Susţinerea reclamantei cu privire la nelegalitatea hotărârii din 30.05.2002 nu poate fi primită atât timp cât legea sau actul constitutiv nu interzice ţinerea celor două adunări generale in aceeaşi zi.
Deşi prin acţiunea introductivă reclamanta confundă cele două adunări generale cu atribuţii distinct reglementate de lege, se impune precizarea conform căreia o dată cu alegerea noului consiliu de administraţie, in condiţiile art. 111 lit. b din Legea nr. 31/1990, de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, implicit are loc şi revocarea vechiului consiliu de administraţie.
Având în vedere că în actul constitutiv nu s-a prevăzut o majoritate absolută mai mare decât majoritatea reglementată de art. 112 (1) din Legea nr. 31/1990 şi întrucât cerinţa legii a fost pe deplin respectată, reţinerea instanţei de fond referitoare la nerespectarea cvorumului este vădit greşită.
(Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. I O/R/C din 13 ianuarie 2003)
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de faţă:
La data de 11.06.2002, prin acţiunea înregistrată sub nr. 2486, reclamanta R. R. a solicitat ca în contradictoriu cu S. C. ,A-“ S. A. Piteşti să se dispună anularea hotărârii adoptată la 30.05.2002 de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, precum şi suspendarea executării acesteia cu consecinţa radierii din în ceea ce priveşte menţiunea de înscriere a noului consiliu de administraţie ales.
Prin cererile ulterioare depuse la 5.07.2002 şi respectiv 13.09.2002 (f. 28 şi 40 din dosar) reclamanta şi-a precizat obiectul acţiunii în sensul că a solicitat şi anularea actului adiţional întocmit în baza hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor din 30.05.2002.
în motivarea acţiunii, aşa cum a fost precizată, reclamanta a invocat nelegalitatea comisă în adunarea generală ordinară din cadrul societăţii pârâte atunci când s-a hotărât alegerea noului consiliu de administraţie. în acest sens s-a făcut trimitere la încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 31/1990 conform cărora nu se putea tine o adunare generală ordinară atâta timp cât nu a fost adusă la îndeplinire hotărârea adunării generale
extraordinare din 30 mai 2002, adunare convocată în aceeaşi zi fără a exista suport în actul constitutiv.
Anularea hotărârii a fost cerută şi pentru considerentul că vechiul consiliu administrativ nu a fost revocat şi descărcat de gestiune în condiţiile legii, nerespectându-se dispoziţiile art. 111 şi 134 din Legea nr. 31/1990.
Al treilea motiv de nulitate s-a referit la nerespectarea prevederilor legale ce privesc majoritatea voturilor necesare pentru validitatea hotărârii.
S-a susţinut de reclamantă că din procesul-verbal al adunării nu rezultă numărul de acţionari prezenţi pentru a putea hotărî asupra alegerii noului consiliu administrativ.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 2474/C din 1 septembrie 2002 a admis acţiunea şi în consecinţă a dispus anularea hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor din 30.05.2002 şi a actului adiţional nr. 313 din 10.06.2002 autentificat de Biroul Unic al C. C. I. Argeş, precum şi radierea acestora din Registrul comerţului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut pe baza dispoziţiilor art. 15 din statutul societăţii pârâte (fila 21) şi ale dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/90 că pentru valabilitatea hotărârii adunării generale ordinare este necesară prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin 2/3 din capitalul social şi votul acţionarilor ce deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare.
în speţă, pentru valabilitatea hotărârii erau necesare 48707 voturi „pentru“ la fiecare membru al consiliului administrativ, cerinţă nerespectată aşa cum rezultă din procesul-verbal de şedinţă aflat la fila 51 din dosar.
în atare situaţie, instanţa de fond a apreciat nelegală hotărârea adoptată la 30.05.2002 în raport de dispoziţiile legale imperative şi în consecinţă a admis acţiunea.
Prin recursul declarat în termen legal, pârâta a criticat soluţia pentru motivul încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., susţinând că instanţa de fond a apreciat greşit probele administrate ceea ce a condus la pronunţarea unei sentinţe nelegale în raport de dispoziţiile Legii nr. 31/90.
