Anulare AGA. Mandate ale Consiliului de administraţie
expirate. Adunarea Generală a societăţii comerciale –
organ suprem de conducere a activităţii.
Alegerea preşedintelui consiliului de administraţie de către AGA nu contravine dispoziţiilor legale, adunarea generală fiind organul suprem de conducere a activităţii. Delegarea directă de către AGA a directorului general nu doar că nu încalcă dispoziţiile legale, dar nici nu aduce atingere intereselor societare sau drepturilor societăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.27885/3/2008 reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIŢII FINANCIARE MUNTENIA SA în contradictoriu cu pârâta SC ICPE ELECTROSTATICA SA a solicitat anularea hotărârii AGOA din data de 12.05.2008.
În susţinerea cererii reclamanta arată că la data de 12.05.2008 a avut loc AGOA SC ICPE Electrostatica SA cu o ordine de zi anunţată prin convocatorul publicat în Monitorul Oficial nr.1946/2008. Susţine reclamanta că în calitate de acţionar al societăţii cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 5,486 % din capitalul social a participat la şedinţă şi a votat împotriva unor puncte de pe ordinea de zi.
Arată reclamanta că hotărârea privind revocarea din funcţia de administrator şi preşedinte al consiliului de administraţie a lui Marin Gheorghe este nelegală, întrucât mandatele consiliului de administraţie erau deja expirate. Mandatul administratorului fiind expirat nu are eficienţă juridică instituţia vacanţei administratorului, acesta aplicându-se doar atunci când în cursul unui mandat un administrator îşi prezintă demisia sau este revocat, situaţie în care este ales un nou administrator. Preşedinţele consiliului de administraţie nu poate fi ales de AGA, întrucât în conformitate cu prevederile actului constitutiv al societăţii, acesta este ales dintre membrii consiliului de administraţie de către aceştia.
Hotărârea privind alegerea directorului general al societăţii şi delegarea atribuţiilor de conducere ale consiliului de administraţie către directorul general al societăţii în conformitate cu dispoziţiile art.143 din Legea Societăţilor Comerciale este nulă deoarece delegarea trebuie să fie expresă, iar actul de delegare trebuie să îmbrace o formă scrisă, fiind în puterea consiliului de administraţie să decidă delegarea şi persoana sau persoanele beneficiare ale delegării, iar acest act trebuia să fie constatat printr-o hotărâre a consiliului, luată în condiţiile legii.
Atribuţia de a delega competenţe aparţine organului care deleagă, respectiv consiliul de administraţie. Directorului general i s-a acordat un mandat pe durata nedeterminată, în contradicţie cu caracterul delegării.
Hotărârile privind confirmarea tuturor actelor de administrare efectuate de administratorii aleşi ai societăţii, precum şi cea legată de confirmarea tuturor actelor efectuate de cenzori în societate sunt nelegale, fiind luate în condiţiile în care nu se aflau pe ordinea de zi a şedinţei, aducându-se în acest fel încălcări grave dispoziţiilor art.117 pct.6 din , fiind interzisă luarea de hotărâri care au făcut obiectul dezbaterii adunării generale, nefiind introduse pe ordinea de zi a şedinţei.
Hotărârea privind aprobarea noului act constitutiv al societăţii este lovită de nulitate sub aspectul dispoziţiilor art.117 pct.7 din Legea 31/1990, convocatorul publicat cuprinzând doar referiri la actualizarea actului constitutiv şi, fără a fi publicat textul integral al propunerilor. Hotărârea a fost supusă aprobării AGOA, deşi aprobarea modificării actelor societare se face de către AGEA.
Hotărârile sunt nelegale sub aspectul dispoziţiilor art.123 pct.2 din LSC, consiliul de administraţie nestabilind o dată de referinţă, neputându-se cunoaşte cu exactitate structura acţionariatului la data AGA pentru acţionarii îndreptăţiţi şi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul AGA, lipsa unei astfel de date de referinţă atrăgând nulitatea hotărârii.
