Prin decizia civilă nr. 544 din 11 noiembrie 2000, tribunalul a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 6237/2000 a Judecătoriei Constanţa şi, schimbând în tot sentinţa, a respins acţiunea reclamantei SNCFR Marfă Constanţa ca fiind prescrisă.
Pentru a aprecia astfel, instanţa de apel a reţinut că termenul de prescripţie aplicabil în cauză este cel prevăzut de art. 93.1 din Regulamentul de transport, respectiv de un an, calculul acestui termen începând, conform art. 93.3.8, din ziua în care dreptul poate fi exercitat. Cum în speţă termenul de 1 an s-a împlinit la 22 februarie 2000, iar acţiunea a fost înregistrată la 14 martie 2000, acţiunea astfel introdusă, este prescrisă.
Recursul declarat împotriva sus-menţionatei decizii, a fost considerat întemeiat.
Pentru a aprecia astfel, instanţa a avut în vedere că, potrivit art. 956 Cod comercial, acţiunile contra cărăuşilor, derivând din contractul de transport se prescriu prin trecerea unui termen de 6 luni, dacă transportul s-a efectuat în Europa şi de 1 an dacă transportul s-a făcut în altă zonă, aceasta fiind legea generală, dreptul comun în materia contractului de transport.
Regulamentul de transport pe cale ferată reprezintă legea specială, prin natura dispoziţiilor sale stabilind anumite excepţii de la norma generală, care sunt de strictă interpretare, cum ar fi cele cuprinse în art. 93, a căror aplicare nu poate fi extinsă şi la alte cazuri.
Art. 93 din Regulament nu derogă de la dispoziţiile art. 956 Cod comercial decât în ceea ce priveşte durata termenului special, stabilind că acesta este de un an, indiferent unde s-a efectuat transportul.
Astfel, art. 93 din Regulament se referă exclusiv la termenele prin care se prescrie acţiunea împotriva cărăuşului, interpretarea în sensul că acelaşi termen se aplică şi în cazul acţiunilor promovate de cărăuş împotriva altor părţi fiind nelegală. Aşa după cum a apreciat instanţa de apel, o asemenea interpretare excede voinţei legiuitorului care, dacă ar fi dorit ca acest termen să fie aplicabil cărăuşului, ar fi prevăzut aceasta în mod expres.
Concluzionând, instanţa de recurs a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 93 din Regulamentul de transport, dreptul cărăuşului la acţiune împotriva celorlalte părţi din contractul de transport (predătorul şi destinatarul) se prescrie prin trecerea termenului general de prescripţiei de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Aşa fiind şi văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea a admis recursul ca fondat şi a dispus casarea deciziei recurate, trimiţând dosarul spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a se soluţiona pe fond apelul (decizia 97/COM/2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa).