Examinând recursul prin prisma criticii aduse şi în funcţie de dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., se constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor reglementate la Secţiunea a ll-a – art. 110 şi următoarele din Legea nr. 31/90, adunările generale ale acţionarilor sunt ordinare şi extraordinare şi pot fi ţinute la sediul societăţii şi în localul ce se va indica în convocare, dacă actul constitutiv nu dispune altfel.
Prin urmare, nu există nici o interdicţie legală asupra ţinerii adunării generale ordinare şi extraordinare în aceeaşi zi şi în acelaşi loc, şi nici actul constitutiv nu dispune în alt mod.
în atare situaţie, susţinerea reclamantei cu privire la nelegalitatea hotărârii din 30.05.2002 din acest punct de vedere nu poate fi primită atât timp cât legea sau actul constitutiv nu interzice ţinerea celor două adunări generale în aceeaşi zi.
Motivul de nelegalitate a hotărârii bazat pe dispoziţiile art. 130 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 31/990 este neîntemeiat faţă de înscrisurile noi depuse de pârâtă în recurs conform art. 305 C. pr. civ. şi care atestă aducerea la îndeplinire a formalităţilor legale referitoare la înscrierea menţiunilor la O. R. C. şi de publicare în Monitorul Oficial, partea a IV-a (filele 29-32).
Deşi prin acţiunea introductivă reclamanta confundă cele două adunări generale cu atribuţii distinct reglementate prin lege, se impune precizarea conform căreia o dată cu alegerea noului consiliu de administraţie, în condiţiile art. 111 lit. b din Legea nr. 31/90, de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, implicit are loc şi revocarea vechiului consiliu de administraţie.
De altfel, în situaţia în care se constată nereguli referitoare la gestiunea încredinţată pe perioada mandatului, administratorii vor fi ţinuţi răspunzători în condiţiile art. 70-73 din Legea nr. 31/90.
Faţă de aceste considerente şi motivul ce a vizat nelegalitatea hotărârii din acest punct de vedere se dovedeşte a fi nefondat.
în fine, susţinerea conform căreia au fost încălcate normele imperative privitoare la cvorumul necesar pentru validitatea hotărârii va fi privită ca neîntemeiată, astfel încât şi soluţia instanţei de fond este greşită în raport de înscrisurile depuse de pârâtă la dosar (necontestate de reclamantă) şi de dispoziţiile art. 112 (1) din Legea nr. 31/1990.
Potrivit acestui text de lege, pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acţionarii ce deţin majoritatea absolută a capitalului social reprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majoritate mai mare.
în speţă, în urma divizării intervenite la data de
24.04.2002 capitalul social al pârâtei în valoare de
966.869.000 lei reprezintă 21.099 acţiuni conform actului adiţional nr. 1939/29.04.2002, deţinute de acţionarii nominalizaţi în tabelul (depus în recurs) aflat la fila 36 din dosar.
în conformitate cu prevederile art. 112 (1) din Legea nr. 31/90, validitatea hotărârii atacate trebuie apreciată în raport de capitalul social de 966.869.000 lei şi de prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin jumătate din acest capital social.
Or, din calculul aritmetic rezultă că hotărârea a fost luată de acţionarii ce deţin majoritatea absolută a capitalului social reprezentat în adunarea generală ordinară din 30.05.2002 (calculul aritmetic constă în adunarea numărului de acţiuni deţinute de acţionarii nominalizaţi în tabelul aflat la fila 36 din dosar, suma se înmulţeşte cu valoarea fiecărei acţiuni, determinând astfel valoarea capitalului social reprezentat la adunarea generală).
Având în vedere că în actul constitutiv nu s-a prevăzut o majoritate absolută mai mare decât majoritatea reglementată de art. 112 (1) din Legea nr. 31/1990 şi întrucât cerinţa legii a fost pe deplin respectată, reţinerea instanţei de fond referitoare la nerespectarea cvorumului este vădit greşită.
în aceste condiţii, se impune şi precizarea că în cauză referirea reclamantei la termenul de 2 luni reglementat de art. 203 din Legea nr. 31/1990, nu-şi găseşte aplicarea, fiind total nerelevant, din moment ce obiectul acţiunii nu priveşte operaţiunea de divizare, ci doar validitatea hotărârii din 30.05.2002 privitoare la alegerea noului consiliu de administraţie.
Concluzionând asupra considerentelor ce precedă, se constată nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, ceea ce atrage admiterea recursului […].
