TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinţa Nr. 790/2012
Şedinţa publică de la 28 Februarie 2012
Pe rol pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 21.02.2012 în cauza formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâtului Primarul comunei Godineşti.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura completă, din ziua dezbaterilor.
Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 21.02.2012, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2011 pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. , reclamanţii C.I., C. I., C. C., D. D., M. G. S., R. B. C., V. N., P. L. P., P. C. M. au chemat în judecată pârâtul Primarul comunei Godineşti, contestând Decizia nr. 144/21,06.2011 a Primarului comunei Godineşti prin care li s-a imputat suma totală de 222.794 lei reprezentând drepturi băneşti încasate necuvenit în perioada 2008-2010 (drepturi speciale conform contractului şi acordului colectiv de muncă, indemnizaţie de dispozitiv, spor de fidelitate şi loialitate, suplimentul postului şi al treptei de salarizare, spor de confidenţialitate şi sporul de mobilitate).
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în urma controlului Curţii de Conturi însuşit de primar prin emiterea deciziei s-a constatat că ar fi încasat necuvenit aceste drepturi băneşti în perioada 2008-2010. Consideră că nici primarul comunei şi nici reprezentanţii Curţii de Conturi nu au ţinut cont de starea de fapt şi de drept întrucât prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Primăriei Godineşti cu Sindicatul salariaţilor si înregistrat sub nr.5275/02.04.2008 la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Gorj acesta a devenit o adevărată lege a părţilor pe care părţile contractante trebuie să o aplice şi să o respecte. Dacă Primăria sau Curtea de Conturi ar fi apreciat că acest contract ar fi fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare ar fi avut posibilitatea să urmeze procedura legală pentru anularea lui. Câtă vreme nu s-a urmat această procedură, ca orice act juridic (cu atât mai mult un contract colectiv de muncă) îşi produce efectele juridice erga omnes.
Este de subliniat că art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipulează: “un contract colectiv de muncă este convenţia încheiată între patronat sau organizaţia patronală, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi orice alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă „iar clauzele contractelor colectiv de muncă vor fi stabilite numai în limitele şi condiţiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, conform art. 12 alin. l din acelaşi act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale, aceleaşi dispoziţii fiind cuprinse şi în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2007-2010»
Consideră că se află pe un târâm expres şi imperativ protejat de lege, de însăşi României (art.41 alin.5) şi de documentele internaţionale în materie, cel al negocierilor colective, între conducătorul instituţiei şi al reprezentanţilor salariaţilor, ca părţi semnatare ale contractelor colective muncă; dreptul la negocierea colectivă este însăşi dispoziţia legală în baza căreia se încheie contractele colective de muncă la nivel de instituţie şi în temeiul cărora se acordă alte drepturi de natură salarială sau materială: contractul colectiv de muncă reprezintă acordul de voinţă al celor două părţi şi reprezintă legea părţilor, ori o dată înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială, singura instituţie căreia îi incumbă obligaţia verificării în sensul conformităţii cu legea, aceste acte devin obligatorii şi îşi răsfrâng efectele asupra tuturor subiecţilor de drept, fiind opozabile şi faţă de autorităţile publice, inclusiv faţă de instanţele judecătoreşti.
Prin contractele colective de muncă nu se pot negocia astfel de drepturi stabilite prin acte normative cum sunt: salariul de bază, sporul de vechime, indemnizaţia de conducere, sporul de noapte, dar pot fi prevăzute drepturi care nu sunt reglementate de lege şi care nici nu sunt interzise de lege, respectându-se adagiul, ceea ce nu este interzis de lege este permis „. Interpretând, per a contrario, dispoziţiile legale menţionate, rezultă că prin contractele colective de muncă pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziţii legale. Dacă legiuitorul ar fi dorit să îngrădească aceste drept fundamental, dreptul la negocierea colectivă, ar fi făcut-o în mod expres şi nejustificat.
Pe de altă parte folosind acelaşi principiu în interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul naţional, precum şi al art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 potrivit cu care contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească dreptul la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior se impune concluzia că se pot negocia clauze care să acorde salariaţilor mai mult decât s-a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. In acest sens sunt şi prevederile art.238 alin.3 din Codul muncii care statuează că la încheierea contractului colectiv de muncă dispoziţiile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal.
În aceste condiţii acordarea drepturilor salariale negociate nu este nelegală din moment ce nu există nici un text de lege care să o interzică ci dimpotrivă drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care raporturile juridice dintre părţile sociale intervine principiul liberei negocieri. Mai mult, obligaţiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate deoarece acesta a fost înregistrat şi prin acest fapt a devenit opozabil, şi în acelaşi timp, obligatoriu pentru părţile contractului, potrivit art.243 din Codul muncii şi art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea executării contractului colectiv de muncă derivă şi din prevederile Convenţiei OIM .nr.131/1970, pe lângă faptul că alin.2 al ambelor articole prevede atragerea răspunderii părţilor care se fac vinovate de neîndeplinirea obligaţiilor avansate prin contractul colectiv de muncă. Este relevant şi faptul că, Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Gorj exercitându-şi controlul de legalitate a înregistrat contractul colectiv de muncă fără obiecţiuni privitoare la drepturi salariale.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate sunt lovite de nulitatea absolută (art. 24 alin.l), nulitate care se constată de instanţa competentă, la cererea părţii interesate (art. 24 alin. 2 din Legea 130/1996). Se prevede, de asemenea, faptul că la momentul înregistrării, direcţiei generale teritoriale de muncă şi protecţie socială vor verifica dacă acestea conţin clauze negociate cu nerespectarea dispoziţiilor art.8, exercitând în acest mod controlul de legalitate şi dacă constată negocierea unor clauze cu încălcarea art.8, au obligaţia de a lua măsuri de intrare în legalitate, de a se înlătura din contract clauzele contrare legii (art.27 alin.1 coroborat cu art.28). Cum la data înregistrării, Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială nu a constatat deficienţe şi a dat avizul favorabil, moment din care contractul colectiv de muncă a început să-şi producă efectele, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia făcea inaplicabile clauzele cuprinse în respectivul contract.
Menţionează că, la încheierea contractului colectiv de muncă au fost respectate dispoziţiile art.22 alin.1 din HG nr.833/2007, şi respectiv, art.12 din legea nr.130/1996, aşa încât sumele de bani au fost legal datorate şi încasate, condiţii din care nu rezultă existenţa unei obligaţii de restituire a lor.
