În motivarea cererii s-a învederat că ordonanţa invocată încalcă prevederile art.4 din Legea nr.571/2003 ( Codul Fiscal ) şi dispoziţiile art.15 al.2 şi art.139 din României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a învederat că petenta nu motivează un interes, din cererea introdusă nereieşind dacă entitatea pe care o administrează intră în categoria persoanelor plătitoare a impozitului forfetar introdus de OUG nr.34/2009, în aceste condiţii Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Botoşani citată în acest proces, neavând calitate procesuală pasivă.
Prin sentinţa nr.4123/2009, Judecătoria Botoşani şi-a declinat competenţa către Tribunalul Botoşani care prin sentinţa nr.1163/2009 şi-a declinat competenţa către Curtea de Apel Suceava.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava a constatat că acţiunea formulată este inadmisibilă.
Prin cererea de anulare a impozitului forfetar, reclamanta solicită în fapt şi în drept, anularea parţială a Ordonanţei de urgenţă nr.34/2009 art.32-34, or instanţa de administrativ nu are competenţa de a anula ordonanţa de urgenţă, competenţa punerii de acord a dispoziţiilor din ordonanţele declarate neconstituţionale cu decizia revenind Parlamentului şi Guvernului, potrivit art.147 din Constituţia României.
În plus, dispoziţiile art.9 al.1,5 din Legea nr.554/2004 impun şi formularea unei cereri de anulare a unui act administrativ, obiectul principal al acţiunii neputând fi doar constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe de urgenţă. Or, reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ emis în temeiul OUG nr.34/2009, solicitând doar anularea impozitului forfetar instituit de această ordonanţă. Ordonanţele de urgenţă fiind acte organic-administrative însă material-legislative nu pot face obiectul unui contencios administrativ în anulare.
