Adunarea generală a acţionarilor este compusă din totalitatea asociaţilor care participă la constituirea capitalului social. Adoptă hotărârea, adică elaborează şi exprimă voinţa socială, în mod colegial, pe baza principiului majoritar. Votul în adunarea generală a acţionarilor este o rezultantă a voinţei acţionarilor, iar voinţa societară se impune tuturor acţionarilor, indiferent de voinţa individuală a fiecăruia. Democraţia societară presupune că minoritatea se supune majorităţii.
Secţia comercială şi administrativ – decizia civilă nr.256/A/8.10.2004
Prin sentinţa civilă nr.1107/CA/2004, pronunţată de Tribunalul Hunedoara-secţia comercială şi contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată şi precizată de reclamanta S.I.F. “B.-C.” SA, S.I.F. “A” împotriva pârâtei SC “H” SA Petroşani, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 23.10.2003 adoptată de pârâtă şi a tuturor actelor subsecvente hotărârii, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 345.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin Hotărârea AGA din 23.10.2003 a fost lăsată societatea fără activ-Complexul Comercial “J” reprezentând 92,8% din patrimoniul acesteia, societatea fiind în imposibilitatea realizării obiectului de activitate.
S-a mai invocat în argumentarea soluţiei că nu au fost avute în vedere interesele societăţii la adoptarea hotărârii prin cumpărarea a cinci autoturisme Peugeot 406, în condiţiile în care societatea are în total 12 angajaţi şi nu are în obiectul de activitate transportul de persoane, iar în plus societatea înregistra datorii la bugetul asigurărilor sociale.
Instanţa de fond a reţinut şi incidenţa art.124 alin.1 din Legea nr.31/1998 şi interdicţia reprezentării acţionarilor de către administratori prevăzută de alin.5 din acelaşi articol.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC “H” SA solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii precizate.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta arată că dl.D.nu are calitatea de administrator sau funcţionar al pârâtei, conform certificatului eliberat de ORC Hunedoara.
Se susţine că reclamanta nu a invocat nelegalităţi referitoare la convocare, iar votul contra nu este sancţionat cu nulitatea absolută a actelor adoptate.
Apelanta învederează că procura nu trebuie să fie autentică, art.124 alin.1 din Legea nr.31/1990 referindu-se la o “procură specială”, astfel că nici procura S.I.F. “B.C.” nu este în formă autentică.
Se mai învederează că magazinul “J” nu a fost vândut, hotărârea prevăzând un preţ de 1.200.000 euro, excepţional pentru Valea Jiului, aprobă o vânzare eventuală, iar hotărârile din 23.10.2003 au fost menţionate în Registrul comerţului.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Reclamanta S.I.F. “B.-C.” SA a solicitat prin întâmpinare menţinerea în totalitate a sentinţei atacate ca temeinică şi legală.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâtă raportat la probele dosarului, Curtea de apel reţine următoarele:
Din certificatul constatator din data de 11.11.2003 O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara rezultă că administratorii SC “H” SA sunt numiţii B.D.F., B.I., R.P., B.E. şi B.E., iar SC “G.T.” SA unde D.D. are calitatea de acţionar şi este acţionar majoritar cu 68,43% din acţiuni.
Prin urmare, numitul D.D. nu are calitatea de administrator al SC “H” SA pentru a fi aplicabile dispoziţiile art.124 alin.5 din Legea nr.31/1990 care interzice administratorilor să îi reprezinte pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută, aşa cum în mod greşit a constatat instanţa de fond.
SC “G.T.” în calitate de acţionar la SC “H” SA a împuternicit prin actul nr.96/13.10.2003 pe D.D. să îi reprezinte interesele în AGA, în speţă fiind incidentă reprezentarea persoanei juridice prin reprezentanţi legali conform art.124 alin.2, iar nu reprezentarea acţionarilor prin alţi acţionari prevăzută de art.124 alin.1.
Prin urmare, tribunalul interpretând netemeinic dispoziţiile legale, a constatat nulitatea absolută a hotărârii din 23.10.2003, constatând încălcarea art.124 alin.1 şi 5 din Legea nr.31/1990.
Curtea reţine că prin Hotărârea nr.292/1.07.2004 A.G.E.A. S.C.”H” SA a abrogat hotărârea A.G.E.A. nr.202/23.10.2003 referitoare la aprobarea vânzării activului comercial “J” la preţul de 1.200.000 euro şi Hotărârea nr.199/23.10.2003 privind înscrierea în a diferenţelor de reevaluare a patrimoniului societăţii în sumă de 34.627.262 lei.
În ce priveşte Hotărârea nr.200/23.10.2003 prin care s-a aprobat încheierea contractelor de leasing financiar pentru un număr de 5 autoturisme Peugeot 406 şi Hotărârea nr.201/23.10.2003 de aprobare a unui împrumut bancar în sumă de 25.000.000.000 lei destinat cumpărării de mărfuri, instanţa de apel constată că nulitatea absolută ar putea interveni doar ca urmare a nerespectării unor dispoziţii legale sau statuare, dacă prin acestea se ocroteşte un interes social general.
Criteriul de calificare a nulităţii absolute sau relative este natura interesului apărat de normă, general sau particular.
Norma care ocroteşte un interes general este o normă imperativă, or, prin emiterea hotărârilor atacate nu s-a adus atingere vreunui interes general, care să conducă la constatarea nulităţii absolute a hotărârilor adunării generale, cum în mod greşit a apreciat instanţa de fond.
Nulitatea relativă a hotărârii intervine atunci când acestea au fost luate cu votul unor acţionari al căror consimţământ a fost viciat prin eroare, sau violenţă, când nu s-au respectat dispoziţiile legale privind capacitatea acţionarilor sau reprezentarea incapabililor, ori când s-au încălcat dispoziţiile contractuale ori statuare.
Obiectul principal al SC “H” SA este comerţul cu ridicata al produselor, ori, încheierea de contractare de leasing pentru cinci autoturisme şi contractarea unui împrumut bancar sub forma unei linii de credit destinate cumpărării de mărfuri, nu sunt contrare statutului societăţii sau actului constitutiv.
Votul în A.G.E.A. este o rezultantă a voinţei acţionarilor formând qvorumul, dar nu voinţa fiecărui acţionar şi nici voinţa tuturor, ci voinţa societăţii, care se impune tuturor acţionarilor, indiferent de voinţa individuală a fiecăruia.
Democraţia societară presupune că minoritatea se supune majorităţii, chiar dacă voinţa fiecărui asociat, adică acordul de voinţă.
Raportat la aceste considerente, Curtea de apel reţine ca fondat apelul formulat de pârâta SC “H” SA, urmând ca în baza art.296 Cod procedură civilă să îl admită, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei nr.1107/CA/2004 şi respingerea acţiunii formulate de reclamanta S.I.F. “B-C”.
