– art.18 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, singurele persoane care au calitate procesuală de a acţiona, sunt creditorii, care însă nu au atacat actul de vânzare prin negociere directă, fiind de acord cu modalitatea de vânzare a bunurilor debitoarei.
Decizia nr. 105 din data de 19 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin sentinţa nr. 1322 din 30 septembrie 2010, Tribunalul Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a fostului administrator N V, invocată de lichidatorul judiciar, a respins contestaţia formulată de fostul administrator N V împotriva lichidatorului judiciar Extrem Insolv IPURL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, privind contestaţia împotriva vânzării prin negociere directă a bunurilor societăţii debitoare SC N SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active a fostului administrator N V, invocată de lichidatorul judiciar, este întemeiată întrucât singurele persoane care au calitate procesuală de a acţiona, conform legii 85/2006, sunt creditorii care în speţă au fost toţi de acord cu vânzarea prin negociere directă şi administratorul special potrivit art. 18 alin. 2 lit. c din lege, în speţă creditorii nu au atacat actul de vânzare prin negociere directă, iar administrator special nu a fost numit, din acest punct de vedere, lichidatorul judiciar trebuia să vegheze la respectarea intereselor debitoarei aflată în faliment, iar interesul primordial pentru satisfacerea creanţelor, îl au creditorii, care nu au înţeles să conteste actul de vânzare.
Se reţine prin sentinţă că acţiunea nu putea fi legal intentată de debitoare decât prin lichidator, iar contestatorul N V nu mai este administrator al debitoarei, din moment ce dreptul de administrare a fost ridicat din 03.02.2010 şi cum acesta nu este nici administrator special, pentru a putea intenta acţiunea în condiţiile art. 18 alin. 2, lit.c din Legea nr. 85/2006,privind procedura insolvenţei, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a fostului administrator N V, invocată de lichidatorul judiciar şi a respins contestaţia formulată de fostul administrator N V, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC N. SRL prin asociat unic N V, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că DGFP Prahova în calitate de creditoare trebuia să fie parte în contestaţia formulată şi să-şi spună punctul de vedere, respectiv de vânzare prin licitaţie publică, deoarece vânzarea prin licitaţie publică s-a făcut la preţul de 6354,6 lei cu TVA, un preţ mic, modic, la dosarul cauzei existând o ofertă publică făcută de către numitul C D, de cumpărare la licitaţie cu suma de 491.128 lei fără TVA, persoană care nu a fost citată la licitaţie, impunându-se raportat la dispoziţiile actuale a Codului de procedură civilă şi la contrarietatea de interese, numirea unui administrator special de către instanţă, mai înainte de judecarea cererii formulate, solicitând în acest sens ca potrivit art. 41 şi urm. C.pr.civ. şi dispoziţiile actuale ale Legii nr. 85/2006, să se dispună numirea unui administrator special, pentru a se evita fraudarea societăţii recurente şi a DGFP Prahova de către lichidatorul judiciar.
Recursul este nefondat.
Criticile aduse sentinţei de recurent vizează fondul litigiului, ori recurentului N V, fost administrator unic al SC N SRL Brazi, i s-a ridicat dreptul de administrare prin sentinţa nr. 202/03.02.2010, a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Prahova şi în această situaţie recurentul nu mai avea calitatea de reprezentant al societăţii debitoare şi prin urmare nu mai putea formula contestaţia împotriva vânzării prin licitaţie directă, cu care a fost investită prima instanţă, nemaiavând legitimare procesuală activă, astfel că în mod corect şi legal prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a fostului administrator NV, invocată de lichidatorul judiciar şi a respins contestaţia ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
O astfel de contestaţie putea să o formuleze creditorii şi administratorul special, ori creditorii nu au formulat contestaţie, fiind toţi de acord cu vânzarea prin negociere directă a bunurilor societăţii debitoare, iar administrator special nu a fost numit, aceasta se putea solicita la instanţa de fond şi nu în calea de atac a recursului împotriva sentinţei instanţei de fond, astfel încât criticile aduse sentinţei sunt nefondate.
Aceste au fost considerentele pentru care Curtea a respins ca nefondat recursul declarat.