Prin adresa nr.3491 din data de 12.08.2011 emisă de Primăria comunei Godineşti s-a comunicat faptul că prin dispoziţia nr.144 din 21.06.2011, a pus în practică rezultatul controlului efectuat la instituţia sa şi materializat prin procesul verbal de constatare nr.1357/31.03.2011, raportul de financiar nr.871/01.04.20011 şi decizia nr.1083/2011 a Curţii de Conturi a României, Camera de Conturi Gorj prin care s-a constatat faptul că, în perioada anilor 2008 – 2010, instituţia a acordat nelegal şi personalului contractual, drepturi salariale reprezentând, drepturi speciale conform contractului colectiv de muncă, indemnizaţii de dispozitiv, spor de fidelitate şi loialitate, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, sporul de confidenţialitate şi sporul de mobilitate. Drepturile speciale conform contractului colectiv de muncă, nu sunt drepturi de natură salariale cu toate că, pentru punerea în aplicare a prevederilor Contractului colectiv de muncă şi Acordului colectiv de muncă, la adoptarea bugetului local anual, au fost prevăzute sumele necesare.
Deşi drepturile salariale reprezentând indemnizaţii de dispozitiv, spor de fidelitate şi loialitate, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, sporul de confidenţialitate şi sporul de mobilitate au fost câştigate în instanţă, Curtea de Conturi a considerat că nu a fost legal acordarea acestor sume pe viitor. Faţă de aceste precizări şi ţinând seama de atribuţiile care îi revin în calitate de ordonator principal de credite cu privire la recuperarea sumelor încasate necuvenit, a fost respinsă contestaţia reclamanţilor în sensul menţinerii dispoziţiei contestată.
Raportul de audit financiar încheiat la data de 31.03.2011 de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Gorj a prevăzut la punctul 10 că o parte din salariaţii UATC Godineşti au solicitat în instanţă următoarele drepturi de personal: indemnizaţie de dispozitiv în procent de 25%; spor de confidenţialitate 10%, spor de mobilitate 15%; suplimentul postului 25% şi treptei de salarizare 25%; spor pentru fidelitate şi loialitate de până la 20%, din care, au fost constatate sporuri nelegale ce au totalizat în anul 2010 suma de 50.778 lei. In urma extinderii verificării, s-a constatat plata nelegală a sumei de 38.296 lei în anul 2008, precum şi plata nelegală a sumei de 81.295 lei în anul 2009. Se constată, aşadar, un prejudiciu de 188.990 lei, ce include şi daunele civile aferente, fapt care (prin calcularea şi virarea la bugete a contribuţiilor angajatorului, respectiv, c.a.s.s., c.a.s., şomaj, contribuţii pentru concedii si indemnizaţii si contribuţia la fondul de accidente si boli profesionale în sumă 46.755 lei), a condus la a majorarea necuvenită a cheltuielilor de personal ale instituţiei în valoare totală de 235.745 lei.
Reprezentanţii entităţii auditate îşi păstrează punctul de vedere exprimat în notele de relaţii solicitate Această constatare este prezentată pe larg în procesul verbal de constatare, la pct. D.2.1.2. Au fost achitate drepturi salariale retroactive, necuvenite, unor salariaţi ai UATC Godineşti în baza unei sentinţe judecătoreşti puse în aplicare necorespunzător, în suma 4.628 lei, pentru care au fost achitate din bugetul instituţiei, altor bugete suma de 2.655 lei, reprezentând obligaţii social-fiscale.
În timpul misiunii de audit ordonatorul principal de credite, primarul UATC Godineşti, a emis dispoziţiile nr.105-110/10.03.2011, respectiv dispoziţia nr.128/30.03^2011, prin care prejudiciul creat instituţiei va fi recuperat de la salariaţii, funcţionari publici care au beneficiat necuvenit de aceste sume. Această constatare este prezentată pe larg în procesul verbal de constatare, la pct. D.2.1.3.
Prin decizia nr.1083/2011 Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Gorj, la punctul 5 arată că s-a constatat că în anul 2010 instituţia a acordat nelegal funcţionarilor publici şi a personalului contractual, drepturi speciale de natură salarială de la Titlul II „Bunuri şi servicii”, în sumă de 56.630 Iei, reprezentând sume pentru menţinerea sănătăţii şi refacerea capacităţii de muncă – 37.926 lei, acoperirea unei părţi din cheltuielile cu achiziţionarea unei vestimentaţii corespunzătoare – 14.254 lei şi cadouri pentru copii minori ai salariaţilor cu ocazia zilei de Paşti, 1 iunie şi Crăciun în cuantum de 200 lei/copil – 4.450 lei. Aceste drepturi speciale au fost înscrise în acordul colectiv de muncă care nu a fost înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Gorj, dar a fost aprobat de ordonatorul de credite prin dispoziţia nr.81/25.05.2010. Acordarea drepturilor speciale reprezentând sume pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii şi asigurarea protecţiei personalului, acoperirea unei părţi din cheltuielile cu achiziţionarea unei vestimentaţii corespunzătoare şi cadouri pentru copii minori ai salariaţilor cu ocazia zilei de Paşti, 1 iunie şi Crăciun, angajaţilor UATC Godineşti în anul 2010, doar în baza prevederilor acordului colectiv de muncă este nelegală, din următoarele motive: clauzele acordului colectiv de muncă referitoare la acordarea acestor drepturi exced normelor legale, întrucât sistemul de salarizare din sectorul bugetar este stabilit prin lege, nu poate constitui obiect al negocierilor şi nu poate fi modificat prin convenţii colective, prevedere ce se regăseşte înscrisă la art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă; art.7, alin.l, lit.a şi d din legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă prevede obligaţia angajatorului de a lua masurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă, fără a face referire la acordarea unor sume de bani salariaţilor; dispoziţiile art.32 din legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici prevăd că numai cei ce sunt obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit, salariaţii primăriei neîncadrându-se în prevederile actului normativ mai sus menţionat; legislaţia privind salarizarea personalului bugetar nu prevede acordarea din fonduri publice de cadouri copiilor angajaţilor cu ocazia diferitelor sărbători.
În urma aprobării conducerii Camerei de Conturi Gorj, având în vedere prevederile pct.109, lit.a din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, s-a extins verificarea şi pentru exerciţiile bugetare anterioare, pentru a constata dacă abaterea prezentată are caracter de continuitate. În anii 2008 şi 2009, UATC Godineşti a acordat nelegal funcţionarilor publici şi personalului contractual, drepturi speciale de natură salarială în baza prevederilor contractului colectiv de muncă, înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Gorj sub nr.29/04.04.2008.
