C. civ., art. 1128, art. 1130
Angajamentul de plată a contravalorii serviciilor telefonice, semnat de cumpărătorul imobilului şi acceptat de creditor reprezintă o novaţie prin schimbare de debitor în raportul juridic existent între prestatorul-creditor şi titularul postului telefonic care a înstrăinat imobilul.
Trib. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 148 din 28 februarie 2005, nepublicată
Prin sentinţa nr. 3580/2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA împotriva pârâtului G.C. şi a fost obligat pârâtul la plata contravalorii serviciilor de telefonie prestate de reclamantă.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul la 24 iulie 2004, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, sub nr. 1780/2004. Prin încheierea din 20 decembrie 2004, instanţa, constatând natura comercială a raportului juridic dedus judecăţii, a înaintat dosarul Secţiei a Vl-a comerciale.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul a admis recursul, modificând în tot sentinţa atacată şi, pe fond, respingând acţiunea în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, s-a reţinut că între recurent, în calitate de beneficiar, şi intimată, în calitate de prestator, s-a încheiat un contract de prestări servicii telefonice, contract nematerializat printr-un înscris, dar necontestat
de părţi. In baza acestui contract, intimata-reclamantă a emis pe numele recurentului-pârât o serie de facturi neachitate de acesta pentru perioada 26 februarie 2001 – 30 iunie 2001, în sumă de 5.428.50 lei.
La 8 septembrie 1999 prin contractul autentificat sub nr. 1746 la
B.N.R., recurentul a înstrăinat imobilul situat în Bucureşti, sector 2, ap. 38, către P.S., împreună cu postul telefonic nr. 250.20.96, iar ulterior cumpărătoarea a înstrăinat apartamentul către M.G.
într-adevăr, vânzătorul nu a notificat Romtelecom SA înstrăinarea apartamentului şi a postului telefonic, pentru ca acesta să poată încheia un nou contract cu noul proprietar, însă intimata-reclamantă a înregistrat şi, prin urmare, a acceptat „angajamentul de plată” semnat de M.G. cu privire la debitul de 5.428.500 lei.
In mod greşit instanţa de fond a reţinut că angajamentul de plată nu are nicio relevanţă asupra existenţei raporturilor juridice dintre recurent şi intimată, acesta reprezentând o novaţie prin schimbarea de debitor, care îndeplineşte toate condiţiile legale pentru valabilitatea acesteia.
Astfel, novaţiunea prin schimbarea de debitor are loc atunci când un terţ se angajează faţă de creditor să plătească datoria, fară a fi nevoie de concursul debitorului iniţial, conform art. 1131 C. civ. In urma intervenirii novaţiei, debitorul iniţial este eliberat de datorie, caz în care acţiunea recurentei este neîntemeiată.
Având în vedere cele reţinute mai sus şi reţinând că obligaţia contractuală de plată a contravalorii serviciilor de telefonie a fost preluată de o terţă persoană, împotriva căreia intimata-reclamantă se poate îndrepta, tribunalul a constatat că acţiunea de fond este neîntemeiată şi a respins-o ca atare.
