La data de 13 februarie 2012, prin cererea înregistrata sub nr. 489/87/2012, reclamantul P.J.T. a chemat în judecata civila pe pârâtul C.L.C.O.si a solicitat instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna anularea hotarârii nr. 8/30.03.2011, emisa de catre C.L.C.O.
În sustinerea cererii formulate a motivat:
La data de 30 martie 2011, C.L.C.O a adoptat hotarârea nr. 8/30.03.2011, prin care a stabilit ,, suprafetele de pajisti permanente utilizate de C.L.C.O pentru care se depun cerere de sprijin pe suprafata, în campania 2010, la APIA.,,
Dispozitiile art 119 din Legea nr. 215/2001, definesc patrimoniul unitatii administrativ teritoriale,, ca fiind bunurile mobile si imobile care apartin domeniului public al unitatii administrativ teritoriale, domeniul privat al acesteia precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial.,, si având în vedere obiectul actului administrativ criticat reiese fara putinta de tagada ca acesta se refera la patrimoniul comunei O.
Hotarârea adoptata este nelegala, încalcând dispozitiile art 45 alin 3 din Legea nr. 215/2001, care prevad ca hotarârile privind patrimoniul se adopta cu votul a 2/3 din numarul total al consilierilor locali în functie, din procesul verbal al sedintei de adoptare a hotarârii reiesind ca hotarârea a fost adoptata cu votul a 9 consilieri, din totalul de 14 consilieri în functie desi pentru adoptarea acesteia erau necesare 10 voturi.
ÎN drept , si-a întemeiat cererea pe dispozitiile Legii nr. 340/2004, Legii nr. 54/2004, Legii nr. 215/2001, Legii nr. 24/2000 si Codul civil.
În dovedirea cererii formulate a depus la dosar înscrisuri (filele 5-11).
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fata instantei nu a formulat întâmpinare si nici nu a solicitat probe în aparare.
La termenul de judecata din 14.03.2012, reclamantul a depus la dosar o cerere de renuntare la judecata.
Tribunalul a respins aceasta cerere având în vedere dispozitiile art 28 alin 3 din Legea nr. 554/2004, care prevad ca nu pot fi retrase actiunile de contencios administrativ introduse de persoanele de drept public si de orice autoritate publica, în apararea unui interes public, precum si cele introduse împotriva actelor administrative normative, cu exceptia situatiei în care sunt formulate si pentru apararea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de drept privat.
Solutionând cauza pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, Tribunalul a apreciat ca cererea reclamantului este nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, a avut în vedere urmatoarele considerente:
Prin cererea formulata, reclamantul P.J.T a chemat în judecata civila pe pârâtul C.L.C.O si a solicitat instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna anularea hotarârii nr. 8/30.03.2011, emisa de catre Consiliul local al comunei Orbeasca.
În sustinerea acesteia, a aratat ca pârâtul C.L.C.O a adoptat hotarârea nr. 8/30.03.2011, prin care a stabilit ,, suprafetele de pajisti permanente utilizate de C.L.C.O pentru care se depun cerere de sprijin pe suprafata, în campania 2010, la APIA.,, hotarâre care este nelegala, încalcând dispozitiile art 45 alin 3 din Legea nr. 215/2001, care prevad ca hotarârile privind patrimoniul se adopta cu votul a 2/3 din numarul total al consilierilor locali în functie, din procesul verbal al sedintei de adoptare a hotarârii reiesind ca hotarârea a fost adoptata cu votul a 9 consilieri, din totalul de 14 consilieri în functie desi pentru adoptarea acesteia erau necesare 10 voturi.
Sustinerile reclamantului sunt lipsite de temei, în conditiile în care prin hotarârea adoptata au fost stabilite ,, suprafetele de pajisti permanente utilizate de C.L.C.O, pentru care se depun cerere de sprijin pe suprafata, în campania 2010, la APIA.,,, nefiind adoptate masuri cu caracter dispozitiv privind patrimoniul comunei O., pentru a fi necesara adoptarea unei hotarâri cu respectarea dispozitiilor art 45 alin 3 din Legea nr. 215/2001, privind cvorumul.
Din aceste considerente, cererea reclamantului este nefondata, motiv pentru care urmeaza sa fie respinsa.
