R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinţa Nr. 761/2012
Şedinţa publică de la 24 Februarie 2012
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii L.G. şi L. M. în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P., M.F.P. şi C.C.S.D.
La apelul nominal a răspuns reclamantul L.G., lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că reclamanţii au depus la dosar o precizare la acţiunea iniţială, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul L.G. solicită să se ia act de renunţare la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtele M.F.P. şi C.C.S.D. precum şi de renunţarea la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea la daune cominatorii iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 21 martie 2011 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. …., reclamanţii L.G. şi L. M. au chemat în judecată pârâţii A.N.R.P., M.F.P. şi C.C.S.D., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei A.N.R.P. la întocmirea formelor legale pentru acordarea de despăgubiri şi la plata acestora, precum şi la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 de lei pe zi, până la data îndeplinirii obligaţiilor legale.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că în temeiul Hotărârilor Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, nr. 21/28.02.2008 şi nr. 36/23.07.2009, precum şi a sentinţei civile nr. 2236/04.11.2008 a Tribunalului Gorj, definitivă şi irevocabilă sunt îndreptăţiţi la acordarea de despăgubiri potrivit legii în cuantum de 1 din valoarea stabilită de Comisie.
S-a mai arătat că la datele de 26.05.2010 şi 13.10.2010 au solicitat A.N.R.P. să le comunice dacă, potrivit legii, s-a constituit dosarul de acordare a despăgubirilor, însă nu au primit nici un răspuns din partea acestei autorităţi.
Reclamanţii au mai precizat că la data 14.01.2011 au formulat o plângere prealabilă, în cuprinsul căreia au solicitat ANRP să le comunice dacă actele depuse sunt corespunzătoare pentru ca dosarul să intre în circuitul legal pentru acordarea despăgubirilor stabilite de C.J., însă nici în urma acestui demers nu au primit răspuns.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 290/2003 şi ale Legii nr. 554/2004.
În dovedirea acţiunii, reclamanţii au depus la dosar următoarele înscrisuri: Adresa nr. 2231/18.01.2010 emisă către ANRP, plângere prealabilă, Hotărârea C.J., Sentinţa nr. 2236/04.11.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 7805/95/2008, Sentinţa nr. 3322/05.05.2009 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 1386/318/2009 şi Chitanţa nr. 0132/2011 reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,5 lei.
La data de 14.04.2011, pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia, după expunerea situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, a susţinut că acţiunea este nefondată şi a solicitat respingerea acesteia.
La data de 19 aprilie 2011, M.F.P prin DGFP Gorj a formulat întâmpinare, invocând în cuprinsul acesteia excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că, în speţă nu are competenţe legale pentru acordarea compensaţiilor băneşti solicitate de reclamanţi în sensul Legii nr. 290/2003.
La termenul din data de 24 mai 2011, instanţa a invocat din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
Prin sentinţa nr. 280 din data de 24.05.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. …… a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii L.G. şi L. M. în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P., M.F.P. şi C.C.S.D. , în favoarea Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 5 din Legea nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile Comisiei centrale pentru aplicarea acestei legi sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate la secţia de contencios administrativ a tribunalului în baza căruia domiciliază solicitantul.
Acţiunea formulată de reclamanţi a avut ca temei juridic Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în ….., …….. şi … …, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, având ca obiect constatarea refuzului nejustificat şi nelegal al reprezentantului A.N.R.P. de a le achita suma de 306.119 lei cu titlu de despăgubiri, aşa cum a fost stabilită prin Hotărârea nr. 21/2008 astfel cum a fost modificată prin Hotărârea nr. 36/24.07.2009 emise de Comisia Judeţeană Gorj pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Cum acţiunea reclamanţilor a vizat aplicarea acestei legi speciale, chiar dacă nu se contestă hotărârea Comisie Judeţene sau A.N.R.P, Curtea a constatat că sunt incidente normele de competenţă materială derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale în raport de art. 8 alin. 5 din Legea nr. 290/2003 şi în baza art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Dolj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 06.06.2011, sub nr. 8202/95/2011, fiind citate părţile.
