Din analiza ad literam a dispoziţiilor art. 195 din Legea societăţilor rezultă că legiuitorul dă în competenţa „ administratorului „ iniţiativa de a convoca adunarea asociaţilor şi în subsidiar unui grup de asociaţi care reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social.
Din analiza ad literam a dispoziţiilor art. 195 din Legea societăţilor rezultă că legiuitorul dă în competenţa „ administratorului „ iniţiativa de a convoca adunarea asociaţilor şi în subsidiar unui grup de asociaţi care reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social.
Asociatul aflat într-o asemenea situaţie trebuie să adreseze cererea de convocare , administratorului, şi nu poate proceda singur la convocarea adunării generale.
Asociatul aflat într-o asemenea situaţie trebuie să adreseze cererea de convocare , administratorului, şi nu poate proceda singur la convocarea adunării generale.
Aceasta deoarece textul prevede expres că „va cere”, ceea ce presupune că asociatul nu poate proceda personal la efectuarea convocării. De asemenea, în materie de convocare a oricărei AGA, iniţiativa convocării aparţine administratorului, fiind una dintre obligaţiile principale ce incumbă acestuia, în conformitate cu art. 195 alin.1 din legea nr. 31/1990.
Aceasta deoarece textul prevede expres că „va cere”, ceea ce presupune că asociatul nu poate proceda personal la efectuarea convocării. De asemenea, în materie de convocare a oricărei AGA, iniţiativa convocării aparţine administratorului, fiind una dintre obligaţiile principale ce incumbă acestuia, în conformitate cu art. 195 alin.1 din legea nr. 31/1990.
Asociatul care nu mai deţinea calitatea de administrator nu putea – fără respectarea dispoziţiilor de mai sus, privind solicitarea convocării de către celălalt asociat, al cărui drept de administrare nu a fost suspendat – să convoace adunarea generală .
Sentinţa nr. 194/CC/13.06.2013 pronunţată în dosarul nr. 1304/1259/2012
Reclamantul TM, în calitate de asociat , a chemat în judecată pe pârâta SC A SRL solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se pronunţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 3, adoptată în cadrul Adunării Generale a Asociaţilor în data de 17.09.2012 .
În motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 132 alin.2 şi 3 , art. 195 alin.3 din Legea nr.31/1990, legal timbrată, reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 3/17.09.2012 a SC A SRL s-a dispus revocarea administratorului societăţii şi numirea unui nou administrator .
Reclamantul a arătat că hotărârea respectivă este nelegală , şi a invocat următoarele motive:
1.Hotărârea a fost luată cu încălcarea formalităţilor de convocare prevăzute de art. 117 LSC .
Se susţine că pârâta nu a îndeplinit formalitatea de convocare , iar asociatul OG a convocat adunarea generală pentru data de 31.08.2012, în convocator nefiind precizată data sedinţei la a doua convocare, în cazul neîntrunirii cvorumului .
2. Al doilea motiv de nulitate, invocat, se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 195 alin.3 din legea nr. 31/1990, în sensul că nu s-a realizat convocarea prin scrisoare recomandată cu cel puţin 10 zile înainte de data ţinerii adunării, cu indicarea ordinii de zi.
Au fost depuse înscrisuri iar la data de 06.12.2012 s-a formulat cerere de intervenţie în interes propri de către O G, în calitate de asociat şi administrator al debitorului.
Prin respectiva cerere s-a solicitat respingerea cererii principale ca neîntemeiată, cu motivarea că în condiţiile art. 132 alin.1 din LSC, „ hotărârile adunării generale, adoptate în limitele legii sunt obligatorii şi pentru asociaţii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă. În speţă, hotărârea adoptată respectă prevederile legale şi statutare.
La termenul de judecată din data de 20.12.2012, relamantul a depus note de şedinţă , precizând că începând cu data de 10.05.2012, asociatul OG nu mai deţine calitatea de administrator al societăţii, conform dispoziţiilor cuprinse în Decizia nr. X a Curţii de Apel P, prin care s-a interzis acestuia să efectueze acte de administrare la pârâta SC A SRL până la soluţionarea irevocabilă a dosarelor nr. A şi B , ce au ca obiect excluderea reciprocă din calitatea de asociat.
A mai precizat că a solicitat constatarea nulităţii Hotărârii nr. 3/17.09.2012 pentru nerespectarea prevederilor care reglementează convocarea AGA, dosarul fiind în curs de soluţionare .
Cu privire la cererea de intervenţie formulată de asociatul OG , în calitate de administrator, a precizat că aceasta este inadmisibilă.
Cu privire la cererea de intervenţei, instanţa a analizat condiţiile prevăzute de art.49 şi urm. Cod procedură civilă. şi prin încheiere , s-a admis în principiu cererea intervenientului .
