Astfel, s-a statuat ca prima instanta a retinut corect starea de fapt în raport cu probatiunea administrata în cauza si a pronuntat o hotarâre legala si temeinica ca urmare a aprecierii corespunzatoare a dovezilor de la dosar, a interpretarii judicioase a actului juridic dedus judecatii si aplicarii corecte a dispozitiilor legale în materie.
Potrivit art.1 alin.1 lit. e din Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala fata de cei care le-au savârsit efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu poate fi dovedita, în conditiile legii.
Intimata este în eroare atunci când sustine ca petentul a efectuat acte sau fapte de comert din moment ce potrivit art.3 alin.1 pct.1 din Codul comercial cumpararea de bunuri constituie fapta de comert numai atunci când s-a facut cu scopul de a revinde iar în conformitate cu art.5 cumpararea nu este considerata fapta de comert atunci când aceasta s-a facut pentru uzul propriu al cumparatorului. Or dupa cum corect a retinut prima instanta pentru justificarea provenientei celor doua tractoare petentul a prezentat doua facturi iar martorii audiati au confirmat ca petentul este agricultor si nu comerciant, fapt ce se coroboreaza cu declaratia acestuia data pe propria raspundere si autentificata ca are ca ocupatie agricultura.
Din examinarea textului de lege incident dupa cum a retinut si concluzionat si prima instanta rezulta ca elementul material al contraventiei prevazuta la art.1 alin.1 lit.e din Legea nr.12/1990 este conditionat de latura comerciala a activitatii contravenientului. Iar din acest punct de vedere fapta petentului de a achizitiona si detine la domiciliul sau un tractor utilizat la exercitarea activitatii sale de agricultor pentru care a prezentat organelor de control o factura nu constituie act sau fapt de comert în sensul dispozitiilor legale precitate din Codul comercial neîntrunind elementele constitutive al contraventiei prevazute de art.1 alin.1 lit.e din Legea nr.12/1990 dupa cum gresit s-a retinut în procesul verbal de contraventie si gresit sustine intimata prin recursul sau.
Argumentul invocat de catre intimata în recurs ca tractorul în cauza la care sustine ca seria de la sasiu ar fi fost falsificata ar face obiectul unei cercetari penale nu este apt prin el însusi de a conferi legalitate si temeinicie procesului verbal de contraventie si masurii confiscarii dispuse prin acest proces verbal de contraventie din moment ce obiectul pricinii de fata fiind exclusiv acela de a se verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie prin prisma stabilirii starii de fapt din acesta si a dispozitiilor legale considerate aplicabile asemenea verificari cu privire la tractor exced cadrului procesual de fata. Or dupa cum s-a aratat petentul nu se face vinovat de savârsirea contraventiei prevazute de art.1 alin.1 lit.e din Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale illicite .
Ca atare în mod corect prima instanta a considerat ca din moment ce petentul nu se face vinovat de savârsirea faptei retinute prin procesul verbal de contraventie contestat l-a anulat si a dispus restituirea tractorului confiscat catre petent în aplicarea art.41 alin.2 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
