Adunarea generală a asociaţilor. Revocare din funcţie a administratorului. Administratorul asociat. Dreptul de a contesta hotărârea adunării generale. Competenţă teritorială. Încheierea de scoatere de pe rol


Este admisibilă acţiunea administratorului-asociat prin care solicită anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor dacă prin hotărâre s-au dispus, pe lângă revocarea administratorului, şi alte măsuri privind societatea sau adunarea generală s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative sau a celor care protejează drepturile asociatului reclamant.

Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4 din 13 iunie 2008

Prin cererea înregistrată sub nr. 3281/110/2007/16.05.2007 reclamanta P.I.D, în calitate de asociat al SC E.M.G. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ț.A. și SC E.M.G. SRL solicitând anularea hotărârii AGA din 5.04.2007 prin care s-a dispus schimbarea administratorului societății pârâte și a celorlalte modificări aduse prin această adunare a acționarilor, solicită și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

în motivarea cererii, reclamanta arată că împreună cu pârâtul Ț.A. sunt asociați cu o cotă de participare de 50% la societatea pârâtă, iar între aceștia au apărut neînțelegeri cu privire la cota de participare a societății pârâte la o altă societate comercială, precum și cu privire la plata și condițiile de plată a contravalorii părților sociale cumpărate de societatea pârâtă. în data de 2.03.2007 a cesionat pârâtului Ț.A. 11 părți sociale pe care le avea la societatea pârâtă, reprezentând 22% din capitalul social, iar în contractul de cesiune se prevedea ca reclamanta să rămână administratorul societății, însă la 4.04.2006 asociatul pârât a convocat o adunare generală care avea ca ordine de zi schimbarea administratorului la societatea pârâtă și la aceea la care societatea devenise asociată.

Reclamanta mai arată că și-a exprimat punctul de vedere cu privire la ordinea de zi, arătând, de asemenea, și votul prin corespondență împotriva tuturor punctelor de pe ordinea de zi. Deși și-a exprimat votul în data de 5.04.2007, s-a hotărât schimbarea administratorului cu încălcarea art. 192 și urm. din Legea nr. 31/1990, deoarece și-a exprimat votul prin corespondență.

Prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție, practica judiciară fiind în acest sens.

Prin cererea reconvențională pârâții solicită excluderea asociatei reclamante din societate, susținând că reclamanta mai este asociat și administrator la SC M.C. SRL Bacău, calitate ce a ascuns-o față de celălalt asociat. De asemenea se arată că a comis fraude și abuz de încredere față de SC E.M.G. SRL, existând un dosar penal în care aceasta alături de soțul ei P.M.G. sunt cercetați.

Cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 222 lit. c) și d) coroborat cu art. 80, 82 și urm. din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională invocând lipsa calității de reprezentant a lui C.O.V., susținând că nu au calitatea de administrator la societatea invocată de reclamanții din reconvențională, că există o relație conflictuală dintre pârâtul Ț.A., reclamanta și soțul ei.

Prin sentința comercială nr. 29/17.10.2007 instanța a disjuns cererea reconvențională și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit actului constitutiv al SC E.M.G. SRL, reclamanta are la această societate și calitatea de asociat și calitatea de administrator, deținând un aport la capitalul social de 1.400 lei, echivalentul a 14 părți sociale, reprezentând 28% din capitalul social, având cota de participare la beneficii și pierderi de 28%.

Că potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 441/2006 „Membrii consiliului de administrație, respectiv și ai consiliului de supraveghere nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție”.

Având în vedere temeiul de drept al acțiunii, respectiv art. 196 din Legea nr. 31/1990, instanța constată că în condițiile în care acest text de lege face trimitere în mod expres la dispozițiile art. 132 din lege, rezultă că hotărârile adunării generale a asociațiilor, contrare legii sau actului constitutiv, pot fi atacate în justiție de către asociați care nu au luat parte la adunarea generală, sau care au votat și au cerut să se insereze acestea în procesul-verbal al adunării.

