Neîncadrându-se în sfera activităţilor curente, exemplificate de dispoziţiile art. 3 pct. 14 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, creanţele asociaţilor reprezentând creanţe subordonate conform art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, acestea trebuie înscrise la masa credală cu respectarea ordinii de preferinţă, în raport de această ordine putând fi efectuată şi plata lor.
Cât timp nu s-a făcut dovada că plata a fost efectuată de debitor în desfăşurarea activităţilor curente, erau îndeplinite cerinţele pentru anularea plăţii efectuate de administratorul-asociat unic către el-însuşi, în baza dispoziţiilor art. 46 alin. 1 din aceeaşi lege.
Decizia nr.1560 din 7 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
În temeiul dispoziţiilor art. 46 din Legea insolvenţei 85/2006, administratorul judiciar S. A. IPURL a formulat cerere de anulare a plăţilor efectuate după deschiderea procedurii de administratorul societăţii SC D. SRL.
În motivarea cererii administratorul arată faptul că societatea debitoare a efectuat operaţiuni de încasări şi plăţi prin contul deschis la Raiffeisen Bank, conform extraselor de cont şi registrul de casă din luna mai 2009 şi situaţiile anexate în perioada 04.05.2009-29.05.2009, încasând suma de 37.490 lei de la SC I. L. SRL, reprezentând contravaloare chirie spaţiu. Din această sumă au fost achitate comisionul bancar în sumă de 204,35 lei , furnizori în sumă de 1786 lei şi 35.500 lei au fost ridicaţi în numerar de asociatul unic, reprezentând aportul asociatului.
În luna mai 2009, după deschiderea procedurii, administratorul societăţii a efectuat plăţi în sumă de 35.500 lei către sine, reprezentând datorii către asociatul unic, pentru care nu a fost depusă nici o cerere de creanţă, în condiţiile în care debitoarea avea datorii restante către creditorii bugetari în sumă de 7.949 lei şi în condiţiile în care nu au fost acoperite cheltuielile cu procedura, conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 85/2006.
S-au anexat situaţia plăţilor prin casă şi bancă, iar în temeiul art. 46 din Legea 85/2006 s-a solicitat anularea plăţii sumei de 35.500 lei şi obligarea administratorului statutar F. C. la restituirea acestei sume.
Prin sentinţa nr. 253 din 20 mai 2010 Tribunalul a admis cererea de anulare a plăţilor efectuate după deschiderea procedurii de administratorul societăţii SC D. SRL, formulată de administratorul judiciar S. A. IPURL, anulându-se plata sumei de 35.500 lei făcută către F. C. şi l-a obligat pe acesta la restituirea sumei respective şi aducerea acesteia la masa credală.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a apreciat că pârâtul F. C. nu a făcut dovada că plata sumei de 35.500 lei, efectuată după deschiderea procedurii, a reprezentat plata către creditori, pentru continuarea desfăşurării activităţilor curente, aceasta nefiind efectuată sub supravegherea administratorului judiciar.
Cum plata acestei sume, aşa cum a arătat iniţial pârâtul, s-a făcut către el însuşi în calitate de asociat, ca datorie a societăţii către acesta, judecătorul sindic a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.46 din Legea nr.86/2006, plata fiind nulă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul F. C., care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că plăţile au fost efectuate cu încălcarea prevederilor art. 46 din Legea nr. 85/2006, întrucât după deschiderea procedurii insolvenţei societatea a desfăşurat în continuare activitate sub administrarea sa, la data de 15.05.2009 depunându-se la A.F.P., sub numerele 20592 şi 20593, declaraţii privind obligaţii de plată către bugetul de stat, obligaţii născute în urma activităţii desfăşurate după deschiderea procedurii insolvenţei şi care au fost înscrise la masa credală.
În consecinţă, a apreciat recurentul, activitatea desfăşurată de el se încadrează în prevederile art. 49 alin. 1 lit. a din Legea insolvenţei nr. 85/2006 şi, în conformitate cu art. 46, plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, în afara cazurilor prevăzute la art. 49.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii formulată de lichidatorul judiciar.
Curtea a reţinut că prin sentinţa nr. 110/12.03.2009 a judecătorului-sindic s-a dispus deschiderea procedurii generale de împotriva debitoarei SC D. SRL, fiind desemnat administrator judiciar S. A. IPURL.
În luna mai 2009 administratorul debitoarei, F.C., a încasat de la debitorii societăţii în insolvenţă suma de 35.500 lei, conform situaţiei plăţilor rezultând din documentele contabile ale debitoarei şi extrasele de cont; această sumă a fost ridicată ulterior de acelaşi administrator, fără a fi înştiinţat administratorul judiciar, cu titlu de retragere aport asociat.
Potrivit dispoziţiilor art. 49 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, pe perioada de observaţie debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h) şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Prin perioada de observaţie se înţelege perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment, astfel cum este definit termenul în dispoziţiile art.3 pct.15 din acelaşi act normativ.
De asemenea, activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său, cum ar fi: a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate; b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.
Pe de altă parte, conform art. 46 din Legea 85/2006 toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic.
Or, cât timp recurentul-pârât nu a făcut dovada că această sumă a fost plătită de debitor în desfăşurarea activităţilor curente, astfel cum acestea sunt exemplificate mai sus, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a constatat îndeplinite cerinţele pentru anularea plăţii efectuate de administratorul-asociat unic către el-însuşi.
Curtea a constatat totodată că, deşi iniţial pârâtul a susţinut că suma de 35.500 lei a fost destinată plăţii chiriei şi întreţinerii spaţiului închiriat de debitoare, în faţa instanţei de recurs a confirmat că plata constituie, în fapt, aportul său la capitalul debitoarei, astfel cum este înscrisă operaţiunea în evidenţele contabile ale societăţii.
Or, neîncadrându-se în sfera activităţilor curente, potrivit dispoziţiilor legale mai sus reţinute, creanţele asociaţilor reprezentând creanţe subordonate conform art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, acestea trebuie înscrise la masa credală cu respectarea ordinii de preferinţă, în raport de această ordine putând fi efectuată şi plata lor.
Afirmaţiile recurentului privind depunerea declaraţiilor privind obligaţiile de plată către bugetul de stat au fost considerate nerelevante, astfel încât, constatând încălcarea dispoziţiilor legale imperative şi îndeplinirea condiţiilor de constatarea nulităţii plăţii, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul.