Astfel, în anul 2008 a fost plătită nelegal suma totală de 61.100 lei din care, pentru menţinerea sănătăţii şi refacerea capacităţii de muncă – 37.500 lei, acoperirea unei părţi din cheltuielile cu achiziţionarea unei vestimentaţii corespunzătoare – 18.200 lei şi cadouri pentru copii minori ai salariaţilor cu ocazia zilei de Paşti, 1 iunie şi Crăciun în cuantum de 150 lei/copil — 5.400 lei.
În anul 2009 a fost plătită nelegal suma totală de 78.750 lei din care, pentru menţinerea sănătăţii şi refacerea capacităţii de muncă – 53.700 lei, acoperirea unei părţi din cheltuielile cil achiziţionarea unei vestimentaţii corespunzătoare – 19.500 lei şi cadouri pentru copii minori ai salariaţilor cu ocazia zilei de Paşti, 1 iunie şi Crăciun în cuantum de 150 lei/copil – 5.550 lei.
Cauzele şi împrejurările care au condus la apariţia acestei deficienţe se datorează încheierii unui contract colectiv de muncă care conţine clauze ce exced normelor legale. Acordarea nelegală a unor drepturi speciale a condus la înregistrarea unor plăţi în valoare totală de 196.480 lei cu care s-au majorat nejustificat cheltuielile de bunuri şi servicii ale instituţiei în perioada 2008-2010 şi situaţiile financiare încheiate pentru aceste exerciţii nu oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată de UATC Godineşti.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10.01.2012 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.11196/95/2011, tribunalul a dispus disjungerea cererilor de chemare în judecată ale reclamanţilor , faţă de cererea de chemare în judecată a reclamantului Cioată Ion, scoaterea cauzelor de pe rol şi trimiterea celor opt cereri de chemare în judecată la compartimentul arhivă al secţiei în vederea înregistrării lor.
S-a dispus ataşarea unei copii de pe cererea de chemare în judecată pentru fiecare reclamant în parte; s-a pus în vedere fiecărui reclamant în parte să-şi precizeze în concret obiectul cererii de chemare în judecată privind drepturile, perioada şi actele ce au stat la baza acordării acestora;s-a acordat termen la 07.02.2012, pentru când au fost citate părţile.
Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în condiţiile coparticipării procesuale conform dispoziţiilor art.47 şi 48 c.pr.civ., deşi raportat la obiectul cererii de chemare în judecată aceasta nu vizează un drept comun sau o obligaţiune comună, deşi drepturile invocate au aceeaşi cauză.
Conform dispoziţiilor art.248 din codul muncii conflictele de muncă se împart în conflicte de interese şi conflicte de drepturi, primele având ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă, iar celelalte au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative.
În cazul de faţă se contestă decizia nr.144/21.06.2011 a Primarului comunei Godineşti prin care li s-a imputat suma totală de 222.794 lei reprezentând drepturi băneşti încasate necuvenit în perioada 2008-2010.
În consecinţă drepturile solicitate nu sunt drepturi comune sau drepturi colective, acestea reprezentând drepturi individuale, chiar dacă la prima vedere ar părea ca fiind un conflict de interese, în realitate fiecare reclamant în parte vizează un conflict de drepturi individuale, având fiecare un interes personal, legitim şi actual, întrucât drepturile colective vizează interese cu caracter profesional, social şi economic ale tuturor salariaţilor sau funcţionarilor publici, ce se pot acorda prin diferite acorduri colective, conform dispoziţiilor legii nr.188/1999.
De altfel, interesul fiecărui reclamant în parte este de a se analiza dreptul fiecăruia în parte ceea ce determină o corectă şi atentă dezbatere asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept, cu atât mai mult cu cât acţiunea formulată cuprinde 9 membrii, ceea ce face imposibil de administrat în condiţii optime a tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept.
Conform dispoziţiilor art.47 c.pr.civ. este permis ca mai multe persoane să fie reclamante sau pârâte în cadrul procedurii contencioase, situaţie denumită coparticipare procesuală sau litisconsorţiu procesual. Pentru instituţia coparticipării procesuale se impune de către legiuitor ca obiectul pricinii să fie un drept sau o obligaţie comună părţilor ceea ce presupune existenţa unei identităţi de obiect şi cauză, astfel că în situaţia de faţă nu este vorba de o coparticipare procesuală necesară şi nici nu se impune o coparticipare procesuală facultativă, întrucât fiecare reclamant în parte vizează dreptul său individual, respectiv drepturi băneşti ce decurg din acte juridice diferite, pentru perioade stabilite în funcţie de raportul de serviciu al fiecăruia.
Având în vedere dispoziţiile art.112, art.41 şi următoarele, coroborat cu dispoziţiile art.47 c.pr.civ. tribunalul a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată nu îl reprezintă un drept comun întemeiat pe aceeaşi cauză, fiind solicitate drepturi individuale de fiecare reclamant în parte, respectiv drepturi salariale ce au la bază cauze diferite, acte juridice diferite şi hotărâri judecătoreşti, precum şi perioade diferite conform raportului de serviciu dintre fiecare reclamant în parte şi intimate, pe cale de consecinţă s-a impus disjungerea celor opt cereri de chemare în judecată pentru reclamanţii C.I., C. I., C. C., D. D., M. G. S., R. B. C., V. N., P. L. P., P. C. M.
Reclamantul C. I. a depus, prin serviciul registratură o precizare la acţiune, arătând că
prin cererea de chemare în judecată a contestat dispoziţia de imputare a unor drepturi salariale, drepturi ce au fost acordate prin dispoziţii ale primarului, bazate pe acte normative în vigoare la data încasării acestor sume: în perioada aprilie 2008 – decembrie 2009, în baza contractului colectiv de muncă nr.1123 din 31.03.2008, au fost încasate drepturi speciale pentru refacerea capacităţii în muncă şi pentru procurarea ţinutei, în sumă de 8900 lei; în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2010, a fost încasat sporul de mobilitate/confidenţialitate, în sumă de 1044 lei, spor stabilit prin dispoziţia primarului nr.61/2008, de punere în aplicare a sentinţei Tribunalului Gorj secţia contencios administrativ şi fiscal, cu nr.636/2008; în perioada aprilie 2009 – octombrie 2009 a fost încasat suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în sumă de 3115 lei, stabilit prin dispoziţia primarului nr.114/2009, în baza art.31 alin.1 lit.c şi d din legea nr.188/1999 şi a sentinţei Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal cu nr.441/2009; în perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010, a fost încasată indemnizaţia de dispozitiv, în sumă de 8113 lei, stabilit prin dispoziţia primarului nr.222/2007, în baza Ordinului MAI cu nr.496/28.07.2003, a contractului colectiv de muncă nr.1123/2008 şi acordului colectiv de muncă nr.1791/2010 şi sentinţa Tribunalului Gorj nr.2305/2007; în perioada mai 2008 – decembrie 2010, a fost încasat sporul de fidelitate şi loialitate, în sumă de 2800 lei, spor stabilit prin dispoziţia primarului nr. 100/2008 în baza contractului colectiv de muncă nr.1123 din 31.03.2008 şi Acordului colectiv de muncă nr. 1791/21.05.2010.