Ca urmare, prin raportare la dispozițiile art. 132 alin. (4) din lege, rezultă că administratorii, chiar și asociații, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

Textele legale menționate, instituind interdicția pentru administratori de a ataca hotărârea adunării generale prin care s-a decis revocarea lor din funcție, nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, întrucât rațiunea pentru care hotărârea adunării generale nu poate fi atacată, este aceea că mandatul administratorului societății comerciale se acordă intuitu personae, și are la bază încrederea reciprocă dintre părți, iar dacă această motivație încetează, nici contractul nu mai poate fi menționat.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care arată că instanța a omis faptul că acțiunea a fost promovată în calitate de asociat și nu de administrator, că hotărârea privind numirea administratorului N.I.S. nu a fost publicată în Monitorul Oficial și nici depusă la O.R.C., că cheltuielile de judecată nu sunt datorate, deoarece avocatul Ț.A. nu a fost împuternicit legal. Se solicită casarea hotărârii și respingerea excepției inadmisibilității.

Prin decizia nr. 4/CC/2008 s-a admis apelul, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele:

SC E.M.G. SRL este constituită din doi asociați, apelanta și intimatul Ț.A. în cadrul acestei societăți apelanta îndeplinește și funcția de administrator al societății, împrejurare ce rezultă din actul constitutiv al societății.

Pentru data de 4.04.2007 intimatul asociat Ț.A. a convocat adunarea generală a asociaților societății pârâte având ca ordine de zi discutarea și evaluarea situației financiare a societății, situația activelor mobile și imobile ale societății, revocarea din funcția de administrator al SC E.M.G. SRL și numirea unui alt administrator, revocarea dlui P.M.G. din funcția de administrator al SC X.C. SRL și numirea unui alt administrator, discutarea contractelor încheiate de această din urmă societate.

Potrivit convocării, în situația în care adunarea generală nu realizează majoritatea cerută de lege, adunarea urma să se desfășoare la 5.04.2007.

în urma adunării generale a fost adoptată hotărârea din 5.04.2007, care pe lângă revocarea din funcția de administrator mai hotărăște și cu privire la aspectele financiar-contabile ale societății, numirea unui nou administrator în persoana dlui N.I.S., reprezentarea societății pârâte în societatea X.C. la care aceasta ar fi asociată și măsuri privind executarea contractului din 2006, precum și atragerea răspunderii administratorilor SC X.C. și a apelantei.

Prin cererea de chemare în judecată apelanta-reclamantă a solicitat anularea AGA atât cu privire la revocarea sa din funcția de administrator, cât și numirea administratorului N.I.S. precum și a „celorlalte modificări aduse prin această adunare a acționarilor”, invocând drept cauză de nulitate și aspecte care țin de exercitarea dreptului de a vota al reclamantei.

Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1999, aplicabil și în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată în baza normei de trimitere cuprinse în art. 196 din lege, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.

Este adevărat că potrivit alin. (4) al art. 132 administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Această dispoziție legală, în cazul asociatului care îndeplinește și funcția de administrator, are caracter special în raport de dispozițiile din alin. (2) al aceluiași articol și, ca orice normă specială, este de strictă interpretare și astfel nu poate fi extinsă aplicarea acesteia la alte situații decât aceea expres precizată.

în consecință, din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că asociatul poate, în condițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, să atace în justiție orice hotărâre a adunării generale a asociaților cu excepția hotărârii de revocare a sa din funcția de administrator.

Așa cum s-a reținut, la data de 5.04.2007 adunarea generală a asociaților a hotărât atât cu privire la revocarea administratorului, cât și cu privire la alte aspecte.

Chiar dacă problemele care au constituit ordinea de zi a adunării generale și în legătură cu care s-a manifestat voința socială a societății sunt cuprinse într-un înscris unic (hotărârea nr. 1), fiecare din acestea constituie o hotărâre distinctă cu regimul juridic propriu.

în acest context, instanța de fond a considerat greșit că acțiunea formulată de asociatul-administrator ar fi inadmisibilă, extinzând aplicarea dispozițiilor prohibitive din alin. (4) al art. 132 din Legea nr. 31/1990 și la alte situații decât cele expres prevăzute în lege, cu toate că anularea privea și celelalte modificări hotărâte de adunarea generală.

O interpretare a dispozițiilor legale în sensul reținut de prima instanța ar avea drept consecință, în fapt, o negare a dreptului unui asociat care îndeplinește și funcția de administrator de a ataca în instanță hotărârea adunării generale a asociaților vădit nelegală și cu privire chiar la modificarea actelor constitutive, dacă acesta ar fi fost luată odată cu revocarea asociatului din funcția de administrator, iar manifestarea de voință a societății s-ar materializa într-un singur înscris probator denumit „hotărâre”.

O astfel de interpretare este însă contrară voinței legiuitorului care a pus la îndemâna asociaților mecanismele legale pentru protejarea drepturilor lor.

(Judecător Pintea Vasilică)