Pârâta A.N.R.P. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, invocând în esenţă faptul că din interpretarea art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, rezultă că plata despăgubirilor este condiţionată de existenţa în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinaţie, iar faţă de absenţa disponibilităţilor băneşti ale statului, raportat la dificultăţile prin care trece economia ţării, admiterea acţiunii ar stabili în sarcina ANRP o obligaţie imposibil de realizat şi care este în măsură să afecteze principiul egalităţii de tratament, recunoscut atât în plan intern cât şi în plan european.
La termenul din data de 09.09.2011, având în vedere menţiunea făcută de apărătorul reclamanţilor în sensul că obiectul acţiunii dedusă judecăţii este cel menţionat în acţiunea precizată depusă la filele 52-53 din dosarul 649/54/2011, respectiv obligarea A.N.R.P. să comunice stadiul solicitării de efectuare a plăţii sumelor stabilite prin Hotărârea nr. 21/28.02.2008 a C.J. pentru aplicarea Legii 290/2003, precum şi modalitatea de plată a acestor despăgubiri, instanţa din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 2 raportat la art. 159 alin. pct. 2 Cod de procedură civilă, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal .
Prin sentinţa nr. 1768 din data de 09.09.2011 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, invocată din oficiu, declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii L.G. şi L. M. în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P., M.F.P. şi C.C.S.D. , în favoarea Curţii de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată procedura şi înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea judecării conflictului de competenţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. ….., la data de 14.10.2011.
Prin decizia nr. 5693 din data de 25.11.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii L.G. şi L. M. în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P., M.F.P. şi C.C.S.D., în favoarea Tribunalului Gorj-Secţia Contencios Administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea 554/2004 ci prevederile Legii 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul şi care având caracter special sunt derogatorii.
Cauza a fost repusă pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, fiind citate părţile.
Reclamanţii L.G. şi L. M., au depus la dosar o precizare la acţiunea iniţială, în sensul că înţeleg să îşi restrângă cadrul procesual şi înţeleg să se judece în contradictoriu doar cu pârâta A.N.R.P. şi nu şi cu pârâţii M.F.P. şi C.C.S.D.în baza Legii 290/2003, precum şi că înţeleg să renunţe la judecarea capătului de cerere din acţiune ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, menţinându-şi însă capătul de cerere din acţiunea introductivă prin care au solicitat obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ în sensul ca ceasta să întocmească formele legale pentru acordarea de despăgubiri reclamanţilor, conform legii.
Analizând cererea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, prin prisma materialului probator administrat în cauză şi în raport de temeiurile de fapt şi de drept invocate de părţi, tribunalul o reţine ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 21 din 28.02.2008, emisă de C.J. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul I.P.J., s-a dispus aprobarea cererii nr. 58/381/16.02.2004 formulată de către C.A.D. şi, faţă de autorii C.V. şi A. şi acordarea de despăgubiri în valoare totală de 306.119 lei, din care: 217.318 lei reprezintă contravaloarea construcţiilor şi terenului aferent, iar 88.801 lei reprezintă contravaloarea terenului agricol şi recoltei neculese în anul refugierii, pentru bunurile situate în oraşul ……..
Prin aceeaşi Hotărâre, s-a dispus respingerea cererii nr. 146/7796/25.11.2004, formulată de L.G. şi L. M., faţă de autorii C.V. şi C.A. pe motivul că nu s-a dovedit în condiţiile legii calitatea de moştenitor legal sau testamentar faţă de autorii bunurilor pentru care se solicită despăgubiri.
Ulterior, ca urmare a sentinţei nr. 2236/04.11.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. …., irevocabilă prin nerecurare, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii L.G. şi L. M. şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 21 din 28.02.2008 şi înscrierea reclamanţilor ca moştenitori testamentari, a fost emisă Hotărârea nr. 36 din 23.07.2009, prin care a fost anulat art. 2 din Hotărârea nr. 21/28.02.2008 a C.J. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 şi s-a completat art. 1 din aceeaşi hotărâre în sensul înscrierii domnului L.G. şi doamnei L. M., ca moştenitori testamentari.
La data de 18.01.2010, reclamanţii au depus la registratura A.N.R.P. – Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003, actele necesare plăţii despăgubirilor ce li se cuvin din suma totală, însă datorită faptului că aceste despăgubiri nu au fost plătite, au formulat prezenta acţiune prin care solicită obligarea acestei instituţii la plata sumei.