Deliberând asupra fondului acţiunii de faţă, instanţa a constatat că cererea vizează anularea hotărârii, pentru motive de nulitate absolută, legate de convocarea adunării.
Potrivit actului constitutiv, capitalul social al S.C. A SRL este deţinut de reclamant cu un aport de 50% şi intervenient cu un aport de 50%.
Art.6.1 din contractul de societate, care reprezintă voinţa părţilor, prevede că administrarea societăţii se face de TM şi OG. Prin hotărârea atacată s-a dispus revocarea din funcţia de administrator a reclamantului, revocare care ar duce la modificarea actului constitutiv.
Referitor la motivul de nulitate privind nerespectarea formalităţilor de convocare prin prisma dispoziţiilor art.117 din Legea nr.31/1990, instanţa reţinute că susţinerile din acţiune se confirmă.
Astfel, convocarea a fost emisă de către OG pentru şedinţa din data de 31.08.2012, deşi nu mai deţinea la data respectivă calitatea de administrator al societăţii pârâte, şi vizează şedinţa AGA la prima convocare.Nu a fost prevăzută în convocator data celei de-a doua convocări, în cazul neîntrunirii cvorumului prevăzut de lege.
Conform procesului verbal al şedinţei din data de 17.09.2012, la prima convocare nu a fost întrunit cvorumul prevăzut de lege , situaţie, în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. 3 din LSC..
Textul de lege amintit are în vedere ipoteza în care la prima întrunire, adunarea generală nu a putut lucra în mod legal din caza neîntrunirii condiţiilor de cvorum legal sau statutar şi dacă în convocarea primei adunări s-a fixat ziua şi ora şi pentru cea de-a doua adunare , nu mai trebuie repetată procedura convocării prevăzută de art. 117 LSC . Per a contrario, în ipoteza în care convocarea primei adunări generale nu cuprinde ziua şi ora pentru cea de-a doua adunare generală, în situaţia în care prima nu a putut avea loc, pentru a doua adunare generală este necesară respectarea procedurii de convocare prevăzută de art. 117 LSC cu menţiunea înserată în art.118 alin.3 LSC în sensul că, deşi va trebui să se respecte procedura reglementată de art. 117 din Lege, termenul de 30 de zile stabilit la alin.2, va putea fi redus la 8 zile.
Instanţa reţine că prima adunare nu a putut avea loc, iar Hotărârea AGEA din data de 17.09.2012 a fost adoptată fără respectarea procedurii de convocare şi a termnului stabilit prin art. 118 alin.3 din Legea nr. 31/1990.
Exercitarea dreptului de a participa la adunările generale constituie o chestiune intrinsec legată de dreptul acţionarilor de a fi informaţi cu privire la desfăşurarea unei adunări generale a societăţii în cauză, astfel că, legiuitorul societar , în această privinţă a reglementat amănunţit modurile de convocare şi procedura convocării, iar nerespectarea acestei proceduri are drept consecinţă nulitatea hotărârilor adoptate.
Pe de altă parte, rezultă că în privinţa asociatului intervenient OG , prin Decizia nr. X a Curţii de Apel P, s-a interzis acestuia să efectueze acte de administrare la pârâta SC A SRL până la soluţionarea irevocabilă a dosarelor nr. A şi B, ce au ca obiect excluderea reciprocă din calitatea de asociat.
Potrivit practicii judiciare, în cazul refuzului administratorului de a convoca adunarea, la cererea expresă a asociaţilor, înregistrată în condiţii procedurale, aceştia pot sesiza instanţa cu o cerere având ca obiect obligarea administratorului la convocarea adunării , eventual sub sancţiunea daunelor cominatorii, iar pe de altă parte, administratorul poate răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii prin neconvocarea adunării, în condiţiile art. 73 lit.e) din Legea nr. 31/1990.
În speţă, asociatul OG, care nu mai deţinea calitatea de administrator nu putea – fără respectarea dispoziţiilor de mai sus, privind solicitarea convocării de către celălalt asociat, al cărui drept de administrare nu a fost suspendat – să convoace adunarea generală .
Nerespectarea dispoziţiilor art. 195 din Legea societăţilor în această privinţă conduce la nulitatea hotărârii adoptate. Aceasta deoarece încălcarea regulilor privind convocarea conduce la nulitatea convocării . Numai o adunare convocată conform legii şi a actului constitutiv poate avea valoarea unei adunări investite cu puterea legală de a delibera şi adopta hotărâri care să producă efecte juridice .
Pentru considerentele enunţate în temeiul textelor de lege menţionate, instanţa a admis cererea de anulare a Hotărârii AGA şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de OG ., a dispus menţionaea hotărârii în şi publicarea în Monitorul Oficial al României – Partea a IV-a, după rămânerea ei irevocabilă.