Respectivul Contract colectiv de muncă s-a încheiat între Primăria comunei Godineşti şi reprezentanţii salariaţilor care, a fost înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Gorj sub nr.29/04.04.2008, cu prelungirea valabilităţii până în luna aprilie a anului 2010 (art.2 alin.2 din conţinutul contractului colectiv de muncă), iar din luna mai a fost încheiat acordul colectiv de muncă nr.1791/21.05.2010, în conţinutul căruia se regăsesc aceleaşi drepturi şi obligaţii.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996, „Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronală, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc cauzele privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă. De asemenea,conform art.12 alin.1 din acelaşi act normativ, contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale, aceleaşi dispoziţii fiind cuprinse şi în art. 2 din Contractul colectiv de muncă, unic la nivel naţional pentru anul 2007 – 2010.
Întrucât Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Gorj exercitându-şi controlul de legalitate, a înregistrat contractul colectiv de muncă fără obiecţiuni, potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispoziţiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24alin.1), nulitate constatată de instanţa competentă la cererea părţii interesate (art.24 alin.2 din Legea nr. 130/1996). De asemenea, se prevede faptul că la momentul înregistrării, direcţiile generale teritoriale de muncă şi protecţie socială vor verifica dacă acestea conţin clauze negociate cu nerespectarea dispoziţiilor art.8 exercitând în acest mod controlul de legalitate şi dacă constată negocierea unor clauze cu încălcarea art.8 au obligaţia de a lua măsuri de intrare în legalitate şi de a se înlătura din contract clauzele contrare legii(art.27ain.23 coroborat cu art.28). Această procedură însă nu a avut loc, ceea ce înseamnă că Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Gorj şi-a dat avizul favorabil, moment în care contractul colectiv începe să-şi producă efectele, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia făcea inaplicabile clauzele cuprinse în respectivul contract. Drept pentru care trebuie concluzionat că drepturile salariale încasate au fost legal acordate, aşa cum sunt prevăzute în Contractului colectiv de muncă nr. 1123 din 31.03.2008 şi Acordului colectiv de muncă nr. 1791/21.05.2010, astfel încât nu se justifică demersurile întreprinse în vederea recuperării acestora, prin emiterea dispoziţiei de imputare.
La data înregistrării contractului Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale Gorj, exercitându-şi controlul de legalitate, la înregistrat fără obiecţiuni, dându-şi avizul favorabil, moment în care contractul colectiv a început să-şi producă efectele. În mod greşit s-a dispus recuperarea acestei sume având în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut posibilitatea existenţei unor acorduri, (aşa cum este definită prin art.72 din Legea nr.188/1999) între reprezentanţii salariaţilor instituţiei publice şi instituţia publică, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, sănătatea şi securitatea în muncă, de unde rezultă că autorităţile locale sunt autorizate să dispună de sumele alocate pentru îmbunătăţirea condiţiilor la locul de muncă, precum şi cele pentru sănătatea şi securitatea muncii.
Emiterea dispoziţiei de imputare nu s-a realizat în condiţiile prevăzute pentru răspunderea patrimonială, aşa cum este reglementată de Cap.VIII din Statutul funcţionarilor publici. Aceste drepturi salariale au fost acordate în baza unor dispoziţii ale ordonatorului principal de credite, dispoziţii care până la încetarea efectelor juridice se bucură de prezumţia de legalitate, ce include cele două prezumţii de autenticitate şi de veridicitate. De asemenea, această decizie de imputare contravine obligaţiei de a actului administrativ prin care s-au acordat aceste drepturi, cu atât mai mult cu cât nu există nici un început de dovadă, că împotriva dispoziţiilor de acordare s-ar fi declanşat o procedură de retractare, revocare sau anulare în condiţiile legii. Nu se constată existenţa vreunei forme de răspundere juridică a funcţionarilor publici, doar plata unor drepturi salariale, acordate de către ordonatorul principal de credite, în baza actelor administrative emise şi încasate cu bună-credinţă. Enumerarea unor argumente de drept, pentru nelegalitatea unui act juridic nu poate fi reţinută ca suficientă pentru înlăturarea unor acte juridice, declararea nelegalităţii unui act juridic fiind atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti sau al unui organ cu activitate jurisdicţională şi nu al unei autorităţi publice, indiferent de atribuţiile legale ale acesteia.
Nu în ultimul rând, trebuie precizat faptul că la baza emiterii dispoziţiilor de acordare a respectivelor drepturi, au stat sentinţe civile ale Tribunalului Gorj care prin dispozitivul sentinţei obligă Primarul la acordarea acestora şi în continuare. Conform art.16 alin.1 din Constituţia României, “cetăţenii sunt egali în fata legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări”. La art.15 din “Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale” se consacra principiul nediscriminării, iar in art.17 se prevede interzicerea abuzului de drept. Prin art. 1 din Protocolul nr.12 semnat si de România se arata ca “dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie sa fie asigurat fără nici o bazată pe sex, rasă, culoare, limba, , opinii politice sau orice alte opinii politice, origine naţionala sau sociala, avuţie, naştere sau oricare alta situaţie”. Şi aliniatul 2 al acestui articol prevede ca “nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menţionate in paragraful 1 ,din partea nici unei autorităţi publice”.
Apreciază că organele de auditare nu pot declara în mod unilateral ca nelegale acte juridice încheiate de către entitatea verificată, ci, în măsură în care actele sale administrative în care s-au reţinut aceste motive de nelegalitate sunt contestate şi se doreşte constatarea legalităţii a acestora, trebuie să solicite constatarea nelegalităţii de către instanţă.
