Anulare act de control Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.


S-a achitat taxa de timbru de 39 lei. S-au anulat timbre judiciare de 0,6 lei.

În motivarea cererii s-a arătat că la data de 28.12.2006, a achiziţionat din Germania un autoturism marca SKODA , iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat suma de 3075 lei cu chitanţa din 26.01.2007, conform art. 214 (1) Cod fiscal.

Taxa de primă înmatriculare, este o taxă nelegală, care vine în contradicţie cu normele europene aplicabile în materie, respectiv art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităţii Europene care prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

Ca urmare, prevederile menţionate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricţiona libera circulaţie a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii şi protecţioniste. Astfel, art. 90 (1) interzice a fiscală între produsele importate şi cele provenind de pe piaţa internă şi care sunt de natură similară. Esenţialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniţei de către autoturismul supus taxei, dintr-o ţară comunitară, în România.

Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanţele judecătoreşti române, cu referire la art. 146 alin.2 şi 4 din României, invocând supremaţia dreptului comunitar, şi anume art. 90 paragraful 1 din Tratat, iar prin modificarea Codului fiscal şi introducerea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispoziţiile menţionate ale Tratatului.

Dispoziţiile art. 148 alin.2 din Constituţia României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Alin.4 al aceluiaşi articol menţionează că între alte instituţii, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din alin.2 menţionat.

Cu adresa înregistrată sub nr. 66146/21.07.2007 a solicitat pârâtelor restituirea sumei de 3075 lei, însă prin răspunsul dat A.F.P Bacău se referă la OG nr.50/2008 prin care s-a instituit taxa de poluare ori şi această ordonanţă încalcă prevederile art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene, nefiind aplicabilă în cauză.

În ce priveşte dobânda solicitată la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a menţionat ca aceasta să fie calculată începând cu data de 21.07.2009 şi până la data restituirii sumei de 3075 lei, conform dispoziţiilor art. 124 coroborat cu art. 70 din Codul de procedură fiscală.

În motivarea cererii s-au depus înscrisuri.

Pârâta A.F.P Bacău a formulat întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauză a Administraţiei Fondului pentru Mediu faţă de dispoziţiile art. 1 din O.U.G nr.0/2008 şi respingerea acţiunii privind restituirea taxei de poluare.

În apărare s-a arătat că reclamantul a solicitat restituirea sumei de 3075 lei taxă auto de primă înmatriculare, dar nu a depus actele solicitate prin adresa nr. 66146/27.07.2009 şi anume: cererea tipizată de restituire; cartea de identitate a vehiculului cu noxele; documentul din care să rezulte data primei înmatriculări.

Art.6 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare prevede că atunci când taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule plătită în perioada 01.01.2007-30.06.2008 este mai mare decât taxa de poluare rezultată prin aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului in România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferenţa de taxa plătită. Se precizează că în IFOGRAMA nr. 5899 / 26.06.2008, transmisă de REPREZENTANTA PERMANENTĂ A ROMÂNILOR PE LÂNGĂ UNIUNEA EUROPEANĂ- BRUXELLES se arată că expertul D.G. TAXUD a menţionat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare, transmis în data de 25.06.2008, formă aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile europene.

Art. II din Ordonanţa de Urgenţă nr. 7 din 18.02.2009, publicată în M.O. nr. 103 / 19.02!2009, prevede că „ pentru autovehiculele achiziţionate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008 şi care nu au fost înmatriculate în România până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică nivelul taxei pe poluare pentru autovehicule prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50 / 2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 208 / 2008.

Pentru autovehiculele achiziţionate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008 şi care au fost înmatriculate în România ulterior acestei date, cu plata taxei pe poluare pentru autovehicule calculate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50 / 2008, cu modificările ulterioare, diferenţa dintre taxa plătită şi taxa stabilită potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50 /2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 208 / 2008, se restituie, la cerere, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire însoţite de documentaţia necesară.

Pentru a beneficia de prevederile art. II aliniatul 1 din O.U.G. nr. 7 /2009, contribuabilul trebuie să facă dovada introducerii în ţară a autovehiculului înainte de 15.12.2008 în condiţiile prevăzute de art. III din ordonanţă, în speţă, trebuie să prezinte dovada radierii din ţara de provenienţă a autovehiculului sau dovada înmatriculării provizorii de autoritatea competentă din ţara de provenienţă.

în consecinţă, reclamantul nu a depus actele solicitate prin adresa nr. 66146 / 27.07.2009 şi anume : cererea tipizată de restituire, cartea de identitate a vehiculului cu noxele, documentul din care să rezulte data primei înmatriculară.

Din analiza dispoziţiilor art. 90, art. 25 şi art. 28 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, rezultă că sunt interzise statului membru orice măsuri de natură a proteja industria internă prin aplicarea unor taxe superioare produselor de import din statele membre, decât taxele aplicate sectorului de producţie de referinţă, în speţă, industria de automobile.

Ca urmare, s-a apreciat că OUG nr. 50/2008 nu protejează industria de automobile din România, taxa de primă înmatriculare fiind percepută şi pentru aceste produse şi ca urmare norma internă nu contravine normei comunitare.

În drept au fost invocate dispoziţiile OUG nr. 50/2008, HG nr. 686/2006, OUG nr. 7/18.02.2009.

