Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă, reclamantul a solicitat , în contradictoriu constatarea nulităţii şi, în subsidiar, anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor din data de 21.09.2009.
În fapt, reclamantul motivează că deţine 50 părţi sociale, reprezentând 25% din capitalul societăţii pârâte, restul acţiunilor, reprezentând 75% din capitalul social fiind deţinute de fraţii B, în procente egale, administratori fiind reclamantul şi tatăl celor doi fraţi.
Asociaţii au înfiinţat o altă societate în care deţin întregul capital social, SC.., care urmăreşte preluarea activelor S.C…. .
Prin hotărârea atacată se urmăreşte vânzarea activelor către această societate.
Hotărârea a cărei nulitate se invocă contravine dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 31/1990, ale art. 1361 şi art. 127 din aceiaşi lege, cauza fiind ilicită.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 127, art. 132 alin. 2, 1361 şi 196 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 966, 968 din Codul Civil.
Pentru susţinerea acţiunii, au fost anexate: procesul verbal al adunării generale; actele constitutive ale societăţii; convocatorul adunării generale, proiectul contractului de vânzare cumpărare a activelor.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Pârâta a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii în anulare, susţinând că hotărârea adunării generale a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor legale şi ale actului constitutiv, că societatea are ca obiect cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii iar prin profitul obţinut pe imobil se pot achiziţiona alte bunuri. Pe de altă parte, hotărârea a fost luată cu respectarea articolului 12 din actul constitutiv, însuşit de reclamant.
Analizând cererile şi susţinerile părţilor, procesul verbal al adunării generale din data de 21.09.2009, celelalte acte existente la dosarul cauzei, instanţa reţine starea de fapt pe care o vom prezenta mai jos.
Adunarea generală a acţionarilor din data de 21.09.2009 a aprobat vânzarea tuturor activelor societăţii, respectiv terenul şi construcţiile, la preţul de 2.822.000 Euro plus TVA, preţ stabilit de firma de evaluare. Hotărârea fost adoptată cu 150 de voturi ,, pentru”, exprimate de asociaţii şi 50 de voturi ,, împotrivă”, exprimate de asociatul
Asociatul care a votat contra, a atacat hotărârea în justiţie, motivând că aceasta a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 31/1990, cauza acesteia fiind ilicită, că la adoptarea hotărârii au fost încălcate dispoziţiile art. 1361 şi art. 127 din Legea nr. 31/1990, precum şi ale art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.
Analizând cererea reclamantului, instanţa constată că aceasta este nefondată şi urmează a fi respinsă, pentru motivele ce le vom prezenta mai jos.
Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se consemneze aceasta în procesul verbal al şedinţei. Din textul legal mai sus amintit rezultă, ca o condiţie prealabilă a introducerii acţiunii, ca acţionarul titular al cererii să nu fi participat la adunarea generală care a adoptat hotărârea atacată, sau, dacă a participat, să fi votat împotriva adoptării hotărârii. Aşa cum reiese din procesul verbal al adunării ( filele 10-15 dosar), acţionarul – reclamant a votat împotriva hotărârii atacate.
Pentru a fi admisă cererea în anulare este însă necesar ca aceasta să contravină ,, legii sau actului constitutiv”. Se constată că nici unul dintre motivele invocate de reclamant nu constituie motiv de nulitate a hotărârii.
În primul rând, cauza actului atacat nu este ilicită, în sensul art. 968 din Codul Civil. Măsura adoptată este conformă cu obiectul de activitate al societăţii, adoptarea ei este de competenţa adunării generale, cu cvorumul şi numărul de voturi prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 31/1990, care au fost respectate.
Actul constitutiv al societăţii a fost respectat, de asemenea procedurile de adoptare a hotărârii, iar, aşa cum vom prezenta mai jos, nu au fost încălcate nici alte dispoziţii imperative ale Legii nr. 31/1990.
Pe de altă parte, potrivit art. 967 alin. 2 din Codul Civil, cauza licită este prezumată până la dovada contrarie iar reclamantul nu a făcut dovada existenţei cauzei ilicite. Actele de management ale firmei, executate, în condiţiile legii şi ale actului constitutiv nu pot fi asimilate, global, unei cauze ilicite.
În al doilea rând, nu se constată că acţionarii nu şi-au exercitat drepturile cu bună credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor societăţii şi ale celorlalţi acţionari, încălcând dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 31/1990. Buna credinţă se prezumă iar reclamantul nu a dovedit că activitatea asociaţilor, desfăşurată potrivit actului constitutiv, ar nesocoti interesele societăţii sau ale asociatului reclamant.
Evaluarea activelor a fost efectuată de un evaluator neutru iar preţurile stabilite în condiţiile de criză ale pieţei imobiliare apar cel puţin corespunzătoare, valorificarea acestora contribuind la dezvoltarea viitoare a afacerilor societăţii, de care va beneficia şi reclamantul.
În al treilea rând, nici motivul de nulitate relativă bazat pe dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 31/1990 ( conflictul de interese între acţionari şi societate) nu poate fi reţinut.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 127 alin. 2 rezultă că o eventuală încălcare a acestei obligaţii nu constituie motiv de anulare a hotărârii, încălcarea interdicţiei conducând la răspunderea patrimonială a acţionarilor pentru daunele aduse societăţii.
Mai mult, existenţa unui proiect de contract de vânzare cumpărare între societatea pârâtă şi SC … nu conduce automat la concluzia că asociaţii pârâţi au un interes contrar societăţii, activitatea acestora putând fi interpretată ca fiind îndreptată spre eficientizarea ambelor societăţi contractante.
În sfârşit, în al patrulea rând, motivul de nulitate prevăzut de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind protecţia consumatorilor nu se poate aplica în speţa dedusă judecăţii. Dispoziţiile amintite reglementează raporturile juridice dintre comercianţi şi consumatori iar înstrăinarea unor active ale societăţilor comerciale este reglementată de legea specială nr. 31/1990, aceste norme făcându-şi aplicare în analizarea valabilităţii hotărârii atacate, potrivit principiului ,, specialia generalibus derogat”.
Faţă de aceste considerentele prezentate, acţiunea reclamantului va fi respinsă.
Instanţa constată că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea în anulare formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta , împotriva Hotărârii generale a asociaţilor din data de 21.09.2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată în Camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică, azi 19 Noiembrie 2009.