În raport de aceste aspecte, solicită soluţionarea prezentului litigiu, reţinând ca valabile şi necontestate legal actele juridice prin care s-au acordat respectivele drepturi salariale şi anularea dispoziţiei de imputare. A depus la dosarul cauzei, în fotocopie, dispoziţiile primarului cu nr. 61/2008, 114/2009, 222/2007 şi 100/2008; sentinţele nr.636/2008, nr.441/2009 şi nr.2305/2007 pronunţate de Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
La termenul de judecată din data de 07.02.2012, tribunalul a dispus emiterea unei adrese către pârâtul Primarul comunei Godineşti pentru a comunica ce reprezintă suma imputată care urmează să fie defalcată pe perioadele aferente, precum şi drepturile băneşti acordate şi imputate (sporuri, suplimente). De asemenea, s-a solicitat a fi înaintate actele juridice (hotărâri judecătoreşti, dispoziţii ale primarului, contract colectiv de muncă) care au stat la baza acordării drepturilor băneşti imputate prin decizie şi pentru a preciza dacă aceste drepturi băneşti acordate în perioada 2008-2010 au fost aprobate şi cuprinse în bugetele anuale locale, iar în caz afirmativ să fie înaintate hotărârile Consiliului Local Godineşti prin care s-au alocat sumele necesare acordării acestor drepturi băneşti şi dacă acestea au devenit cheltuieli execuţionale, precum şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii deciziei de imputare.
Prin adresa nr.534 din data de 17.02.2012 pârâta Primăria Godineşti a adus la cunoştinţă faptul că emiterea dispoziţiei nr.144/2011 a fost făcută în baza deciziei nr.1083/2011 a Camerei de Conturi Gorj şi a raportului de audit financiar cu nr.871/2011 prin care se susţine acordarea nelegală a unor drepturi salariale şi dispune recuperarea acestor sume; aceste sume reprezentau, drepturi speciale pentru motivarea personalului, pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii şi asigurarea protecţiei personalului, achiziţionarea ţinutei indemnizaţii de dispozitiv, spor de fidelitate şi loialitate, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, sporul de confidenţialitate şi sporul de mobilitate. S-a arătat că acordarea acestor drepturi salariale a fost făcută prin dispoziţii ale primarului, legal emise şi necontestate iar sumele imputate, au fost prevăzute şi aprobate anual în bugetul comunei Godineşti, aceste sume apărând în contul de execuţie bugetară a comunei la data de 1 decembrie a fiecărui an. Au înaintat, în fotocopie, tabelul cu suma imputată, perioada acordării şi ce reprezintă; decizia nr.1083/2011 a Camerei de Conturi Gorj şi a raportului de audit financiar cu nr.871/2011; contractul colectiv de muncă nr.1123 din 31.03.2008 şi acordului colectiv de muncă nr.1791/21.05.2010; H.C.L. nr.2/2008, (pag.4 din buget), aceste sume apărând în contul de execuţie bugetară al comunei Godineşti la data de 31.12.2008 (pag.4 şi 6); H.C.L. nr.6/2009, (pag.4 ,5 şi 6 din buget), aceste sume apărând în contul de execuţie bugetară al comunei Godineşti la data de 31.12.2009 (pag.3 şi 4);- H.C.L. nr.4/2010, la capitolul 51.02, art.20 alin.20.14-protecţia muncii (pag.4 şi 6 din buget), aceste sume apărând în contul de execuţie bugetară al comunei Godineşti la data de 31.12.2010 (pag. 3 şi 4); dispoziţiile primarului cu nr.61/2008, 114/2009, 222/2007 şi 100/2008; sentinţele nr.636/2008, nr.441/2009 şi nr.2305/2007 pronunţate de Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă următoarele;
În şedinţa publică din 7 februarie 2012 reclamantul a prezentat precizări în ceea ce priveşte contestaţia împotriva dispoziţiei de imputare nr.144 din 21 iunie 2011 privind reţinerile drepturilor salariale încasate necuvenit în perioada 2008 – 2010 emisă de Primarul comunei Godineşti, prin care i s-a imputat suna de 23.972 lei şi care reprezintă următoarele:
1. În perioada aprilie 2008 – decembrie 2009 în baza contractului colectiv de muncă nr. 1123 din 31 martie 2008 a încasat drepturi speciale pentru refacerea capacităţii în muncă şi pentru procurarea ţinutei în sumă de 8.900 lei;
2. În perioada ianuarie 2009 – decembrie 2010 a încasat sporul de mobilitate/confidenţialitate în sumă de 1.044 lei, spor stabilit prin dispoziţia nr. 61/2008 emisă de primar pentru punerea în aplicare a sentinţei nr.636 din 18 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj:
3. În perioada aprilie 2009 – octombrie 2009 a încasat suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în sumă de 3.115 lei prin dispoziţia nr.114 din 28 aprilie 2009 emisă de primar;
4. În perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010 a încasat indemnizaţia de dispozitiv în sumă de 8.113 lei conform dispoziţiei nr. 222 din 29 ianuarie 2007;
5. În perioada mai 2008 – decembrie 2010 a încasat sporul de fidelitate în sumă de 2.800 lei conform dispoziţiei nr.100 din 30 aprilie 2008.
Reclamantul are calitatea de funcţionar public în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Godineşti şi prin dispoziţia de imputare emisă de către pârât s-au imputat sumele menţionate de acesta în precizările efectuate în şedinţa publică, iar la baza emiterii deciziei de imputare a stat decizia nr.1083/2011 emisă de Camera de Conturi Gorj şi raportul de audit financiar nr.871 /2011 prin care se constată acordarea nelegală a acestor drepturi salariale.
Verificând considerentele celor două acte administrativ jurisdicţionale emise în cadrul auditului financiar, tribunalul constată că în ceea ce priveşte dispoziţia de imputare a drepturilor salariale încasate necuvenit de reclamant în perioada 2008 – 2010, la baza acordării acestor drepturi au fost avute în vedere atât acte administrative emise de pârât în calitatea sa de ordonator de credite, acordul colectiv de muncă nr.1791 din 21 mai 2010, precum şi o serie de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, toate aceste acte juridice bucurându-se de prezumţia de legalitate, cu atât mai mult cu cât au intrat în circuitul civil, urmând a se respecta în analiza acestor aspecte de fapt şi de drept şi principiul securităţii raporturilor juridice, întrucât simpla afirmaţie din conţinutul actelor administrativ jurisdicţionale, în sensul că acordarea drepturilor salariale este nelegală nu poate reprezenta o abatere de la legalitate şi regularitate de la dispoziţiile legii contabilităţii nr.82/1991, de la dispoziţiile legii nr.273/2006 privind finanţele publice locale sau de la dispoziţiile OG nr. 92/203 privind Codul de procedură fiscală.
Pentru o interpretare concretă şi succintă a fiecărui drept salarial imputat, tribunalul va face o analiză în fapt şi în drept a acestor sume imputate, în raport de precizările reclamantului şi pentru fiecare drept salarial în parte conform numerotării efectuate, astfel încât în raport de dispoziţiile art.261 C.pr.civ. să poată fi prezentate motivele de fapt şi de drept ce au fost avute în vedere.
