Finalitatea art.5 din Legea nr.29/1990 – aceea că autoritatea sau instituţia publică să analizeze ea însăşi legalitatea şi oportunitatea actului emis sau a refuzului rezolvării unei cereri, mai înainte ca acestea să fie cenzurate de instanţa de judecată -a fost atinsă în cauză, întrucât intimatul pârât a răspuns reclamaţiei administrative la o dată anterioară termenului de judecată la care a fost supusă dezbaterilor excepţia de prematuritate a acţiunii.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art.5 din Legea nr.29/1990, în corelaţie cu normele cuprinse în art.1 şi art.8-11 aceeaşi lege şi cu cele cuprinse în art.48 din Constituţie, rezultă că acţiunea în administrativ se îndreaptă împotriva actului administrativ a cărui anulare o solicită reclamantul ce se consideră vătămat în drepturile sale, iar nu împotriva soluţiei date reclamaţiei administrative, care reprezintă numai o etapă a contenciosului administrativ.
Prin sentinţa civilă nr.201/14.03.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ a respins ca prematură acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia “X” în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a adresat instanţei de fond fără a îndeplini procedura prealabilă prevăzută de art.5 din Legea nr.29/1990.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta. Prin decizia nr.424/14 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ a admis recursul, a casat sentinţa recurată a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că prin acţiunea înregistrată la data de 18.01.2002, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea Hotărârii nr.74/13.12.2001, emisă de Consiliul Local al Sectorului 1 Bucureşti.
Este adevărat că art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990 prevede că înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la emiterea lui, cel care se consideră vătămat trebuie să se adreseze autorităţii emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, iar în speţă reclamaţia administrativă a fost înregistrată la autoritatea administrativă sub nr.1.144/ 21.01.2002 – după sesizarea instanţei.
Finalitatea art.5 din Legea nr.29/1990 – aceea ca autoritatea sau instituţia publică să analizeze ea însăşi legalitatea şi oportunitatea actului emis sau a refuzului rezolvării unei cereri, mai înainte ca acestea să fie cenzurate de instanţa de judecată – a fost atinsă în cază, întrucât intimatul pârât a răspuns reclamaţiei administrative la o dată anterioară termenului de judecată la care a fost supusă dezbaterilor excepţia de prematuritate a acţiunii.
în ceea ce priveşte apărarea formulată de pârât prin întâmpinare în sensul că acţiunea în justiţie ar fi trebuit îndreptată împotriva răspunsului dat reclamaţiei administrative şi nu împotriva actului însuşi, instanţa de recurs a reţinut că, din interpretarea sistematică a prevederilor art.5 din Legea nr.29/1990, în corelaţie cu normele cuprinse în art.1 şi art.8-11 aceeaşi lege şi cu cele cuprinse în art.48 din Constituţie, rezultă că acţiunea în contencios administrativ se îndreaptă împotriva actului administrativ a cărui anulare o solicită reclamantul ce se consideră vătămat în drepturile sale, iar nu împotriva soluţiei date reclamaţiei administrative, care reprezintă numai o etapă a contenciosului administrativ. (Judecator Simona Marcu)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 424/2002)
