În motivare, a aratat ca, în primul rând, prin decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 332 din 29.02.2008, înregistrata la Activitatea de Inspectie Fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Suceava sub nr. 71845 din 29.02.2008, emisa în baza Raportului de Inspectie fiscala nr. 71845 din 29.02.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 9612 lei reprezentând: 9432 TVA si 180 lei majorari de întârziere aferente taxei pe valoare adaugata, cu motivarea ca în perioada iulie 2007 – decembrie 2007 a vândut sub pretul pietei anumite produse rezultate în procesul de prelucrare a lemnului, încât la un stabilit suplimentar de 48987, 75 lei, datoreaza TVA suplimentar de 9432,16 lei TVA si 180 lei accesorii.
În al doilea rând, împotriva acestei decizii a formulat contestatie la pârâta.
Aceasta a fost admisa prin decizia nr. 52 din 23 mai 2008, prin care s-a desfiintat decizia de impunere nr. 332/29.02.2008 si s-a dispus ca organele de inspectie fiscala, prin alta echipa, sa procedeze la reanalizarea acestora, strict pentru aceeasi perioada si sa emita un nou act administrativ fiscal, având în vedere cele precizate în decizie si prevederile legale aplicabile în speta.
În acest sens, pârâta a retinut ca organele de control s-au limitat doar la compararea preturilor practicate de societate, fara sa vina cu argumente concrete, relevante si edificatoare, care sa demonstreze ca societatea a practicat preturi sub limitele practicate pe piata si fara sa aiba în vedere documentele pe care le detine contribuabilul, respectiv documentele care au stat la baza achizitionarii materiei prime, precum si calitatea produselor.
În acest sens, pârâta a retinut ca organele de control s-au limitat doar la compararea preturilor practicate de societate, fara sa vina cu argumente concrete, relevante si edificatoare, care sa demonstreze ca societatea a practicat preturi sub limitele practicate pe piata si fara sa aiba în vedere documentele pe care le detine contribuabilul, respectiv documentele care au stat la baza achizitionarii materiei prime, precum si calitatea produselor.
În al treilea rând, reverificarea societatii a avut loc în perioada 25-27 iunie 2008, întocmindu-se Raportul de inspectie fiscala din 27 iunie 2008, înregistrat la pârâta sub nr. 74836/01.07.2008, în baza caruia s-a emis decizie de impunere privind plata sumei de 8678 lei, din care 8503 lei TVA suplimentar si 175 lei majorari de întârziere la TVA.
În al patrulea rând, împotriva acestei decizii si a raportului de inspectie fiscala nr. 74836/01.07.2008 a formulat contestatie la pârâta, care a fost respinsa prin decizia nr. 80 din 10.09.2008, comunicata la data de 15.09.2008.
Pentru a decide astfel pârâta a retinut ca în perioada iulie 2007 – decembrie 2007 a efectuat livrari de produse din lemn catre populatie pe baza de bonuri de vânzare prin practicarea unor preturi de vânzare inferioare pretului de piata.
Pentru a decide astfel pârâta a retinut ca în perioada iulie 2007 – decembrie 2007 a efectuat livrari de produse din lemn catre populatie pe baza de bonuri de vânzare prin practicarea unor preturi de vânzare inferioare pretului de piata.
Cum organele de control nu au putut determina marimea bazei de impunere, pârâta a procedat la estimarea ei, utilizând în acest scop metoda compararii preturilor. Astfel, a calculat media ofertelor de pret, practicate de alte societati care vând produse comparabile si pe baza acestei medii a determinat valoarea impozabila reala, corespunzatoare cantitatii vândute sub pret si prin diferenta a stabilit care este restul de valoare care nu a fost supusa impozitarii TVA.
În al cincilea rând, considera ca decizia nr. 80 din 10 septembrie 2008 emisa de pârâta este nelegala, pentru urmatoarele motive:
1) În mod vadit nelegal pârâta a retinut ca reclamanta s-a sustras de la plata TVA-ului prin vânzarea de material lemnos sub pretul de piata si ca organul de control a recalculat corect valoarea impozabila aferenta livrarii de material lemnos si a stabilit ca datoreaza suplimentar TVA în cuantum de 8503 lei de la data vânzarii, deoarece organele de control ale acesteia nu au avut în vedere toate livrarile de material lemnos ale societatii din perioada verificata.
Sustine reclamanta ca pretul mediu obtinut la produsul cherestea în perioada iulie-decembrie 2007 a fost de 435 lei/mc, cu mult superior fata de ofertele altor firme.
Din cantitatea totala de 1603 m.c. vânduta, doar 88 m.c. s-au vândut sub pretul de 100 lei/mc, ceea ce reprezinta 5,50% din totalul de cherestea vânduta.
Era cherestea din clasele C si D, scurta de 2-3 m cu defecte de fabricatie, care s-a valorificat la preturile de 30,50,80 lei/mc în functie de cum s-a putut negocia cu clientii, în conformitate cu principiile economiei de piata.