1. În perioada aprilie 2008 – decembrie 2009 în baza contractului colectiv de muncă nr.1123 din 31 martie 2008 reclamantul a încasat drepturi speciale pentru refacerea capacităţii în muncă şi pentru procurarea ţinutei în sumă de 8.900 lei, conform dispoziţiilor art.44 alin.5 în care se menţionează că funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Godineşti beneficiază de drepturi speciale în cuantum de 300 lei lunar, care se vor suporta de la capitolul 51.02 „autorităţi executive” titlul II „bunuri şi servicii”, alin. 20.14 „protecţia muncii”; iar conform dispoziţiilor art.44 alin.6 se menţionează faptul că atât funcţionarii publici, cât şi personalul contractual vor beneficia de sume în valoare de 650 lei fiecare pe semestru conform cerinţelor impuse de codul de conduită sal funcţionarului public şi al personalului contractual, cheltuieli ce se vor suporta de la capitolul 51.02 „autorităţi executive” titlul II „bunuri şi servicii”, alin. 20.14 „protecţia muncii”.
Aceste sume au fost prevăzute şi aprobate anual în bugetul local al comunei Godineşti conform hotărârilor consiliului local nr.2/2008, nr.6/2009 şi nr.4/2010, hotărâri ce au fost depuse în copie xerox de către pârât, astfel că sumele acordate cu acest titlu apar în contul de execuţie bugetară al comunei la data de 31 decembrie al fiecărui an.
Aşa cum s-a arătat de către reclamant, atât în cererea de chemare în judecată, cât şi în precizare, contractul colectiv de muncă a fost emis în condiţiile legii nr.130/1996, a fost înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Gorj sub nr.39 din 4 aprilie 2008, cu prelungirea valabilităţii până în luna aprilie 2010, pentru ca în luna mai al aceluiaşi an să fie încheiat acordul colectiv de muncă nr.1791 din 21 mai 2010.
În art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind contractele colective de muncă se stipulează că un contract colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronală pe de o parte şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate sau în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi condiţiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.12 alin.1 din aceeaşi lege, contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
Un argument în plus îl constituie şi dispoziţiile art.72 din legea nr.188/1999 potrivit cu care autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau ai reprezentantei funcţionarilor publici care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, la sănătatea şi securitate în muncă, de unde rezultă că autorităţile locale sunt autorizate să dispună de sumele locale alocate pentru aceste aspecte.
Prin urmare o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispoziţiilor Convenţiei O.I.M. nr.154/1981 promovarea negocierii colective, care prin dispoziţiile art.5 impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toţi cei vizaţi prin convenţie.
Conform dispoziţiilor art.11 alin.1 lit.c şi art.12 din Legea nr.130/1996 clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii unei instituţii sau autorităţi publice pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă, astfel că din contractul colectiv de muncă înregistrat la Primăria comunei Godineşti sub nr.1123 din 31 martie 2008 şi înregistrat la DMIS judeţul Gorj sub nr.29 din 4 aprilie 2008, rezultă că acesta a fost încheiat şi pentru funcţionarii publici, cât şi pentru personalul contractual din cadrul Consiliului local Godineşti şi al Primăriei comunei Godineşti.
Ca atare, orice raport juridic de muncă, fie el în regim contractual sau în regim de funcţie publică, se va desfăşura nu numai în considerarea prevederilor legii, ci şi în considerarea clauzelor contractului colectiv de muncă ce îi sunt aplicabile salariatului sau funcţionarului public în cauză. Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractelor colective de muncă şi anume aceea de izvor de drept, precum şi pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractelor aşa cum rezultă din totalitatea dispoziţiilor legale în materia contractelor de muncă. Raportat la dispoziţiile art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 clauzele contractelor colective de muncă se aplică de la data înregistrării, astfel că un contract colectiv de muncă înregistrat în condiţiile prevăzute de lege este aplicabil părţilor semnatare.
Dreptul la negociere colectivă este însăşi dispoziţia legală în baza căreia se încheie contracte şi acorduri colective la nivel de instituţie şi în temeiul cărora se acordă alte drepturi de natură financiară, materială ş.a.m.d. Contractul colectiv de muncă şi acordul colectiv reprezintă manifestarea de voinţă a celor două părţi, acord de voinţă ce reprezintă legea părţilor astfel că odată înregistrat conform dispoziţiilor art.31 alin.2 Legii nr.130/1996 la Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie, astăzi Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale, fiind singura instituţie care îi incumba şi îi incumbă obligaţia verificării contractului colectiv de muncă sau acordului colectiv în sensul conformităţii cu legea conform dispoziţiilor art.27 din lege. De la data înregistrării aceste acte juridice bilaterale devin obligatorii şi îşi răsfrâng efectele asupra tuturor subiecţilor de drept, fiind opozabile erga omnes, inclusiv instanţelor de judecată.
De altfel, în cadrul procedurii de verificare prealabilă a cuprinsului contractului colectiv de muncă în sensul conformităţii cu legea, instituţia abilitată conform dispoziţiilor art.26 alin.1 din Legea nr.130/1996 avea obligaţia sesizării eventualelor neconformităţi cu dispoziţiile legale, ceea ce conduce la concluzia că drepturile solicitate de către reclamant se prezumă a fi fondate, întrucât din adresa nr.29 din 4 aprilie 2008 a comunicat primăriei comunei Godineşti o serie de recomandări, dar care nu vizează dispoziţiile art.44 alin.5 în care se menţionează că funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Godineşti beneficiază de drepturi speciale în cuantum de 300 lei lunar, care se vor suporta de la capitolul 51.02 „autorităţi executive” titlul II „bunuri şi servicii”, alin. 20.14 „protecţia muncii”; precum şi dispoziţiile art.44 alin.6 se menţionează faptul că atât funcţionarii publici, cât şi personalul contractual vor beneficia de sume în valoare de 650 lei fiecare pe semestru conform cerinţelor impuse de codul de conduită sal funcţionarului public şi al personalului contractual, cheltuieli ce se vor suporta de la capitolul 51.02 „autorităţi executive” titlul II „bunuri şi servicii”, alin. 20.14 „protecţia muncii”.
Împrejurarea că Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie a înregistrat contractul colectiv de muncă, încheiat cu posibilitatea nerespectării art.14 alin.1 lit.b din Legea nr.130/1996, nu este de natură a asana nulitatea absolută a acestui contract pentru încălcarea acestor dispoziţii legale şi nu înlătură dreptul oricărei persoane, ce consideră că înregistrarea este nelegală, să se adreseze instanţei competente cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui asemenea contract, instanţa fiind obligată să analizeze legalitatea contractului colectiv de muncă dedus judecăţii, iar pe de altă parte conform principiului disponibilităţii procesuale instanţa nu a fost investită cu constatarea nerespectării acestor dispoziţii.
