea dispoziţiilor OUG nr. 31/2009 şi ale OUG nr. 41/2009 cu tratatele internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. De asemenea, instanţa nu poate analiza compatibilitatea dispoziţiilor OUG nr. 31/2009 şi OUG nr. 41/2009 cu cele ale Constituţiei României întrucât nu are competenţă în această materie, fiind o instanţă de drept comun.
În considerarea celor arătate, Curtea a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii la plata de despăgubiri în sumă de 2.259,91 lei pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 151/2008 şi OUG nr. 1/2009 care au fost declarate neconstituţionale.
În mod corespunzător, pentru pretenţiile reclamantului care au fost respinse a fost admisă cererea de intervenţie formulată în interesul pârâtului Guvernul României de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