Analizând cererea formulată, tribunalul a respins cererea
pentru următoarele considerente:
Susţine reclamanta că revocarea administratorului din funcţie este nelegală întrucât mandatele consiliului de administraţie fiind deja expirate, aceasta nu se mai impunea.
Tribunalul apreciază însă că prin această măsură luată de către adunarea generală s-a consfinţit, pe de o parte activitatea desfăşurată de către administrator de la momentul expirării mandatului şi până la data şedinţei AGA, aceasta echivalând cu prelungirea tacită a mandatului, iar de pe altă parte s-a urmărit tocmai respectarea dispoziţiilor legale şi adoptarea unei hotărâri prin care să fie desemnat noul administrator, astfel că hotărârea AGA respectă dispoziţiile legale nu doar in litera, ci şi în spiritul lor, până la momentul şedinţei AGA toţi acţionarii acceptând această situaţie de fapt.
Tribunalul apreciază că alegerea preşedintelui consiliului de administraţie de către AGA nu contravine dispoziţiilor legale, în condiţiile în care adunarea generală a unei este organul suprem de conducere a activităţii, atribuţiile acesteia incluzând conform art.1371 din Legea societăţilor comerciale şi desemnarea administratorilor societăţii. În condiţiile în care preşedintele consiliului de administraţie are ca atribuţie (art.1401 alin.4 din LSC) coordonarea activităţii consiliului şi raportarea cu privire la aceste adunări generale, AGA are dreptul (consfinţit inclusiv de în art.1401 alin.1 Cod pr.civ.) să desemneze preşedintele consiliului de administraţie (după principiul menţionat de pârâtă „cine poate mai mult poate şi mai puţin”), astfel că nici acesta nu constituie un motiv care să atragă nulitatea/anularea hotărârii AGA.
Tribunalul nu poate reţine nici argumentul privind alegerea directorului general al societăţii şi delegarea atribuţiilor de conducere ale consiliului de administraţie către directorul general, pentru aceleaşi considerente şi principii expuse anterior. Delegarea directă de către AGA a directorului general nu doar că nu încalcă dispoziţiile legale, dar nici nu aduce atingere intereselor societare sau drepturilor societăţii. De altfel delegarea directorului general este expresă şi neîndoielnică şi desemnarea acestuia de către AGA chiar îi conferă o mai mare legitimare, dispoziţiile art.1422 şi 143 din LSC neavând astfel legătură cu delegarea directă a directorului şi neinstituind o normă legală expresă care să excludă dreptul AGA de a alege directorul general.
Faptul că nu se indică împrejurarea că mandatul acestuia este limitat în timp, nu este de natură să atragă nulitatea AGA, delegarea fiind, în mod evident determinată şi limitată în baza dispoziţiilor legale.
Tribunalul nu poate reţine nici pretinsa nelegalitatea a modalităţii în care au fost confirmate actele de administrare efectuare de administratorii aleşi ai societăţii şi a actelor cenzorilor, deoarece nu au fost încălcate dispoziţiile art.117 pct.6 din LSC, din convocatorul publicat în presă şi în Monitorul Oficial rezultând că pe ordinea de zi a fost inclus şi punctul privind confirmarea şi prelungirea mandatului membrilor consiliului de administraţie şi confirmarea şi prelungirea mandatului cenzorilor, acest punct al ordinii de zi fiind supus dezbaterii acţionarilor, aşa cum rezultă din procesul-verbal al şedinţei AGA.
În cadrul şedinţei AGA a cărei hotărâre este contestată nu s-a discutat şi nu s-a modificat actul constitutiv, ci doar actualizarea acestuia, fără a se aduce modificări, astfel că nu sunt încălcate dispoziţiile art.117 pct.7 din Legea 31/1990 (actualizare ce a vizat noul cod CAEN şi includerea într-un singur înscris a contractului de societate şi a actului constitutiv anterior aşa cum arată pârâta.