De asemenea, prezinta situatia si în ceea ce priveste cantitatea de 4640 mc lemn rotund rasinoase.
La acest produs, 2283 mc s-au transformat în cherestea iar 2266 mc s-au vândut ca bustean pentru prelucrare, lemn de foc,, craci, capriori”, încasându-se suma de 288,103 lei, pretul mediu obtinut la negociere fiind de 127,18 lei, dublu fata de ofertele luate în calcul de organele de control.
2) Organul de control nu a tinut cont nici de faptul ca reclamanta a
achizitionat lemn de lucru de la Ocoalele Silvice în cantitate de 1802 mc cu
preturi cuprinse între 16.20 lei/mc si 55 lei/mc, acesta fiind vândut ca atare ca
lemn de foc sau deseuri.
Din acest lemn au rezultat si deseurile fara valoare pe care le-a valorificat obtinând un pret corect la negociere de la 2 lei/mc la 49,28 lei/mc.
În anul 2007 societatea a obtinut un profit brut în suma de 222.912 lei pentru care a achitat un impozit pe profit în suma de 35.666 lei.
Asadar, în mod nelegal s-a retinut ca acesta a vândut sub pretul de achizitie, veniturile obtinute fiind doar din valorificarea lemnului.
3) De asemenea, gresit s-a estimat baza de impunere pe baza
compararii ofertelor de pret cu privire la deseuri si nu a compararii de preturi
ferme, deoarece ofertele de pret nu reprezinta pretul real tranzactionat prin vânzare, încât pretul mediu din ofertele de pret retinut de organele de control pentru recalcularea TVA nu are baza legala.
Desi prin decizia nr. 52 din 23.05.2008 s-a desfiintat decizia de impunere nr. 332/29.02.2008 si s-a dispus refacerea controlului, prin alta echipa care sa procedeze la reanalizarea acestora, strict pentru aceeasi perioada si sa emita un nou act fiscal în care sa demonstreze ca societatea a practicat preturi sub limitele practicate pe piata, sens în care s-a dispus sa se verifice documentele care au stat la baza achizitionarii materiei prime, precum si calitatea produselor, pârâta nu a respectat aceste recomandari si nu a avut în vedere ca din lemnul brut prelucrat, rezulta materiale de calitate superioara, care se vând la un pret mai mare, precum si deseuri care se vând la preturi mai mici, asa cum rezulta din procesele verbale de sortare, iar pe total societatea si-a încheiat activitatea cu profit.
Legal citata, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata si mentinerea actelor administrative emise ca legale si temeinice.
În primul rând, în urma controlului efectuat la societate, s-a constatat ca în perioada iulie 2007 – decembrie 2007 contestatoarea a efectuat livrari de produse din lemn catre populatie pe baza de bonuri de vânzare prin practicarea unor preturi de vânzare inferioare pretului de piata.
Preturile practicate si înscrise pe bonurile de vânzare catre persoanele fizice erau extrem de mici pentru sortimente si categorii de subproduse din lemn comparativ cu preturile practicate pentru aceleasi produse înscrise pe facturile fiscale emise tot de contestatoare catre persoane juridice, precum si fata de preturile practicate de alte societati pentru produse similare. Preturile înscrise pe bonurile de vânzare nu reflectau realitatea.
În al doilea rând, societatea a sustinut ca preturile mici sunt datorate calitatii inferioare a lemnului rezultat din activitatea de exploatare si preturilor mici de achizitie.
Reclamanta nu a descris pe bonurile de vânzare calitatea produsului vândut si nu a prezentat documente din care sa rezulte cantitatile inferioare obtinute, respectiv proces verbal de evaluare de catre organe silvice competente a subproduselor obtinute.
În al treilea rând, în cazul acestor tranzactii efectuate de societate organele fiscale au stabilit pretul de piata al acestor produse prin metoda compararii preturilor, potrivit art. 11 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si pct. 23 respectiv pct. 25 din Normele metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr.44/2004.
În al patrulea rând, în baza de impozitare a taxei pe valoare adaugata se cuprinde tot ceea ce înseamna contrapartida obtinuta de un furnizor pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate, iar faptul generator apare la data livrarii acestor bunuri sau prestarii acestor servicii.
Întrucât societatea s-a sustras de la plata TVA prin vânzarea de material lemnos sub pretul de piata, organul de control a recalculat valoarea impozabila aferenta livrarii de material lemnos si a stabilit ca aceasta datoreaza suplimentar TVA în cuantum de 8.503 lei la data vânzarii.
În al cincilea rând, în temeiul art. 119 si art. 120 din O.G. nr. 92/2003 si în aplicarea principiului accesorium sequitur principale pârâta a stabilit în sarcina societatii reclamante si obligatia de plata a majorarilor de întârziere în cuantum de 175 lei.
Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Prin decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 332 din 29.02.2008, înregistrata la Activitatea de Inspectie Fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a Judetului Suceava sub nr. 71.845 din 29.02.2008, în baza Raportului de Inspectie fiscala nr. 71845 din 29.02.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 9.612 lei reprezentând: 9.432 T.V.A. si 180 lei majorari de întârziere aferente taxei pe valoare adaugata, cu motivarea ca în perioada iulie 2007 – decembrie 2007 a vândut sub pretul pietei anumite produse rezultate în procesul de prelucrare a lemnului, încât la un venit stabilit suplimentar de 48.987, 75 lei, datoreaza T.V.A. suplimentar de 9.432,16 lei T.V.A. si 180 lei accesorii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestatie la pârâta, aceasta fiind admisa prin decizia nr. 52 din 23 mai 2008, prin care s-a desfiintat decizia de impunere contestata si s-a dispus ca organele de inspectie fiscala, prin alta echipa, sa procedeze la reanalizarea acestora, strict pentru aceeasi perioada si sa emita un nou act administrativ fiscal, având în vedere cele precizate în decizie si prevederile legale aplicabile în speta.
Reverificarea societatii a avut loc în perioada 25-27 iunie 2008, întocmindu-se Raportul de inspectie fiscala din 27 iunie 2008, înregistrat la pârâta sub nr. 74836/01.07.2008, în baza caruia s-a emis decizie de impunere privind plata sumei de 8.678 lei, din care 8.503 lei T.V.A. suplimentar si 175 lei majorari de întârziere la T.V.A.
Împotriva acestei decizii si a raportului de inspectie fiscala nr. 74.836/01.07.2008, reclamanta a formulat contestatie, care a fost respinsa prin decizia nr. 80 din 10.09.2008, comunicata la data de 15.09.2008.
Cum organele de control nu au putut determina marimea bazei de impunere, pârâta a procedat la estimarea ei, utilizând în acest scop metoda compararii preturilor. Astfel, a calculat media ofertelor de pret, practicate de alte societati care vând produse comparabile si pe baza acestei medii a determinat valoarea impozabila reala, corespunzatoare cantitatii vândute sub pret si prin diferenta a stabilit care este restul de valoare care nu a fost supusa impozitarii T.V.A.
La termenul din 09.04.2009, la solicitarea reclamantei, instanta a admis proba cu expertiza contabila, potrivit obiectivelor stabilite prin încheierea din 07.05.2009, raportul de expertiza fiind depus la termenul din 03.07.2009, iar suplimentul de expertiza dispus prin încheierea din 03.12.2009 a fost depus la termenul din 07.01.2010.
Din raportul de expertiza efectuat în cauza, rezulta ca societatea reclamanta a achizitionat în perioada iulie – decembrie 2007 o cantitate de 3.740,86 mc la un pret mediu de 110, 34 lei din care a debitat, în aceeasi perioada 2.284,84 mc la un pret de 110,34 lei, rezultând : 1.598,708 mc cherestea de calitati diferite; 456,568 mc deseuri si 227, 564 mc rumegus.
În aceeasi perioada, reclamanta a realizat din valorificarea productiei realizate, un profit net de 18.438,66 lei, la care a calculat, declarat si înregistrat la Administratia Finantelor Publice Câmpulung Moldovenesc un impozit pe profit în suma de 8.813 lei.
Referitor la preturile practicate de societatea reclamanta pentru produsele indicate în actul de control , potrivit aceluiasi raport de expertiza, s-a retinut ca acestea sunt preturile reale raportate la calitatea produselor vândute, având în vedere faptul ca produsele rezultate din productie sunt diferite din punct de vedere calitativ, iar desfacerea acestor produse a fost efectuata tinându-se cont de calitatea lor si de faptul ca depozitarea lor pe o perioada mai mare de timp ar fi dus la deteriorarea lor si transformarea în produse nevandabile, fapt ce ar fi afectat profitabilitatea afacerii în sine, ceea ce se încadreaza în prevederile art. 19din O.G. nr. 99 / 2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata.
În privinta metodei compararii preturilor, folosita de organul de control, aceasta este folosita pentru tranzactiile efectuate de persoane afiliate potrivit art. 11 din Legea nr. 571/ 2003 si pct. 25 din H.G. nr. 44 / 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal si nu pentru toate tranzactiile, cum este în aceasta cauza, fiind vorba de valorificarea unor deseuri rezultate din productie.
Potrivit suplimentului efectuat la raportul de expertiza, rezulta ca, nefiind calculate în raportul initial venituri suplimentare realizate de reclamanta, aceasta nu datoreaza nici T.V.A., nici alte debite suplimentare.
Fata de aceste considerente, tribunalul a apreciat ca actiunea reclamantei este întemeiata, motiv pentru care a admis-o; a anulat decizia nr. 80 din 10.09.2008 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Suceava si, în consecinta, a admis contestatia si a anulat decizia de impunere privind obligatiile fiscale de inspectie fiscala nr. 74836 din 01.07.2008 si raportul de inspectie fiscala din 27.06.2008 înregistrat sub acelasi numar.
În temeiul art. 246 din Codul de procedura civila, a obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 1915,3 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu expert.