Pârâta D.G.F.P Bacău a formulat întâmpinare prin care invocat excepţia tardivităţii introducerii plângerii prealabile fiind depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă fiind formulată în termen de 2 ani şi 7 luni de la data achitării taxei de primă înmatriculare.

Pe fondul cauzei s-a solicitat admiterea în parte a acţiunii, respectiv restituirea sumei reprezentând taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, potrivit procedurii de restituire reglementate de HG nr. 686/2008.

Astfel, prin OUG nr. 50/2008, intrată în vigoare la data de 01.07.2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule în baza acestei ordonanţe fiind emisă HG nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008.

Art.11 din OUG nr. 50/2008 instituie temeiul legal pentru restituirea diferenţei dintre suma achitată de contribuabil în perioada 0.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule şi cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicol, procedura de restituire fiind reglementată la Cap VI Secţiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr. 686/200.

S-a mai arătat că Infograma nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă U.E – Bruxelles, se arată că expertul D.G. TAXUD a menţionat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene.

De asemeni, pârâta D.G.F.P Bacău a invocat şi excepţia de litispendenţă, excepţie care a fost respinsă prin încheierea din data de 20.01.2010.

Instanţa analizând probatoriile administrate în cauză reţine următoarele:

Referitor la solicitarea pârâtei A.F.P Bacău de a se introduce în cauză Administraţia Fondului pentru Mediu instanţa urmează a o respinge, având în vedere că reclamantul nu a solicitat restituirea taxei pe poluare ci a taxei de primă înmatriculare, taxă care a fost achitată la bugetul de stat prin Trezoreria Municipiului Bacău.

Referitor la excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile, instanţa urmează a o respinge pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 7(1) din Legea nr.54/2004 „ Înainte de a se adresa instanţei de competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acesteia”.

Ori, în speţă, reclamantul nu a solicitat revocarea vreunui act administrativ individual pentru a se aplica termenul de 30 de zile reglementat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci restituirea unei sume de bani, situaţie în care se aplică dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, acţiunea fiind introdusă în termenul general de prescripţie de 3 ani.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a achitat la Trezoreria Bacău cu chitanţa din 26.01.2007 suma de 3075 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule conform art. 214 2 Cod Fiscal, taxă impusă prin HG nr.44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 cu referire la art. 214 1 – 2142 Cod Fiscal.

Prin adresa nr.66146/27.01.2009 şi nr. 71397/04.08.2009 reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate, dar prin adresa nr. 66146/27.07.2009 şi nr. 71397/05.08.2009, A.F.P Bacău comunică reclamantului că restituirea sumei solicitate se face cu aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare şi art. 6 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a ordonanţei, acte normative din care nu rezultă că este protejată industria de automobile din România şi ca urmare norma internă nu contravine normei comunitare.

Instanţa reţine faptul că dispoziţiile art. 148 alin.2 din Constituţia României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiaşi articol menţionează că între alte instituţii autoritatea judecătorească garantează ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din aliniatul 2 menţionat.

Ori, taxa de primă înmatriculare, este o taxă nelegală, care vine în contradicţie cu normele europene aplicabile în materie respectiv art. 90 paragraful 1 din tratatul Comunităţii Europene care prevede că „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

Ca urmare, prevederile menţionate din tratat, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricţiona libera circulaţie a mărfurilor , prin interzicerea taxelor discriminatorii şi protecţioniste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate şi cele provenind de pe piaţa internă şi care sunt de natură similară. Esenţialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniţei de către autoturismul supus taxei, dintr-o ţară comunitară, în România.

În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1.01.2007, iniţial pentru toate autovehiculele iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele şi autovehiculele inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomaticeetc), cât şi situaţii de scutire de la plata taxei, în cazul vehicolelor istorice etc.

Potrivit art. 2141-2143 Codul Fiscal şi pct. 31 1- 312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea atât pentru autoturisme şi autovehicule noi cât şi pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate, instanţa urmează a înlătura apărările pârâtelor, în speţa de faţă nefiind aplicabile dispoziţiile OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare, cu modificările ulterioare, HG nr.686/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, a OG nr. 7/2009, iar pe de altă parte aceste dispoziţii legale nu pot avea efect retroactiv, în cauză fiind aplicabile în mod direct dispoziţiile din dreptul comunitar, care au prioritate faţă de dreptul naţional, statul nostru asumându-şi obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originale ale Comunităţii dinainte de aderare ( Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană).

Ca urmare, a efectului direct al art 90(1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanţa constată că dispoziţiile art. 2141-2143 din Codul Fiscal sunt reglementări contrare şi deci nu pot fi aplicabile speţei de faţă.

Instanţa, apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 90 din Tratat, prin dispoziţiile art. 2141-2143 Cod Fiscal, va admite acţiunea urmând a obliga pârâtele să restituie reclamantului suma de 3075 lei achitată cu chitanţa seria TS 3 A nr. 6540184/26.01.2007 reprezentând taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule.

În baza art. 124 coroborat cu art. 70 din Codul de procedură fiscală instanţa va obliga pârâtele să achite reclamantului şi dobânda legală începând cu data de 21.01.2007, până la data restituirii efective a sumei de 3075 lei.

În baza art. 274 Cod procedură civilă instanţa va obliga pârâtele să achite reclamantului suma de 39,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată