Lipsa documentelor prezumă fapta de neţinere a contabilităţii în conformitate cu legea. Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu prevederile art. 6 ale Legii contabilităţii nr. 82/1991, administratorilor le revine sarcina organizării şi conducerii contabilităţii în conformitate cu legea. Această obligaţie revine şi administratorilor care, deşi nu au săvârşit acte efective de administrare, răspund pentru pasivitatea lor, adică pentru omisiunea de a organiza şi conduce contabilitatea în conformitate cu legea, răspunderea lor fiind solidară cu a administratorilor care au săvârşit aceeaşi faptă atât prin acţiune, cât şi prin omisiune.
Sunt îndeplinite condiţiile de antrenare a răspunderii şi pentru administratorul care a săvârşit fapte dintre cele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, care preia dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 64/1995, atât prin acţiune, cât şi prin omisiune, întocmind documente false, însuşindu-şi bani din casieria societăţii fără documente justificative, virând bani în avans din credite către societăţi inexistente care nu i-au predat marfă, nerecuperând creanţe de la diverşi debitori sau neîntocmind documente, ultima prezumând fapta de omisiune de a organiza şi conduce contabilitatea în conformitate cu legea.
Legătura de cauzalitate dintre fapte şi încetarea de plăţi a fost motivată de judecătorul-sindic şi anume faptul că acele fapte au condus la necunoaşterea situaţiei economice şi financiare şi la intrarea societăţii în , fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi 1003 C.civ.
Secţia comercială, Decizia nr. 1596 din 23 octombrie 2007
Creditorul BCR a solicitat judecătorului-sindic, printre altele, antrenarea răspunderii administratorilor sociali ai debitorului SC I. SRL CORABIA, I.A. și R.C., în temeiul art. 124 alin. (1) lit. a,d,e și f din Legea nr. 64/1995.
La data de 3.12.2004, a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorilor sociali și creditorul BRD, invocând prevederile art. 124 lit. d din Legea nr. 64/1995.
Prin raportul depus la 19.10.2007, lichidatorul NICK SPRL CRAIOVA prezintă situația societății și solicită antrenarea răspunderii administratorului social R.K.
Prin sentința nr. 210/18.05.2007 pronunțată în dosarul nr. 184/F/2002/3/2004, judecătorul-sindic a admis cererile creditorilor și a dispus antrenarea răspunderii administratorilor sociali ai debitoarei I.A. și R.C., în solidar, pentru pasivul social neacoperit, în cuantum de 4.673.599, 49 lei.
împotriva sentinței au formulat recurs ambii administratori, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recursurile sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
în ce privește recursul formulat de recurentul I.A., Curtea apreciază că nici una din criticile aduse nu sunt fondate. Renunțarea la expertiza dispusă s-a făcut pentru un motiv foarte întemeiat și anume faptul că documentele contabile ale societății și calculatoarele pe care s-a ținut evidența nu se mai găsesc. Aceste documente fie nu au fost întocmite, fie au dispărut și nu au fost predate lichidatorului. Au fost predate lichidatorului numai o parte din documente și acestea au stat la baza analizei situației societății debitoare de către lichidator. Expertul nu a putut să răspundă obiectivelor expertizei pe baza unei evidențe incomplete (fără continuitate, cum susține expertul în procesul verbal din 7 noiembrie 2006) și astfel, s-a renunțat la efectuarea expertizei, lipsa documentelor prezumând fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea. Renunțarea la expertiză nu a fost pusă în discuția pârâților pentru că aceștia nu au fost prezenți la judecată, creditorii și lichidatorul prezenți sau reprezentați fiind de acord cu renunțarea la această probă.
în ce privește vinovăția acestui administrator, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu prevederile art. 6 ale Legii contabilității nr. 82/1991, administratorilor le revine sarcina organizării și conducerii contabilității în conformitate cu legea. Deci, această obligație revenea și administratorului I.A. care, deși nu săvârșit acte efective de administrare, răspunde pentru pasivitatea sa, adică pentru omisiunea de a organiza și conduce contabilitatea în conformitate cu legea, răspunderea sa fiind solidară cu a celuilalt administrator care a săvârșit aceeași faptă atât prin acțiune, cât și prin omisiune. Dovada în acest sens este faptul că documentele contabile nu au fost în totalitate întocmite sau lipsesc și că nu a făcut controlul activității celuilalt administrator, care în numeroase ocazii a întocmit documente false sau și-a însușit bani ai societății fără drept. Pe de altă parte, o parte din acești bani au fost redepuși în casieria societății ca aporturi proprii ale celor doi asociați administratori, împrejurare care a profitat ambilor și de care administratorul I.A. a avut cunoștință așa cum rezultă chiar din susținerile sale atunci când afirmă că a sprijinit activitatea societății cu fonduri proprii. Aceste fonduri proveneau chiar din societate și au fost însușiți ilicit. Faptul că lichidatorul a pus concluzii de antrenare a răspunderii numai a administratorului R.C. nu împiedica pe judecătorul-sindic să antreneze răspunderea și a administratorului I.A., pentru fapta de omisiune de a organiza și conduce contabilitatea în conformitate cu legea, câtă vreme era investit de creditori cu o asemenea cerere.
Judecătorul-sindic și-a motivat în fapt și în drept soluția în ce privește ambii administratori.
în ce privește pe administratorul R.C, judecătorul-sindic a reținut întemeiat, pe baza concluziilor cuprinse în rapoartele lichidatorului și pe baza faptului că lipsesc unele documente, că administratorul a săvârșit fapte dintre cele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, care preia dispozițiile art. 124 din Legea nr. 64/1995, atât prin acțiune, cât și prin omisiune, întocmind documente false, însușindu-și bani din casieria societății fără documente justificative, virând bani în avans din credite către societăți inexistente care nu i-au predat marfă, nerecuperând creanțe de la diverși debitori sau neîntocmind documente, ultima prezumând fapta de omisiune de a organiza și conduce contabilitatea în conformitate cu legea. Aceste fapte au fost pe larg descrise și individualizate de judecătorul-sindic în hotărârea sa.
Legătura de cauzalitate dintre fapte și încetarea de plăți a fost de asemenea motivată de judecătorul-sindic și anume faptul că acele fapte au condus la necunoașterea situației economice și financiare și la intrarea societății în insolvență, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și 1003 C.civ.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că judecătorul-sindic a pronunțat o soluție temeinică și legală încât va respinge recursurile ca nefondate.