Obligaţiile decurgând din contractul colectiv de muncă la nivelul celor două instituţii publice locale nu pot fi încălcate, deoarece acest contract a devenit opozabil şi în acelaşi timp obligatoriu pentru părţile contractante, conform dispoziţiilor art.30 alin.1 din legea nr.130/1996, astfel că executarea clauzelor este obligatorie, iar nerespectarea lor determină atragerea răspunderii părţii contractante culpabile de neîndeplinirea obligaţiilor negociate prin contractul colectiv de muncă. A se susţine caracterul nelegal al clauzelor contractului colectiv de muncă prin diferite interpretări sau aprecieri în afara cadrului procesual stabilit de lege, precum şi neacordarea drepturilor prevăzute de acestea, reprezintă un abuz de drept alături de încălcarea principiilor: tempus regit actum, securităţii raporturilor juridice şi al neretroactivităţii legii, întrucât conform principiului general al bunei credinţe ce guvernează actele juridice, până la proba contrarie se bucură de prezumţia legalităţii, iar temeiul legal al conferirii acestor drepturi este însuşi contractul colectiv de muncă negociat de părţile semnatare, legal încheiat şi înregistrat, ca lege a părţilor.
Raportat şi la principiul autonomiei locale prevăzut de art.3 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, în sensul că prin H.C.L. nr.2/2008, (pag.4 din buget), aceste sume apărând în contul de execuţie bugetară al comunei Godineşti la data de 31.12.2008 (pag.4 şi 6); H.C.L. nr.6/2009, (pag.4 ,5 şi 6 din buget), aceste sume apărând în contul de execuţie bugetară al comunei Godineşti la data de 31.12.2009 (pag.3 şi 4);- H.C.L. nr.4/2010, la capitolul 51.02, art.20 alin.20.14-protecţia muncii (pag.4 şi 6 din buget), aceste sume apărând în contul de execuţie bugetară al comunei Godineşti la data de 31.12.2010 (pag. 3 şi 4); pârâţii în calitatea lor de autoritate deliberativă şi respectiv autoritatea executivă, au stabilit că pot asigura condiţiile materiale şi financiare necesare desfăşurării de către aparatul propriu a activităţilor prevăzute de lege conform dispoziţiilor art.1, art.2, art.21 şi art.104 alin.1 lit.m din legea nr.215/2001, aspect ce s-a realizat în raport cu dispoziţiile art.14 alin.2, 3 şi art. 23 alin.1 din Legea nr.273/2006 potrivit cărora cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată, fiind determinate de autorizările conţinute în legi speciale şi în legile bugetare anuale, nicio cheltuială neputând fi înscrisă în bugetele prevăzute la alin.1 şi 2 şi nici nu poate fi angajată şi efectuată dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
2. În perioada ianuarie 2009 – decembrie 2010 reclamantul a încasat sporul de mobilitate/confidenţialitate în sumă de 1.044 lei, spor stabilit prin dispoziţia nr.61/2008 emisă de primar pentru punerea în aplicare a sentinţei nr.636 din 18 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj prin care s-a admis cererea formulată de reclamant şi au fost obligaţi pârâţii Consiliul local Godineşti şi Primăria comunei Godineşti la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de mobilitate şi confidenţialitate în cuantum total de 25% din salariul de încadrare începând cu ianuarie 2004 şi în continuare, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei până la data plăţii efective a acestora, fără a se preciza atât în hotărâre, cât şi în dispoziţia emisă de primar care este procentul acordat pentru sporul de mobilitate şi care este procentul acordat pentru sporul de confidenţialitate pentru a putea delimita aceste două sporuri, raportat la dispoziţiile art.50 din Legea nr.330/2009 prin care s-au stabilit că începând cu data intrării în vigoare, şi anume 12 noiembrie 2009, se abrogă sporul de mobilitate şi suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, dată de la care într-adevăr acordarea acestui spor se poate considera ca fiind o abatere de la legalitate şi regularitate, întrucât anterior acestei date actele juridice în baza cărora s-au acordat cele două sporuri se bucură de prezumţia de legalitate, constatându-se totodată faptul că au intrat în circuitul civil.
În art. 10 din Ordonanţa nr. 1/2010 se menţionează că: „În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.” ceea ce rezultă că drepturile salariale stabilite prin acte juridice anterior apariţiei legii cadru vor fi acordate atâta timp cât actele respective nu au fost constatate ca fiind lovite de nulitate ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii acestora.
Sistemul de monitorizare şi control, al aplicării prevederilor Legii cadru nr.330/2009 se poate desfăşura doar în limitele dispoziţiilor acestei legi fără a se realiza aprecieri sau interpretări a unor drepturi salariale ce au fost acordate prin acte juridice anterioare intrării în vigoare a legii cadru, cu atât mai mult cu cât un astfel de control nu este prevăzut de Ordinul nr. 32/2010, iar în Ordonanţa nr. 1/2010 în art. 10 s-a stabilit în mod concret în ce situaţie nu vor putea fi luate în considerare drepturi salariale stabilite anterior, raportat la dispoziţiile art. 30 din Legea cadru, cu respectarea dreptului constituţional privind dreptul la muncă în sensul dreptului la remuneraţie egală pentru o muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare stabilite atât de legislaţia naţională cât şi de legislaţia comunitară.
3. În perioada aprilie 1009 – octombrie 2009 a încasat suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în sumă de 3.115 lei prin dispoziţia nr.114 din 28 aprilie 2009 emisă de primar, la baza căreia au stata dispoziţiile art.31 alin.1 lit.c şi din Legea nr.188/1999, precum şi sentinţa nr.441 din 9 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 16187/95/2008 prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantului şi au fost obligate pârâtele Consiliul local Godineşti, Primăria Comunei Godineşti şi Primarul comunei Godineşti la plata sumelor reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 16 decembrie 2005 – 16 decembrie 2008, respingându-se capătul de cerere privind acordarea acestor sume băneşti pentru viitor.
În consecinţă, acordarea sumelor corespunzătoare celor două suplimente pentru perioada aprilie 2009 – octombrie 2009 reprezintă o abatere de la legalitate şi regularitate întrucât hotărârea judecătorească menţionată este definitivă şi irevocabilă, fiind opozabilă părţilor, iar dispoziţia nr.114 din 28 aprilie 2009 reprezintă un act administrativ de punere în executare a acestei hotărâri judecătoreşti şi care nu are nici o susţinere legală în ceea ce priveşte acordarea acestor drepturi începând cu luna aprilie 2009 conform art. 1 din dispoziţie, fără a se menţiona dacă aceste drepturi se acordă până la sfârşitul anului de execuţie bugetară 2009 sau numai până în luna octombrie 2009 deşi aşa cum s-a menţionat, instanţa de judecată a respins capătul de cerere privind acordarea acestor sume băneşti pentru viitor.
