Dispoziţiile art. 111 alin. 2, raportat la art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990, republicată, trebuie interpretate în sensul inserării obligatorii a tuturor problemelor ce trebuie analizate în adunarea generală a acţionarilor, inclusiv a celor menţionate ia lit. a)-f) din alin. 2 al art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Prin sentinţa nr. 5676/2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, în dosarul nr. 5892/2001, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. “R.” S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. “R.S.” S.A. Bucureşti şi s-a dispus anularea hotărârilor 2 şi 3 ale adunărilor generale ordinare ale acţionarilor S.C. “R.S.” S.A. din 27.04.2001.
împotriva sentinţei sus-arătate a formulat recurs pârâta, care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând, în esenţă, că:
1) prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10 C. pr. civ.) şi anume că nu s-a pronunţat asupra argumentului întemeiat pe dispoziţiile art. 723 C. pr. civ. privind abuzul de drept procesual, argument larg dezvoltat în acest motiv de recurs;
2) hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.), în sensul că prima instanţă nu a observat că, celelalte probleme asupra cărora s-a hotărât în cadrul adunării generale a acţionarilor din data de 27.04.2001 se încadrează strict în dispoziţiile art. 111 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel încât exista o obligaţie legală imperativă de a dezbate anumite probleme în cel mult 3 luni de la închiderea exerciţiului financiar.
Recurenta a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei – reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
în drept, s-au invocat art. 7208 C. pr. civ., coroborat cu art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. pr. civ., raportat la art. 131 din Legea nr. 31/1990, republicată şi art. 117 alin. 7, coroborat cu art. 111 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
S-a solicitat şi suspendarea executării sentinţei recurate.
Cu privire la cererea de suspendare, Curtea a dispus şi recurenta a depus suma de 15.000.000 lei, cu titlu de cauţiune, cu O.P. nr. 165/5.12.2001.
Examinând motivele de recurs, în raport de probele dosarului, Curtea reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Instanţa de fond a analizat argumentul recurentei întemeiat pe dispoziţiile art. 723 C. pr. civ., privind abuzul de drept procesual, fapt rezultat din considerentele sentinţei recurate, astfel încât susţinerile recurentei că instanţa
de fond nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii apar ca nefondate.
împrejurarea că recurenta nu este de acord cu modul cum a înlăturat instanţa acest argument, nu echivalează cu o lipsă de pronunţare asupra acelui mijloc de apărare.
în fine, abuzul de drept procesual nu a fost confirmat de materialul probator. Motivul doi de recurs nu numai că apare nefondat, dar, prin argumentele ce se vor arăta în continuare, se va confirma, încă o dată, că motivul unu de recurs este nefondat.
Astfel, art. 111 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, relevă faptul că, în afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală are obligaţii imperative de a alege, discuta, aproba sau modifica problemele inserate la pct. a-f din acest text de lege.
Nu rezultă însă că aceste probleme nu trebuiau înserate în convocator, potrivit cu dispoziţiile art. 117 pct. 7 din Legea nr. 31/1990, republicată.
în speţă, inserarea acestor probleme în convocatorul pentru şedinţa din data de 27.04.2001, era cu atât mai mult necesar să se includă pe ordinea de zi şi acţionarii să cunoască această ordine de zi, cu cât intimata mai votase cu privire la acestea la alte şedinţe anterioare, votul fiind “împotrivă”.
în concluzie, dispoziţiile art. 111 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat la art. 117 alin. 7 din aceeaşi lege trebuie interpretate în sensul inserării obligatorii a tuturor problemelor ce trebuie analizate în adunarea generală a acţionarilor convocată, inclusiv problemele inserate la pct. a-f art. 111 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, şi nicidecum că, aceste probleme se hotărăsc de către acţionari pe loc, fără inserarea lor în ordinea de zi a convocatorului.
Coroborând alin. 1 al art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu art. 2 din acelaşi text, legiuitorul a stabilit numai obligaţia de a se discuta în adunarea ordinară, întrunită cel puţin o dată pe an, în cel mult 3 luni de la încheierea exerciţiului financiar, în afara altor probleme înscrise la ordinea de zi şi pe cele inserate la lit. a-f alin. 2 al art. 111 din Legea nr. 31/1990, republicată, dar, fără dubiu, cu respectarea art. 117 pct. 7 din Legea nr. 31/1990, republicată, şi anume că şi aceste probleme să fie înscrise pe ordinea de zi a convocatorului, fapt nerezultat din probe în speţa de faţă.
Cu aceste argumente, Curtea confirmă soluţia primei isntanţe. în considerarea celor de mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
Având în vedere împrejurarea că, cererea de suspendare a hotărârii recurate nu s-a soluţionat mai înainte de soluţionarea cauzei pe fond şi că, la termenul de azi, s-a soluţionat fondul cauzei, Curtea apreciază ca rămasă fără obiect această cerere şi o va respinge ca atare. (Judecator Decebal Taragan)