Tribunalul reţine că o astfel de acţiune directă, îndreptată împotriva A.N.R.P., prin care s-a solicitat plata despăgubirilor băneşti stabilite printr-o hotărâre a Comisei Judeţene pentru aplicarea Legii 290/2003, în alte condiţii şi în baza altor temeiuri de drept decât cele deschise de legea specială, nu poate fi primită, deoarece ignoră principiul specialia generalibus derogant.
În acest sens a decis de altfel iniţial Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia în interesul legii nr. 33/2008, prin care a fost analizată admisibilitatea acţiunilor în revendicare întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Astfel, prin decizia menţionată s-a stabilit că, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială, şi că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.
Ulterior, tot printr-o decizie pronunţată cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. 27 din 14.11.201, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „Acţiunile în acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 13 din această convenţie, sunt inadmisibile”.
Or, în cauza dedusă judecăţii trebuie analizată tocmai posibilitatea pe care o au persoanele îndreptăţite de a beneficia de despăgubiri pentru bunurile sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, în alte condiţii şi în altă procedură decât cea instituită de legea specială.
Este aşadar evidentă similitudinea problemei de drept în discuţie, singura deosebire constând în natura măsurii reparatorii solicitate de reclamant.
Prin urmare, faţă de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menţionate şi prin raportare la dispoziţiile art. potrivit art. 3307 alin. 4 Cod de procedură civilă, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, tribunalul reţine că, atâta timp cât pentru bunurile proprietatea cetăţenilor români, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiţii persoana îndreptăţită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri sau compensaţii, nu se poate susţine, fără a încălca principiul specialia generalibus derogant, că dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială.
Astfel, în această materie statul a decis că acordarea măsurilor reparatorii au loc în condiţiile impuse de Legea nr.290/2003..
În acest sens, potrivit art.. 1 din Legea nr.290/2003,” cetăţenii români, deposedaţi ca urmare a părăsirii forţate a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, precum şi ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum şi pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forţate a bunurilor, în condiţiile prezentei legi”.
În art. 2, 3 şi 4 din lege este precizată şi modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, iar în art. 8 alin. 2 este instituită obligaţia Comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, de a primi, verifica şi rezolva cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensaţii, după caz şi de a emite Hotărârile privind recunoaşterea drepturilor, acordarea despăgubirilor sau/si a compensaţiilor.
Potrivit art. 10 din aceeaşi lege, punerea în posesie la atribuirile în natură, conform prezentei legi, se face, pentru cetăţenii care sunt şi beneficiari ai Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ai Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ulterior retrocedărilor efectuate potrivit acestora, dar nu mai târziu de 6 luni, iar despăgubirile sau compensaţiile băneşti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9, plata lor putându-se face şi în rate, în maximum 2 ani, în funcţie de disponibilităţile băneşti ale direcţiilor prevăzute la art. 11 alin. (1).
Se observă aşadar în cauza dedusă judecăţii, că reclamanţilor le-a fost recunoscut printr-o hotărâre a comisiei judeţene de aplicare a Legii 290/2003, dreptul de a beneficia de despăgubiri pentru bunurile abandonate de autorii C.A. şi C.A, în oraşul ……., prin aceeaşi hotărâre fiind stabilită şi valoarea despăgubirilor, astfel că plata acestora urmează a fi făcută de către A.N.R.P. a Legii 290/2003, în conformitate cu art. 11 alin. 1 din lege.
Or, a pronunţa o hotărâre judecătorească prin care A.N.R.P. să fie obligată la plata aceloraşi despăgubiri stabilite de C.J. de aplicarea a Legii 290/2003, s-ar ajunge exact la încălcarea principiului specialia generalibus derogant, invocat mai sus.
Faţă de toate considerentele ce preced, tribunalul urmează să respingă acţiunea de faţă, ca nefondată.
Totodată, se va lua act de renunţarea reclamanţilor L.G. şi L. M. la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtele M.F.P. şi C.C.S.D. şi de renunţarea la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea la daune cominatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Ia act de renunţarea reclamanţilor L.G. şi L. M. la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâtele M.F.P. şi C.C. S.
Ia act de renunţarea aceloraşi reclamanţi la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea la daune cominatorii.
Respinge acţiunea promovată de reclamanţii L.G. şi L. M., domiciliaţi în …. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., cu sediul în ……
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 24.02.2012 la Tribunalul Gorj.