4. În perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010 a încasat indemnizaţia de dispozitiv în sumă de 8.113 lei conform dispoziţiei nr. 222 din 29 ianuarie 2007 emisă de către pârât prin care s-a dispus acordarea indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu 1 ianuarie 2007 atât funcţionarilor publici cât şi personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului şi personalului din cadrul serviciului de interes local, dispoziţie emisă cu încălcarea art. 27 lit. c din contractul colectiv de muncă în care se menţionează că indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% se acordă tuturor funcţionarilor publici conform hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Este adevărat că prin sentinţa nr.2305 din 25 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.4814/95/2007 s-a admis contestaţia formulată de reclamant şi au fost obligaţi pârâţii la plata indemnizaţiei de dispozitiv începând cu data de 1 august 2003 în procent de 25% din salariul de bază, fără însă a se menţiona faptul că această indemnizaţie urmează să fie acordată şi pentru viitor sau în continuare, astfel că acordarea indemnizaţiei începând cu data de 1 august 2003 se prezumă a fi acordată până la data pronunţării sentinţei respective şi anume 25 iunie 2007.
Pentru perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010 se constată în raport de dispoziţiile art.27 lit.c din contractul colectiv de muncă faptul că acordarea indemnizaţiei de dispozitiv nu s-a efectuat conform unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, ci în baza dispoziţiei nr.222 din 29 ianuarie 2007 emisă de Primarul comunei Godineşti care a avut la bază referatul nr.976 din 26 ianuarie 2007 al personalului din aparatul de specialitate al primarului şi al personalului din cadrul serviciului de interes local, astfel că acordarea indemnizaţiei de dispozitiv pentru această perioadă poate fi considerată o abatere de la legalitate şi regularitate întrucât nu au fost respectate clauzele contractului de muncă.
5. În perioada mai 2008 – decembrie 2010 a încasat sporul de fidelitate în sumă de 2.800 lei conform dispoziţiei nr. 100 din 30 aprilie 2008 emisă de pârât care a avut la bază contractul colectiv de muncă nr. 5275 din 4 aprilie 2008, respectiv dispoziţiile art. 27 lit. d prin care se stabileşte că salariaţii Primăriei Godineşti vor putea beneficia de un spor de fidelitate şi loialitate de până la 20%, funcţionarii publici şi personalul contractual cu funcţie de execuţie şi conducere cu vechime neîntreruptă, diferenţiat astfel: pentru o vechime cuprinsă între 1 şi 3 ani în instituţie se acordă un procent de 3%; pentru o vechime cuprinsă între 3 şi 5 ani în instituţie se acordă un procent de 5%; pentru o vechime cuprinsă între 5 şi 10 ani în instituţie se acordă un procent de 10%; pentru o vechime cuprinsă între 10 şi 15 ani în instituţie se acordă un procent de 15% iar peste 15 ani în instituţie se acordă un procent de 20%.
Prin dispoziţia menţionată reclamantului i s-a acordat începând cu data de 1 aprilie 2008 un procent de 10%, reprezentând sporul de fidelitate corespunzător unei vechimi neîntrerupte în instituţie cuprinsă între 5 şi 10 ani, astfel că acordarea acestui spor nu poate reprezenta o abatere de la legalitate şi regularitate, întrucât emiterea dispoziţiei s-a realizat cu respectarea clauzelor contractului colectiv de muncă.
În raport de toate aceste considerente, tribunalul urmează să admită în parte contestaţia formulată de reclamant, să anuleze în parte decizia de imputare nr.144 din 21 iunie 2011 emisă de pârâtul Primarul comunei Godineşti, doar în ceea ce-l priveşte pe reclamant având în vedere faptul că dispoziţia vizează întreg personalul contractual şi funcţionari publici şi care în art. 1 se menţionează că se reţin din drepturile salariale curente şi viitoare sumele încasate necuvenit salariaţilor din tabelul anexat, reclamantul regăsindu-se în tabelul respectiv la poziţia nr. 3.
De asemenea, în raport de precizările efectuate, precum şi în desfăşurătorul prezentat de pârât în ceea ce-l priveşte pe reclamant, decizia de imputare va fi anulată în aceleaşi condiţii în care au fost prezentate motivele de fapt şi de drept cu privire la fiecare drept salarial în parte, astfel:
1. se anulează decizia de imputare cu privire la drepturile speciale pentru refacerea capacităţii de muncă şi pentru procurarea ţinutei conform contractului colectiv de muncă în sumă de 8.900 lei pentru perioada aprilie 2008 – decembrie 2009;
2. se anulează decizia de imputare cu privire la sporul de mobilitate în parte şi menţine decizia de imputare pentru perioada 12 noiembrie 2009 – 31 decembrie 2009;
3. menţine decizia de imputare pentru suma de 3.115 lei privind suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada aprilie 2009 – octombrie 2009;
4. menţine decizia de imputare pentru sporul de dispozitiv în sumă de 8.113 lei pentru perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010;
5. anulează decizia de imputare pentru sporul de fidelitate în sumă de 2.800 lei pentru perioada mai 2008 – decembrie 2010.
Având în vedere dispoziţiile art.85 şi următoarele din Legea nr.188/1999, clauzele contractului colectiv de muncă, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, dispoziţiile Legii nr.215/2001, precum şi dispoziţiile art.28 din LCA coroborat cu dispoziţiile art.274 C.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte contestaţia formulată de reclamantul C.I împotriva pârâtului Primarul comunei Godineşti.
Anulează în parte decizia nr.144/2011 în ceea ce-l priveşte pe reclamant, astfel:
1. anulează decizia cu privire la drepturile speciale în sumă de 8900 lei pentru perioada aprilie 2008-decembrie 2009.
2.anulează decizia cu privire la sporul de mobilitate, în parte, şi menţine decizia de imputare pentru perioada 12.11.2009-31.12.2009
3.menţine decizia de imputare pentru suma de 3.115 lei privind cele două suplimente pentru perioada aprilie 2009-octombrie 2009
4. menţine decizia de imputare pentru sporul de dispozitiv în sumă de 8113 lei pentru perioada ianuarie 2008-decembrie 2010
5. anulează decizia de imputare pentru sporul de fidelitate în sumă de 2800 lei pentru perioada mai 2008-decembrie 2010.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Hotărâre definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 28.02.2012, la Tribunalul Gorj.
